oameni in australia

N-am zis mare lucru despre oamenii de pe-aici, si ar cam fi cazul.
Pe scurt: THE BEST!

Sunt fascinat in general de lumea de pe-aici. De la faptul ca foarte usor intri in discutie cu cineva (practic nu trebuie decat sa spui salut si MEREU vei primi raspuns la salut, dupa care poti incepe sa turui cat vrei :) ... vor fi mereu draguti si mereu vor gasi ceva sa spuna si ei, o glumita ceva sau orice pe tema pe care ai deschis-o ... sau cel putin au fost pana acum).
Toti sunt super calmi, vezi de exemplu cand urca cineva in autobuz sau tramvai, uneori intreaba soferul una alta despre traseul etc si intarzie considerabil plecarea, dar nu a spus nimeni nimic niciodata, cel mult s-au bagat si ei sa ajute cu indicatii, dar atat. Si desi am vazut asta de cateva ori, tramvaiele si autobuzele mai mereu ajung aproape la minut.

Azi am fost sa mai testez niste rachete la alt magazin, pentru ca doar astia au noul Volkl Organix 10 si a stat tipul de acolo 2 ore cu mine sa testez rachetele, dupa ce programul lui s-a terminat. Nu a parut niciun moment suparat sau grabit, desi il astepta prietena acasa si l-a sunat fix cand voiam sa plecam si l-a luat la intrebari :). N-a spus absolut nimic nici cand i-am spus ca nu cumpar pe loc racheta. Nota 10! Si sa le fac publicitate sa le cresc rankingul, asta e site-ul lor :) - www.ittennis.com.au.
Apropos, a luat vreo 10 rachete cu noi sa le testez si am testat vreo 6. Am ajuns la o remiza intre (Volkl Organix 10, Volkl PB 10 si Prince EXO3 Tour 100), din pacate toate destul de scumpe - undeva in jur de 250 dolari. Prince-ul m-a impresionat poate chiar mai mult decat Volkl, maine cred ca o iau la un test drive mai serios.

Revenind la australieni, mergeam azi pe tren (in Melbourne, metrourile sunt la suprafata, nu au subteran) si am observat ca toata lumea vorbea in trenul ala, ori fiecare cu grupul lui, ori intre grupuri, motivati probabil si de cateva beri pe care cu siguranta le-au avut mai devreme, dar tot, merita mentionat :).

Ei, intr-o cultura din asta, cred ca e mult mai usor sa inveti sa spui ce gandesti, sa vorbesti in public si sa-ti dezvolti people skills care sunt esentiale cam in orice job, inclusiv in cele tehnice.

jobing in Australia

Acu ca am ceva experienta in cautat de joburi in Australia, pot comenta :)

Am sa incep prin a spune ca experienta e destul de diferita de Romania, din mai multe puncte de vedere.

- majoritatea joburilor le gasesti doar prin agentii de recrutare, in timp ce in Romania, majoritatea sunt postate pe site-urile de joburi direct de companie. Aici sunt putine cazurile in care compania se ocupa de tot procesul.
- daca o agentie de recrutare a inceput sa vorbeasca cu un anumit client despre tine, nicio alta companie nu are voie sa te reprezinte la compania respectiva, pentru orice job. Cred ca e chiar o lege de genul, nu doar o conventie intre agentii.
- legal agentia nu are voie sa-ti trimita cv-ul la compania angajatoare, decat dupa ce ti-a trimis job description-ul si ti-a spus la ce companie e jobul. Trebuie sa le dai tu ok-ul intai, inainte sa continue.
- in anuntul cu jobul, de cele mai multe ori, specifica clar cati bani ofera pentru job. De obicei e o suma fixa, dar uneori gasesti si interval (e.g. 60-70k etc).
- cand discuti sume, valorile sunt pe an, salariul brut. Important e de tinut cont de 'superanuation' (altfel zis contributia la pensie) care e 9%. Daca iti spune ca iti ofera sa zicem 80k package, asta inseamna ca iti ofera de tot 80k pe an in care e inclus si superannuation. Deci, trebuie sa tii cont ca cei 9% ai sa-i platesti la stat cand iti faci calculele sa vezi cu cat ramai net. Altfel, eu de obicei spun suma si apoi specific 'plus super', ca sa fie clar despre ce vorbim.
- aici se discuta suma de la inceput, practic din primul interviu. din ce m-am prins eu nu prea poti sa o dai in povesti ca nu stii etc, desi am spus si asta de cateva ori la inceput, dar in general cred ca lumea stie clar targetul de la inceput si recruiterul se asteapta sa poti sa-i dai o suma sa stie ce sa caute pt tine.
- salariile NU sunt confidentiale, prin urmare la interviu te intreaba uneori ce salar ai acum si se asteapta sa le spui.

Si cireasa de pe tort: m-a sunat azi unul sa ma intrebe de un job, daca as fi interesat, si undeva in prima sau a doua fraza, ma intreaba
HR: ce salar ai acu.
Eu: nu pot sa-ti spun, e confidential in HP, am semnat contract in care mi se interzice sa spun asa ceva. Dar daca vrei pot sa-ti spun care e targetul meu.
HR: ...(mica pauza) ... asta n-am mai auzit-o pana acum :)
Eu: astea sunt regulile in HP, nimeni nu are voie sa spuna salariul, ne tot arata filmulete din cand in cand cu chestii din astea.
HR: ai semnat un contract in care spune ca nu poti spune?
Eu: da, ditamai contractul.
HR: bine, atunci imi pare rau, dar nu te pot recomanda clientului, ca e una din cerintele clientului sa stie salariul actual si sa-l poata verifica; au mai angajat pe altii inainte care au mintit in legatura cu salariul actual si au cerut cu 30k mai mult si dupa ce compania a aflat ca salariul la compania anterioara a fost mai mic i-a dat afara.
Eu: ?!?!?!?!?!?! (nu-mi venea sa cred ce aud, si m-am dezmeticit cu adevarat abia dupa ce s-a terminat conversatia) Nu e nicio problema sa va dau referinte, si puteti intreba salariul, dar nu cred ca va va spune cineva ce salar am acum.
HR: Ok, atunci nu pot sa te recomand
.... cam asta a fost tot.

Acum sunt foarte curios care e compania aia care a dat oameni afara pt ca au cerut salar prea mare comparativ cu salariul pe care il aveau unde lucrau. Vreau sa stiu, sa nu ajung cumva in compania aia din v-o greseala.
Nu ma prind de ce calculeaza asa valoarea oamenilor din companie, in loc sa estimeze cat anume poate omul ala aduce companiei, indiferent de care a fost trecutul lui. Pe principiul asta saracul Leo, noul CEO al HP-ului, ar fi muritor de foame :)

sport in Australia

In ultima vreme am inceput sa mai socializez si eu, cand pe la o bere, dar in special pe la un tennis sau arte martiale.

Cateva lucruri care m-au impresionat ar fi:
- antrenamentul de arte martiale: desi stilul pe care il, sa zicem, practicam in Romania era mult mai interesant (choy lee fut), antrenamentul de aici mi-a placut mai mult. Antrenamentul incepe cu vreo 20 minute de incalzire, timp in care trebuie sa alergi in jurul salii, sa-ti intinzi muscii, sa faci vreo 3 serii de abdomene cu un partener si vreo 3 serii de flotari. O chestie faina, la ultima serie de flotari, faci flotarea dupa care trebuie sa bati palma cu partenerul ... misto pt socializare. Dupa incalzire incep tehnici ca in orice stil, nimic deosebit.
Ce mi s-a parut foarte fain, e ca la final, toata lumea citeste de pe un perete valorile clubului pe care probabil in timp ajungi chiar sa ti le insusesti. Lucru bun, ca doar nu te duci doar sa te bati acolo. Se cunoaste ca baietii astia stiu leadership, ca in toate cartile de dezvoltare personala si leadership iti spune sa iti gasesti ce anume vrei sa faci, sa le scrii pe o foaie si sa le citesti in fiecare dimineata.
Problema cu artele martiale, pentru moment, e ca m-ar costa 145 dolari pe luna ... putin cam mult pt acum, dar dupa ce imi gasesc job aici vreau sa ma duc.

La tennis am fost de ceva mai multe ori. Este in Albert Park un club de tennis care organizeaza tot soiul de campionate si duminica au Tennis Social. Altfel zis, pt 3 ore, te duci acolo, ca si multi altii si joci tennis cu cine iti spun ei. Azi am fost prima oara.
La capionate, am fost ca inlocuitor pt altii care n-au putut ajunge, pt ca m-am trezit prea tarziu si incepuse campionatul ... dar am jucat si a fost ok.
Ce m-a impresionat a fost spiritul de fair play. E incredibil, practic nu conteaza in ce echipa esti, lumea sta de vorba cu tine de parca ii cunosti de-o viata, te lauda si incurajeaza daca dai o minge buna (sau chiar ok, nu neaparat extraordinara) si la sfarsitul meciului, dai noroc cu toata lumea si le multumesti pt joc. F. tare! Eu sunt impresionat si mi se pare f. tare felul in care se sprijina unii pe altii!

Alt lucru care mi s-a parut fain e ca aici poti sa te duci la cateva magazine si sa iti iei rachete sa faci demo. Platesti 5 dolari pe racheta si o poti lua acasa 2 zile sa te joci cu ea. Cum intentionez sa joc tennis des, vreau sa-mi iau o racheta, ca aia de-acasa n-a incaput in bagaje, asa ca am testat pana acum 4 rachete: Wilson Six-One Tour (racheta lui Federer), Babloat AeroPro Drive GT (racheta lui Nadal), Wilson BLX Blade 98 si Volkl PowerBridge 10 Light.
De la Wilson nu mi-a placut nimic. Racheta lui Federer e faina ca are precizie, dar e extrem de greu de jucat cu ea, trebuie sa ai super conditie fizica. Cealalta de la Wilson pur si simplu parca e facuta de mine, comparat cu Babolat si Volkl. Babolatul lui Nadal e ok, are putere, dar uneori mi s-a parut greu de controlat - altfel zis, mingea nu se ducea unde voiam eu.
Ce m-a impresionat a fost Volkl, o firma de care nu auzisem pana acum. Racheta e foarte faina, mingea se duce exact unde vreau eu, singura problema care am vazut-o e ca nu prea are forta. Trebuie sa lovesti mingea foarte tare sa ajunge unde vrei.
Oricum, maine duc Volkl-ul si Wilson Blade 98 si cred ca am sa iau alt Volkl si inca o data Babolat-ul lui Nadal si sa ma hotarasc la una din astea doua.

Alta chestie faina, e ca tennis-warehouse.com.au garanteaza ca au pretul cel mai mic. Altfel spus, daca gasesc racheta mai ieftin in alte parti, le trimit link-ul si ei imi dau racheta la pretul respectiv. Desigur ca am gasit Volkl-ul pe care cel mai probabil am sa-l cumpar la doar 199 dolari, cand la ei e 275 dolari :D.

In alta ordine de idei, saptamana viitoare ma duc la Yoga Bikram, unde cica transpira si oasele din tine. Am primit recomandare de la o australianca, asa ca sunt ascultator si execut, ca sa ma integrez cum trebuie aici :)

sarbatori in australia si dupa

Iar n-am mai scris de multisor, asa ca hai sa mai bag o fisa si pe-aici :)

Ia sa vedem ce-am mai facut ... am petrecut craciunul cu chinezul intr-un club de gay :), n-a recunoscut inca, dar s-a scapat de cateva ori ca-i plac baietii :)). In fine, a fost interesant sa zicem.
Am cunoscut-o pe Nadia, prin blogul meu despre Melbourne :) si am aranjat un mic gratarel pe 26 decembrie, dupa care i-am cunoscut pe Andrew si Mihaela si Antoanela si Michael si inca cativa. F. draguti toti!
Intre craciun si rev, am dat o fuga la Warrnambool, la mister Sergiu, si m-am intalnit si cu Edi si am mai bagat o fisa fara success la vanatoare. Am pierdut si 5 dolari la tragerea la tinta :(.
De rev am fost la Antoanela cu cativa prieteni de-ai lor, un gratarel caldut, preparat de Michael, f. bun si divers, si taca taca pana dimineata pe la 5-6.
Pe scurt, am avut sarbatorile pline si f. faine, desi am ajuns aici de doar cateva luni. Chiar ma gandeam ca am ajuns sa cunosc aici mai multi oameni faini, fara sa fac nimic deosebit pentru asta, decat cunosteam in Bucuresti dupa aceeasi perioada, cand m-am mutat din Iasi. Interesant, nu? :)

De saptamana trecuta am inceput sa-mi caut si eu job activ, vad ca si piata incepe sa se dezghete. Pana acum merge ok. Primul lucru pe care l-am observat e ca oamenii de HR nu sunt atat de draguti ca cei pe care i-am intalnit eu prin RO. Am fost la un interviu la care parca eram criminal si eram in sala de interogatoriu. Daca-mi mai puneau si niste catuse, era clar. Era vineri si probabil aveau toate celulele date peste weekend.

Aici e un sistem interesant cu recruiterii. Imi aduce aminte de agentii imobiliari din Romania. Se bat toti care sa te reprezinte si daca unul apuca sa trimita aplicatia ta la o companie, al lui ramai, altii nu mai au voie. Si trebuie sa-i dai ok-ul si exclusivitatea inainte sa iti trimita aplicatia. Ba chiar preiau aplicatiile si le posteaza si ei pe site-urile de joburi, exact cum fac agentii imobiliari la noi :)). Si castiga si o caruta de bani pe treaba asta ...

Tot sunt incantat de Australia, si tot nu prea am timp decat de munca, dar incet incet sper sa trec si eu spre o viata mai normala :). Azi ma duc la un concert live (free, of course) de exemplu. Noroc de Antoanela ca ne-a anuntat si pe noi, restul :).

Ah, si pe nevasta-mea o cheama Sarah :). Neh, n-o cunosc inca, dar am senzatia ca pe toate femeile in tara asta le cheama Sarah ... ar trebui sa fac un test pe strada sa strig Sarah, sa vad daca se intoarce toata strada la mine :)). Pana acum din ce femei am cunoscut, macar pe jumatate le chema Sarah ... tre sa ma obisnuiesc sa zic "Sarah, draga, adu-mi te rog o bere" :). Exersez zilnic, dar pentru moment mi-o aduc singur :).