11 noiembrie 2008 (Marti): Alice Springs

A fost o zi destul de linistita. Poate si pentru ca eram noi obositi dupa o noapte nedormita, dupa vizita la Kangaroo Island. Am ajuns in Alice Springs cu avionul pe la pranz. De la aeroport ne-a luat masina hostelului. Un negricios care ne-a intamplinat cu "Are you going to the wondeful Heaven hotel"? :). Am confirmat si ne-am imbarcat. Mai erau multi care mergeau acolo.
Aeroportul din Alice Springs are pe jos covor persan cu pictura arborigena. Arta nu altceva. La vremea aia nu stiam ca-i arta, am crezut ca sunt doar niste covoare candva unicolore, pe care copiii pasagerilor le-au mazgalit cu puncte si linii, cercuri etc. Mai tarziu am aflat ca e arta arborigena ...
Oricum, n-aratau rau, desi nu le-as numi chiar arta. Sau cine stie, poate toti ne nastem artisti, dar in timp ne pierdem simtul de artist ...
Sigur ca primul lucru care te loveste cand iesi din aeroport e caldura si pamantul rosu. Ce stiam noi atunci ... ala nu era pamant rosu, doar putin murdar. Rosu avea sa vedem in urmatoarele zile cat pt toata viata.
Am ajuns la hostel, pe drum admirand peisajul saracacios format din pamantul rosu si verdele unor copaci rasfirati pe ici pe colo, figurile salbatice ai celor cativa arborigeni pe care i-am vazut.
La hostel, ne-am cazat la dormitor :)). Uitasem sa zic. Am zis sa fim si noi backpackeri adevarati sa dormim la dormitor 2 nopti. Ne-a cazat in camera cu o olandeza care calatorea de vreo juma de an, cu o englezoaica cam la fel si cu niste japonezi. Japonezii cam timizi, europencele cam urate. Nimic interesant in camera prin urmare.
Am iesit sa ne cumparam niste bere. A trebuit sa mergem putin pana la supermarket, ca nu gasesti oriunde bere acolo, si am luat 6 bucati. La sectiunea de alcool din supermarket (coles - cel mai intalnit aici), am vazut iarasi niste arborigeni care duhneau de iti mutau fata - cam ca tigancile noastre din autobuze. Au o figura tare stranie/salbatica arborigenii astia. Exact ca aia de ii vezi pe la televizor. Cu nasul mare si turtit si capul mare, parul mare, dar nu foarte lung (doar umflat, dar nu ca la africani ... asta e mare doar pe margini asa, ca un disc de par, nu ca o sfera). Ce sa mai, sunt urati in draci. Nu poti sa te uiti mult la ei. Si privirea e de-a dreptul salbatica. Zici ca acu a venit de la vanat cu sulita. Si desigur, rupeau cu bautura. Si-au luat baietii baxul de 24 sticle si dai bataie.
Am luat si noi berea, ne-am luat niste palarii ca nu aveam protectie pt soare si am tulit-o in hostel. Acolo am desfacut o bere si ne-am asezat langa bucatarie putin. A aparut curand si domnul Mitsu, un japonez cu creasta cu care aveam sa mergem in excursie a doua zi. Am inceput sa vorbim, de unde suntem etc, dupa care el a zis ca se duce la piscina in fata si noi la internet si la somn. Intr-un final n-am mai dormit, si ne-am dus si noi la piscina dupa vreo ora. Am mai stat putin acolo unde niste englezoi erau semi trotilati si faceau poante in apa. Dupa am zis sa mergem putin in orasel sa mancam ceva si sa bem o bere. Mitsu a mers si el. Dupa ce am mai bagat niste beri de la el si i-am mancat juma de pizza, am pornit in oras.
N-am stat mult, ne-am plimbat putin, am baut si noi 2 beri si am mancat un KFC, dupa care am revenit in camera ca a doua zi plecam devreme.