Hong Kong ziua doi

Slava domnului ca paturile nu erau asa mici si de dormit am reusit cat de cat. Desi era o senzatie stranie rau ca nu era geam care sa dea afara. Era un singur geam care dadea intre blocuri, care si ala era cu niste zabrele, nu puteai sa scoti capul pe geam, si daca il deschideai duhnea a mancare chinezeasca de iti muta nazul cat colo. Asa ca l-am inchis repede. Deprimant rau. O luna in camera aia si iti iei zilele garantat. La 9 ne-am intalnit cu Christina si am luat metroul si apoi autobuzul spre un satuc sa vedem viata de la tara. Am ajuns dupa vreo ora jumate (mult peste timpul estimat dar asta e) si am aruncat un ochi si facut niste poze. Era un fel de sat de la noi, doar ca mirosea tare a peste. In rest nu mare lucru. Am intrat si intr-un soi de templu de acolo si am facut niste poze si am aprins diverse lumanari pe care ni le-a dat calugarul de-acolo ... sau ce-o fi fost el. A fost interesant.
De la satuc, la the Big Budha. Am ajuns in vreo juma de ora. Big Budha, este .. guess what? o mare statuie a lui Budha. Cea mai mare din lume. Si e mare. E in varful unui deal, cu scari urcand drept pana acolo. Intresant si asta.
De aici, am luat telegondola pana la o statie de metrou din oras, peste dealurile lor. In cam 30 minute eram in oras dupa ce am admirat si privelistea. Am luat metroul si am mers in insula Hong Kong. Da, acolo unde sunt cele mai inalte cladiri.
Aici, sa vezi soc. Langa cladirile alea de te doare capul cat il intorci, jos jos sunt numai piete din alea primare, magazine jegoase cu foarte mici exceptii, drumuri inguste si vechi si mizerabile. Nu-ti vine sa crezi cat de urat e pana la etajul 1-2 si cat de frumos e de acolo in sus. Diferenta e zdrobitoare. Pe mine m-a impresionat profund.
Ne-am mai plimbat putin pe-acolo dupa care am urcat pe varful Victoria (parca asa-i zice) sa vedem orasul de sus. E un deal la vreo 500 metri inaltime, in timp ce cel mai inalt zgarie nori are 415 metri. Deci se vede tot de sus. Ziua nu s-a vazut mare lucru din cauza cetii, dar cand s-au aprins luminile s-a vazut. Orasul e super frumos privit de sus. Cum ziceam, de la etajul 1-2 in sus, e super!
Am coborat repede sa mergem la jocul de lumini (the symphony of light). Spectacolul a fost interesant, dar mult mai putin decat ne-am fi asteptat. Am mai facut niste poze cu amprentele lui Jackie Chan si statuia lui Bruce Lee, ambii din Hong Kong, am mancat ceva dupa care Christina ne-am parasit pe la ora 9.
Restul serii si diminetii l-am petrecut intr-o zona loco, unde am baut multe beri loco, alaturi de oamenii loco si jegul loco. Muuuuult jeg loco. Muuuuuuult. Foarte mult. Nu stiu cu ce as putea compara. Poate cu mizeria de dupa o petrecere crunta. Dar crunta si nemiloasa. Cam asa era acolo. Doar ca la ei dimineata nu strangea nimeni decat superficial asa.
Berea a fost buna, merlcii de la 6 dimineata au fost interesanti, sange de sarpe si sarpe n-au stiut sa ne spuna de unde putem lua, asa ca pe la 7 ne-am urnit spre casa putin amortiti.
De altfel se pare ca sarpe nu se prea consuma la ei, ca toti strambau din nas si dadeau din umeri cand ii intrebam.