ce vrea romanul

"Romanul vrea sa stea degeaba si sa aiba multi bani cu care sa-si cumpere case, masini si haine".
Romanul e altfel spus cel mai bun client la Loto. Orice ar face, numa sa nu faca nimic, dar sa aiba de toate.
Sigur, sunt multi care nu sunt asa, dar la nivel de tara, numarul celor care chiar muncesc e aproape neglijabil.

Cand am fost acasa acum vreo doua saptamani am avut o discutie cu un unchi si o matusa pe aceasta tema. Eu tineam sus si tare ca romanul in loc sa faca ceva, prefera sa se uite la televizor toata ziua si sa se planga continuu ca nu merge nimic in tara asta.
Nu, ca nu am dreptate, ca au vandut fabricile si pamanturile si ca unde sa mai munceasca omul?!
Zic, decat sa stea la televizor, sa vada cum se cearta prostii degeaba, mai bine face ceva voluntariat.
Adica cum, voluntariat?! - cu o privire pierduta ca dupa o lovitura zdravana dupa cap.
Pai zic, adica fara bani. Decat sa stai degeaba, mai bine faci ceva, orice, sa-ti faci viata tie si celor din jurul tau mai buna.
Cum adica? Sa ma duc eu sa fac curat in fata la curtea lu ala de a furat? hahaha (era foarte funny ce ziceam eu)
Zic, pai nu faci la ala in fata, faci in oras in general - in parcuri eventual. Sa fie mai frumos orasul.
Nu, ca nu-s platit pentru asta!

Le-am explicat cum ca in tarile dezvoltate voluntariatul e foarte raspandit. Neh, am renuntat ca n-avea sens ... era prea mult.

Am revenit la discutia ca romanul munceste putin si vrea multi bani. Zic, in Japonia, desi oficial e 8 ore pe zi, nu exista angajator la care sa muncesti mai putin de 10 ore. Pur si simplu nu se poate acolo.
Da mai Iuliane, dar cat is platiti aia acolo. hahaha, ne compari tu cu japonezii?!
Pai zic, creca aia au aratat intai ca pot produce si apoi au inceput sa fie platiti. Nu au asteptat sacul de bani intai si apoi s-au apucat de produs.
Neh, cum sa muncesc eu multe ore daca nu sunt platit, nu exista asa ceva.

Si din nou am ajuns la discutia ca daca nu se fura ... rai pe pamant Romania era.

Finalul: "Mai Iulian, dar eu te credeam baiat destept pe tine" si au plecat ... n-am apucat sa mai spun nica.

?!

Sa traim bine si sa nu scoatem mana niciodata din cur, ca o sa puta bre!
Stef.

voluntariat

Am intrat de putin timp in lumea voluntarilor, prin proiectul Let's Do It, din care de altfel m-am si retras. Totusi experienta mi-a deschis ochii asupra unei noi luni si unui nou stil de viata, care cred ca e extrem de important pentru orice cultura si pentru umanitate in general.

Cred (sau sper) ca voluntariatul sa devina din ce in ce mai important in timp (chiar mai important decat e deja in tarile civilizate unde peste 30% din populatie face macar o activitate de voluntariat anual). Sper ca concurenta intre oameni/companii sa se transforme in concurenta cu ceea ce n-am reusit sa realizam pana acum. Cred ca ar fi mai eficient, dar nu stiu suficienta psihologie sa-mi dau seama daca chiar e vreo sansa sa se ajunga acolo :). Oricum si daca se ajunge, mai dureaza putintel.

Anyway, pana atunci, pot alege sa fac eu voluntariat si sper sa reusesc sa pornesc un proiect f. frumos pe directia asta pana la sf anului asta :).

ratiunea de a avea copii

Ca tot mai toata lumea prin jurul meu are sau urmeaza sa aiba copii, ma gandeam la ratiunea de a avea copii; de ce vor oamenii sa faca copii? Ma gandeam la ce raspunsuri la intrebarea asta mi-am dat eu si ce am mai auzit pe la altii.

Cateva care mi le aduc acum aminte sunt mai jos:
Ca sa am pe cineva la batranete sa ma ajute.
Ca imi plac copiii.
Ca viata nu e frumoasa fara copii.
Ca copiii aduc bucurie in casa si unesc familia.
Ca nu vreau sa ma privez de placerea de a fi mama.
Ca vreau sa am mostenitori, sa-mi duca cineva numele mai departe.
Ca vreau sa fac eu si sa-i educ ca sa cresc nivelul de civilizatie/educatie in tara/lume.
... nu-mi mai trece niciun motiv acu prin minte, dar ma mai gandesc.

Ce e interesant de observat e ca toate motivele astea (poate exceptandu-l pe ultimul, care btw nu-mi apartine) privesc o dorinta personala care nu ia niciun moment in calcul ce si-ar dori copilul sau alte motive, altfel spus sunt cam toate motive egoiste. Ultima macar are in vedere un scop mai mare decat o dorinta personala.

Nu spun ca ar fi rau, ca n-as putea sa-mi argumentez afirmatia decat plasand-o intr-un context, ignorandu-le pe toate celelalte. Doar mi s-a parut interesanta observatia ...

Stef.

back la religie

Mereu aud: Trebuie sa-l multumim pe Dzeu, ca el e tatal nostru ... bla bla.
Eu nu prea inteleg de ce tre sa-l multumesc pe el. Si daca sa zicem as crede ca am fost creat de el, eu tot nu ma prind de ce as face ce zice el (presupunand ca stiu ce zice).
Nu inteleg care e beneficiul meu sa fac ce zice el :). Adica, bullshit-ul cu cum ca am sa ajung in Rai, nu ma prinde. Plus, de ce as vrea sa ajung acolo ... presupunand ca exista asa ceva ...
Vreau sa vad tata o oferta ceva.

Nu ii inteleg pe aia de vor sa faca voia Domnului. Pai de ce?! Daca isi dorea asa tare sa-i fac voia, ma facea sa fac doar ce vrea el ... era chiar mult mai simplu ... de ce sa-si bata joc de mine sa imi dea optiuni si apoi sa imi dea la palma ca n-am fost cuminte?!

Nu vreau domle sa fac voia lui. E ca si cum un manager imi zice sa fac asa ca asa zice el. Iete ciuciu, sa faca el! Vrea sa fac cum vrea el, tre sa ma convinga frumos cum ca e mai bine asa. Sa-mi spuna ce obiective are el si il ajut cu placere daca nu tre sa-mi incalc valorile mele morale (care tinand cont ca vb cu Dzeu, s-ar putea sa se schimbe :) ).

Nu-i inteleg nici pe aia de zic ca scopul vietii e sa fii fericit. Pai de ce?! De unde stiu eu ca a fi fericit e neaparat un lucru pozitiv. Da daca fericit sunt mancand seminte de dimineata pana seara? E bun asa? Nu zic ca nu ... doar incerc sa ma prind daca treaba asta cu fericirea chiar e suficienta. Pana la urma fericirea e o stare mentala ... ti-o poti produce - cum spunea un nene: cu o dieta sanatoasa si putina miscare - singurel.

nervi, nervi si iar nervi

Am ajuns la 30 de ani si uite ca tot nu pot intelege de ce se enerveaza lumea asa rau cateodata. Ba vezi pe unul la un semafor grabit si nervos, ba pe unu ca nu-i iese nu-s ce, ba ca i s-a julit copilu la cot, ba ca i-a zgariat masina in parcare, ba ca i-a desumflat unu rotile ca a parcat gresit ................... n-am eu ani sa termin lista asta.

Lasand la o parte ca de multe ori ala de se enerveaza e vinovat ... nu intram in detalii din astea. Presupunand ca e vina altuia, tot nu ma prind ce se poate intampla asa rau de tre sa se enerveze omu intratat.
Oare ce-ai pierdut in micul incident chiar e asa tragic .. chiar nu poti sa-ti revii in urmatoarele 5-10 min gandind putin spre viitor, spre solutii de remediere? E atat de greu sa accepti ce s-a intamplat si sa mergi mai departe si sa te gandesti ce ai pierdut, cat de mult iti trebuia cu adevarat si ce poti face sa recapeti si cat de greu va fi?
La ce te ajuta sa te enervezi? La ce te ajuta sa te blochezi in momentul respectiv si sa vezi negru in viitor? Nu ca n-ar fi solutii, ci doar ca vrei tu sa vezi negru (creca se poarta negru in viitor ... don't know).

Anyway, n-am patit niciodata sa se intample ceva atat de naspa incat sa nu pot sa vad macar o solutie la orice kkt care mi s-a intamplat. Sunt convins ca oricine ar fi capabil sa vada solutii daca nu s-ar bloca in momentul ala de semi-esec si ar evalua la sange ce e cu adevarat important in viata.

Adica nu-ti faci griji ca nu prea stii cum sau de ce traiesti tu si tot neamul tau, nu iti faci griji ca creierul tau proceseaza doar o mica parte din informatia primita din mediul inconjurator, nu-ti faci griji ca in maxim 60-70 de ani n-ai sa mai fii in viata, nu-ti pasa ca in teorie un obiect poate fi in mai multe locuri deodata, nu-ti pasa ca traiesti pe o planeta din atatea miliarde de altele despre care nu stii mai nimic nici tu nici restul lumii, dar iti pasa ca ti s-a patat bluza sau ca ti-a zgariat cineva masina in parcare sau ca cineva a parcat pe locul tau si trebuie musai sa-i dai o lectie sa il blochezi si tu etc.