am prins ceva timp la computer si nu mi-e somn inca (lucru nou ca se pare ca in ultima vreme dormim si dupa ora australiei si dupa a romaniei ... ne-am adaptat de minune ce sa zic :)) ), asa ca am sa incerc sa detaliez putin viata din hong kong.
Ce sa zic, am ajuns dupa muuuuuuulte ore de mers cu avionul (vreo 9 parca). Era 5:40PM. Aeroportul arata foarte modern si e nout, frumusel, cu sticla etc. Stiam deja cum sa ajungem la hostel, asa ca ne-am orientat repede la autobuzul A21 care ne ducea pana langa hostel. Am luat autobuzul si am facut cum ma invatase Christina (pt cine nu stie Christina e o colega care lucreaza in HK) si am pus bagajele jos ca au loc de bagaje la primul nivel si am urcat la etaj (toate autobuzele la ei sunt duble, ca alea din Londra ... mai exact la ei nimic nu are un singur etaj ... in afara de oameni, care sunt semi-sub-etajati). Si dai bataie spre oras. Traseul dureaza cam o ora, si cam dupa 10 minute de mers incepi sa vezi capete de blocuri.
Acu, blocuri nu stiu daca e termenul corect ... mai bine zis munti in forma de blocuri. Cum ziceam si intr-un post anterior, blocurile la ei sunt in proportie de vreo 70% de peste 20 etaje. Un bloc normal la ei are cam 30 etaje.
Asa, si cum ziceam incepem sa vedem blocurile alea mari si frumoase, foarte asemanatoare unul cu altul si destul de apropiate intre ele, desi in partea aia era ceva loc in jur ... dar probabil ca gandesc in perspectiva ... ca stiu ei ca ei nasc 3 copii cat altii nasc unul si sa fie loc si pentru niste case pentru copiii viitorului. Desigur, autostrada (ca una au - de la aeroport la oras) e larga si frumoasa si n-are mai nimic in comun cu rateurile noastre. Pana aici toate bune, impresionati putin de autostrada, de blocurile de pe drum ... dar .... inca nu intrasem in oras ;).
Uite ca ajunge in final si in oras. Stanga, dreapta, fata, spate mai mai ca nu vezi cerul. De altfel la ei e mai mereu ceata cica din cauza poluarii si din cauza ca blocurile foarte mari si multe nu permit circulatia aerului. Deci cum ziceam, unde te uitai vedeai cladiri din ce in ce mai inalte. Unele practic nu se vad complet din cauza norilor. Ce eram noi impresionati pana atunci ... acum eram udati de tot.
Am ajuns in final la hostel (care e in complexul Chung king Mansion) si ne-am dus sa ne cazam in blocul C. Mansionul e format de fapt din 3 blocuri unite. Am dat sa urcam la etajul 16 unde era receptia. In lift ce sa vezi, un chinezoi la vreo 40 ani incepe sa vorbeasca cu noi. Ca cica unde mergem, la Gardel Hostel? Noi zicem ca da, ca acolo mergeam. A zis ok si a tacut. Am zis ca e bun asa ... am scapat si ne vedem de treaba.
Ce sa vezi, cand ajungem la etajul 16, ne ia de manuta si ne scoate afara din lift. Acolo intradevar era receptia de la hostel, dar el ne ia ca sa ne ducem la etajul 15. Noi, avertizati de Christina ca e o zona risky acolo, tot incercam sa intram in receptie unde un negru se uita cam nedumerit, dar nici nu zicea nica ca ala ii fura clientii. Incercam noi sa explicam ca de fapt noi vrem sa facem check-in-ul acolo si nu vrem sa ne ducem cu el, dar nimic. Chinezoiul era tot panicat si agitat si tot ii spunea negrului ca ce treaba are el si ca sa mergem cu el. In fine, dupa ceva incercari sa comunicam, am inteles cumva ca si la etajul 15 este o receptie a hostelului Garden si am coborat cu el. Intradevar, era. Se pare ca gigel era patronul. Nu prea arata ca in poza, dar na, cine-i mai pricepe pe chinezoii astia.
Eh, acu sa vezi surpriza. Ne-am cazat noi si sa ne ducem la camera. Syca s-a dus sa scoata bani sa platim iar eu m-am dus la camera cu alt negru. Deschide asta usa si ce sa vezi. O camera cam cat o debara asa. Incapeau 2 paturi de o persoana (de vreo 80cm latime fiecare), despartite de o crapatura de vreo 30 centrimetri. Astea in fundul camerei. La intrare era un hol de cam 1 metru patrat si o buda la fel. Nu exagerez, incerc sa privesc lucrurile optimist chiar. Eu am intrat, m-am uitat dupa colt, in speranta ca o mai fi ceva. Mai era ce-i drept un televizor etajat care nu mergea. Cam asta era toata camera. Prima oara am crezut ca nu avem dush, dar m-am uitat mai bine si era un dush agatat undeva deasupra chivetei. Desigur, apa era rece, desi avea un boiler, la care din pacate nu-i mergea butonul de schimbat temperatura.
M-am montat in camera si il astept pe Syca :). Dupa ce pusesem eu rucsacul langa usa, era destul de greu sa mai intre si el :)). In fine, a venit, a facut niste ochi la fel de expresivi ca si ai mei cand am vazut camera si intr-un final, dupa ce am mai miscat putin rucsacii si am stabilit niste reguli de circulatie am reusit sa ne schimbam, desigur pe rand si am iesit sa ne intalnim cu Christina, cu care am fost apoi la masa.
No comments:
Post a Comment