Australia - tot inceputul

N-am mai apucat sa scriu de multisor pe-aici, e multe de facut cand esti in tara noua, mai putin cu fun-ul la inceput :).

Mai nou m-am mutat in Melbourne (mai nou adica acu o luna). Stau in St Kilda, la vreo 5-10 min de mers pe jos pana la Albert Park (unde e pista de Formula 1) si la 5 min de Chapel Street (zona plina cu baruri etc) si la cam 10-15 min de plaja. Overall, zona mi se pare foarte faina, ai cam tot ce vrei in zona. Nu e ca in Romania sa ai chioscul la scara, aici trebuie sa merg cam 10 min pana la un magazin, dar e ok.

Practic stau in gazda la un chinez, fiecare cu camera lui. E mai ieftin si e mai ok pentru inceput, ca am cu cine sa mai pierde vremea, mai ales ca e cam de aceeasi varsta ca mine ... ieri am aflat ca are 34 ani doar pe hartie, ca de fapt el s-a nascut in 79, dar i-au falsificat ai lui actele ca sa-l poata da la scoala la 3-4 ani :)). Si eu care faceam misto de el ca e batran, acu se pare ca-i mai tinerel decat mine :).

Cum ziceam, de cand am venit am cam muncit continuu, fie pentru HP, fie pentru alte proiecte. Ori am mai invatat cate ceva ca vreau sa trec pe programare (vreau o pauza de la management pt moment) si mai am de catch up putin ca sa revin cat de cat pe val.

Pana weekendul asta am avut un program f. naspa, in sensul ca obisnuiam sa lucrez de pe la 5-6 seara pana pe la 10 dimineata, deci practic nu prea vedeam soarele :). Mai bine ma mutam in Norvegia, creca macar catigam mai multi bani :). Oricum, de azi, mi-am schimbat programul, am trecut dupa programul de Australia ca nu prea mai am sedinte cu Europa si in sfarsit pot sa-mi permit sa traiesc normal.
Mi-am cumparat si chitara, ca inca nu vreau sa renunt la ideea de a invata sa cant la un instrument, oricat de slabe performante am avut pana acum :). Vreau sa incerc si la pian putin ca tocmai si-a cumparat unul prietena lui Eric (chinezul) si m-am autoinvitat la ea sa ii incerc instrumentul :). S-ar putea sa mearga mai repede decat la chitara ca stiam candva sa cant la acordeon ... who knows, am sa vad.

De saptamana asta incep sa merg si la sala (am 2 sapt gratis unde merge Eric si am mai vazut o sala unde iti dau la fel :)) ) si vreau sa ma duc si la un club de arte martiale (sunt vreo 4 prin zona si nu e enorm de scump ... cam 60-80 AUD/luna).
Si din initiativa de a mai face si altceva decat munca aveam in plan sa ma duc sa pilotez un avion deasupra Melbourne-ului. Costa cam 150 AUD si poti pilota tu avionul vreo 20-30 min, desigur, cu un pilot langa tine :). Oricum, pare fun, sa vad cand am timp sa ajung, probabil dupa Craciun de-acum. As fi vrut cursurile de parasutism, dar alea sunt vreo 2800 AUD ... putin cam mult pt moment pt mine.
Ca veni vorba de Craciun, asta va fi primul meu Craciun sarbatorit pe plaja :). F. tare, nu? Ma duc cu chinezul la Geelong unde cica se aduna lumea pe plaja de Craciun in fiecare an. Apoi pe 26 bag un gratarel cu un grup de romani (pe care nu-i cunosc inca :) ) aici, in Melbourne, si pe 27-29 ma duc langa Warrnambool sa ma intalnesc cu Edi si Sergiu la o vanatoare, bere, gratarel si o ciorba radauteana (specialitatea lu moi!).

O impresie de ansamplu despre Australia pana acum e cam asa:
- lume diferita de Romania, cum ziceam si in postul celalalt, oamenii par foarte diferiti
- interesant mi s-a parut ca aici cred ca peste 90% dintre oameni sunt atei, spre deosebire de Romania unde procentul cred ca e exact invers. Prin urmare, un loc foarte bun pt mine de trait ca oricum n-am inteles niciodata tot bullshit-ul religios.
- financiar cred ca poate fi mult mai bine decat ma asteptam (din ce m-am prins eu, salariile standard pt IT sunt undeva intre 70k si 140k, ceea ce inseamna undeva intre 4000 si 7000 AUD/luna net. aici totul e cam de 2 ori mai scump, dar totusi, te descurci confortabil cu sumele astea, nu cred ca ai motive sa iti faci multe griji). Eu de exemplu ma descurc ok acum cu aproximativ 1500 AUD/luna. Sigur, daca vrei sa stai singur etc, te duci cu chiria mai mult de 1500 ... :)
- oamenii sunt mult mai relaxati si par destul de prietenosi si dornici sa ajute
- piata de joburi e destul de bogata, dar conteaza sa ai experienta locala, desi nu atat de mult cat credeam.
- parcurile sunt bestiale, e mai mare dragul sa te intinzi pe iarba in orice parc aici, toate sunt curate si ingrijite (funny e ca in RO alergam pe strada fara griji, desi stiu ca nu e tocmai bine pentru genunchi sa alergi pe asfalt ... aici in schimb acum alerg doar pe zgura special amenajata pentru asta in jurul lacului din Albert Park si este o zona mica unde e asfalt; acolo nu alerg, merg pana la zgura si continui de-acolo alergarea :))) ... eh, ce inceamna sa dai de civilizatie, tusesti de la o palma de asfalt :) ).
- gasesti cam tot ce-ti poti dori in oras - de la concerte cu cei mai in voga artisti, spectacole de teatru, tot ce misca in arta etc, competitii sportive cu super sportivi (gen Australian Open sau Australian Gran Prix etc), lucruri care nu le gasesti adunate intr-un loc in multe alte locatii.
- zona e super ok, ai si munte (nu foarte inalti, cam 1700m, dar sunt super ok in NZ la 3 ore de aici) la 1-2 ore de oras si ocean la 30 min de oras (10 min in cazul meu ca stau aproape de plaja St Kilda).
- sunt multe lucruri care le poti face gratis (de ex. terenurile de tenis din ce am vazut sunt gratis aici, si alte terenuri de fotbal, cricket etc)
- statul e super ok, in sensul ca iti face tot soiul de reduceri de taxe (de ex. poti sa iti deduci laptop-ul pretinzand ca il folosesti pentru servici, sau poti sa-ti recuperezi bani de curatat uniforma, daca jobul tau impune o uniforma, sau poti sa primesti un procent semnificativ din banii platiti pentru telefoanele date in interes de servici etc). Statul plateste undeva la vreo 70% din toate cheltuielile astea.
- e o super varietate de natii, asa ca poti invata enorm de multe lucruri noi de la cei de pe-aici si din culturile lor. Eu am aflat multe despre chinezi de exemplu de cand stau cu Eric. Nu mai zic ca mi-a gatit aproape 2 sapt numa chestii sanatoase :).

Multa lume m-a intrebat daca nu mi-e dor de tara. Ciudat poate, dar nu mi-e dor deloc de tara. Uneori, destul de rar, mi-e dor de cateva persoane din tara, mai ales cand vorbesc cu ei la tel sau pe messenger, dar in general nu am niciun fel de simtamant de dor fata de preaiubita Romanie sau de locurile de-acolo. Chiar am mai vorbit si cu altii care au plecat si se pare ca nu-s singurul care nu moare de dorul meleagurilor mioritice.
E adevarat ca am si fost foarte ocupat de cand am ajuns. Voi vedea daca se schimba cumva in timp ...

OK, Craciun Fericit la toti care ajungeti sa cititi radurile astea si multa bafta in 2011 ca cica-i ultimul an (in 2012 caput, s-a terminat distractia)! ;)

Australia - inceputul

Am ajuns in final in Australia, dupa ce hotarasem acum un an sa vin. Initial voiam sa ajung in primavara lui 2011, dar guvernul actual m-a facut sa iau decizia sa ma mut cu jumatate de an mai repede si uite ca intr-un final s-a intamplat. Vorba aia: daca iti doresti cu adevarat, se va intampla. Sau cum imi place mie sa spun cateodata: Nu exista lucruri care vreau sa le fac, exista doar lucruri pe care nu vreau sa le fac si lucruri pe care le fac :)

Am avut si super noroc ca m-am reintalnit cu un fost coleg de generala acum vre-un an pe facebook ... el m-a gasit, eu initial nici nu imi aminteam de el. Deja m-a ajutat enorm si ne-am dat seama ca avem foarte multe lucruri in comun, desi in generala nu prea aveam nicio treaba unul cu altul. Dar uite ca timpul ne-a schimbat si in final nu suntem atat de diferiti si chiar ma bucur ca ne-am reintalnit si ne-am cunoscut mai bine.

Cum ziceam, am ajuns aici, Edi m-a asteptat la aeroport si am venit la el acasa, unde stau de o saptamana deja. El sta in Bendigo, la ca 150 km de Melbourne, intr-o casa foarte faina, spatioasa, cu tot ce ti-ai putea dori in ea.
Primul weekend a fost super fain, am mers prin cateva baruri pe-aici; m-a dus Edi in 3 tipuri diferite de baruri :), dar in toate se putea paria pe curse cu cai, caini etc. Aici se pare ca pariurile sunt sport national, toata lumea pariaza din cand in cand.
La fel, batranii, ii vezi dupa ce iau pensia, cu banii la aparatele alea cu prune, pere si alte nebunii, cum isi joaca seara banii :))
Pe scurt, Australia e complet diferita de Romania si Europa in general. Sunt alte obiceiuri, alti oameni, alte hobby-uri etc. Unde mai pui ca si masinile merg pe partea cealalta si era sa ma urc la volan cand am plecat de la aeroport pana m-a tras Edi de manuta si m-a trimis pe partea cealalta :)).

Ce mi-a placut sunt oamenii, mult mai prietenosi si mai zambitori si un pic mai excentrici decat la noi. Desigur, statutul financiar ii ajuta destul de mult sa fie asa.

La o prima vedere preturile sunt cel putin de 2 ori mai mari decat cele din Romania, si ma doare de cate ori ma uit la ele, dar cumva se pare ca lumea supravietuieste si cu preturile astea ...

In alta ordine de idei, e clar un loc in care vreau sa poposesc macar cativa ani, sa invat ce mai e de invatat de pe la cei de-aici, si dupa ... mai vedem :)

Stef.

probleme existentiale

Am vrut sa scriu despre asta mai demult, dar tot amanat :(.

Eram acum cateva luni cu un prieten si ne uitam la blogul unuia care scria despre viata lui si viata in general si despre cum femeile l-au marcat pe el in viata si cum viata in doi nu are rost si bla bla ... aia era viziunea lui despre viata. Nu era tocmai o viziune despre existenta noastra, desi dupa cum era scris post-ul, cam despre asta voia el sa vorbeasca cred.

Am facut putin misto despre asta, desigur, si a fost foarte fun :), dar dupa ce-a trecut fun-ul, ma gandeam ca practic toata lumea care a avut curajul sa formuleze o teorie cat de cat completa despre existenta noastra, intr-un final ajunge sa abereze si sa fie incoerent.
Suntem constienti ca suntem incoerenti pe tema asta si cum ne dorim atat de mult sa fim smart, evitam de obicei sa ne formulam propria teorie despre existenta noastra.
Desigur, exista si cei profund religiosi, care sunt oarecum coerenti, pentru ca nu fac decat sa recite dintr-o carte si de la un punct in colo, paseaza totul in necunoscut oricum, deci nu dau o descriere completa in final ...

Altfel zis, daca ai curajul sa discuti sincer despre subiectul asta, e practic imposibil sa nu te faci de ras. Prin urmare, e aproape un subiect tabu, iar cand ajungi sa-l discuti, aproape mereu e o discutie scurta, lasata in aer.

E cam stupida chestia asta, pentru ca nealocand timp pentru asta si neincercand sa scoatem nicio teorie oricat de stupida, sansele sa invatam ceva in directia asta tind spre zero.
Acum multi ani, lumea inca incerca sa-si explice lucruri, momentan majoritatea nu facem decat sa incercam sa ne satisfacem nevoile de fun, prin consum exagerat de orice si suntem multumiti ca am trait o viata 'fericita' desi n-am inteles-o niciodata. E foarte gresit. Nu sustin ca fun-ul nu e ok, dar cred ca e departe de a fi suficient.

Lucrurile ar trebui sa stea mult diferit. Ar trebui sa fim interesati sa invatam lucruri noi si sa avem curajul sa propunem cele mai tampite teorii despre noi si despre orice ne inconjoara si sa ne incurajam unii pe altii sa facem asta. Suntem in final atat de prosti toti (daca comparam cat stim cu cat nu stim ...) incat faptul ca nu stii ceva, nu e deloc o rusine; iar faptul ca incerci sa-ti explici ceva, pe baza informatiilor limitate pe care le ai, ar trebui sa fie laudata, incurajata si luata ca exemplu. Pentru ca cu cat mai multe teorii stupide scoatem impreuna, cu atat vom avea sanse mai mari sa ajungem la ceva cat de cat coerent testand diversele teorii.

Aici o reclama care mie mi se pare foarte profunda ... nu e de mirare ca a devenit virala: Diesel - Be Stupid Philosophy

individ vs specie

Ca tot am promis unei prietene ca am sa detaliez mai mult tema cu o singura limba in toata lumea, in loc de cate avem ... dar n-am mai apucat (sau avut chef), am sa revin la topic acum ca tot nu reusesc sa dorm :(.

Pe scurt ideea e asa. Este destul de evident ca individul (eu, tu etc) are o importanta minima in comparatie cu specia (umanitatea). Tot ce facem noi, se reflecta intr-un fel sau altul asupra societatii. Cum nu e inca foarte clar care e "scopul" nostru aici (in ghilimele scopul, ca nu stiu daca asa trebuie pusa problema ... ca ar tb sa fie un scop. mai exact gandirea unama e dornica/programata sa gaseasca un scop/finalitate in orice, dar desi e singurul lucru pe care il avem, nu e sigur ca e si rationamentul corect .. depinde in ce context il plasam), singurul lucru pe care putem sa-l facem e sa incercam sa ne dezvoltam ca specie, sa intelegem mai mult din mediul inconjurator si poate in ceva timp sa stim mai multe despre noi.
Sigur, e greu sa acceptam ca personal nu suntem decat o parte dintr-un tot, asa cum probabil si o celula din corpul nostru (daca ar rationa) i-ar fi greu sa accepte ca traieste o perioada, se divide dand nastere la o copie identica, si moare, totul pentru ca noi sa putem sa supravietuim (noi, care suntem de fapt toata comunitatea de celule). Nu e cu nimic diverit de situatia noastra comparat cu umanitatea.

Prim urmare, atunci cand hotarasti sa faci ceva, cred ca e important sa-ti dai seama daca ceea ce faci e in beneficiul umanitatii si nu al tau personal.

Societatea umana s-a dezvoltat tocmai pentru ca am invatat sa comunicam si sa lucram impreuna. Tocmai pentru ca grupuri si grupuri am avut un limbaj comun. Dar momentan suntem ca un organism in care diverse organe nu pot comunica unele cu altele, nu pot cu adevarat interactiona. O limba comuna si unica ar fi un inceput pentru o mai buna unitate internationala.

Intamplator citeam zilele trecute "Albert Einstein - Cum vad eu lumea" si am regasit exact aceeasi viziune asupra vietii si lumii. Sigur, asta nu inseamna ca e garantat corecta.

Este si varianta unei lumi spirituale, pe care desi Einstein n-a luat-o in calcul nicicum, nu putem sa o ignoram complet (stim inca mult prea putin ca sa o infirmam complet, chiar daca suficient de mult cat sa ignoram diversele institutii religioase).

Oricum ar fi, chiar si diversele religii, practic spun acelasi lucru, individul trebuie sa slujeasca umanitatea.

Ideea ar fi, atunci cand iei o decizie, eu cel putin consider ca, trebuie sa privesti lucrurile mai detasat de viata de zi cu zi si sa vezi daca acea decizie, chiar ajuta lumea sa se dezvolte, pentru ca pe tine personal nu te prea ajuta decat pe termen relativ scurt.

Stef.

workflow-ul vietii normale - continuare

pe aceeasi directie ca postul meu anterior (aici) am gasit la un prieten pe blog link catre filmuletul asta:




care practic spune acelasi lucru, dar mai frumos decat mine :).

viziunea - marele absent al vietii noastre

Ma gandesc frecvent la cum ar arata o lume 'perfecta', ce anume trebuie schimbat pentru a asigura progresul si o frumoasa comuniune. Cred in general ca felul in care ne-am dezvoltat ca specie are destul de multe carente care probabil, mai mult fortati de nevoie, vom trebui sa le adaptam in timp.
Cred ca e important sa ne putem imagina o lume perfecta, pentru a putea compara mereu daca ceea ce facem fiecare ajuta sau nu la construirea ei.

Nu am o imagine completa a unei lumi perfecte, dar poate candva voi avea :).

Oricum, momentan as vrea sa iau sub vizor subiectul "Leadership". Cred ca e unul dintre cele mai importante potentiale calitati ale noastre si ca toti ar trebui sa avem aceasta calitate intr-o anumita masura.
O definitie a Leadership-ului este: "Leadershipul este despre cum putem crea un mod prin care oamenii sa realizeze lucruri extraordinare". Traducerea lasa putin de dorit cred, dar atat am reusit pe moment :).

Leadership-ul este despre motivatie, despre idealuri, despre viziunea viitorului, despre ce si cum vrem sa realizam. Este practic ceea ce ne pune in miscare. Cu cat vom avea mai multi capacitatea de a exprima o viziune asupra viitorului la care altii sa adere, cu atat mai multa lume se va pune in miscare intr-o directie. E mai putin important in ce directie, important e sa ne miscam.
De multe ori uitam sa visam, uitam sa incercam sa proiectam viitorul asa cum ni-l dorim, uitam ca putem chiar noi sa facem lucrurile sa mearga in directia bune (sau care consideram noi a fi buna). Si prin urmare ne limitam la a face lucrurile asa cum le face lumea.
Leadership-ul este despre schimbare, despre curajul de a te readapta la noul context, la noua lume care s-a construit in jurul tau si se construieste mereu si la setarea de noi viziuni care pot misca lucrurile in jurul tau si care poate acum 10-20 de ani erau de neimaginat.
Leadershipul insemna creatie, inseamna iesirea din monotonie, inseamna intr-un final o viata mai frumoasa, o viata in care la sfarsitul zilei nu vii rupt acasa si speri sa se faca weekend cat mai repede. Leadership-ul te poate ajuta sa transformi acel standard "OK" pe care il raspunzi mai mereu la intrebarea "Ce faci?" sau "Cum a fost ziua de azi?" intr-o insiruire de vise, idei si un zambet plin de satisfactie atunci cand povestesti cum ai ajutat tu la transformarea lumii in bine.

Si cel mai important, leadership-ul este chiar foarte simplu. Iti trebuie doar o viziune, nimic mai mult. Care-i viziunea ta, cum iti imaginezi tu lumea? Dar lumea ta mai mica? Acum nu trebuie decat sa o impartasesti cu cei din jurul tau ... si vezi ce se intampla :).

Si in final, vreau sa mentionez ca primii followeri (cei care recunosc si adopta ideile extraordinare propuse de altcineva) sunt cei mai importanti, mai importanti chiar decat leaderii.

Deci, care e viziunea ta? :)

Stef.

diferentele culturale si traditia

Na ca am ajuns sa le punem si pe astea sub lupa.

Dupa parerea mea, un lucru extraordinar in lume ar fi sa ramana o singura limba, sa putem astfel comunica liber orice ne trece prin cap cu ultimul taliban ramas in varful avionului si ultimul chinez proaspat emigrat in Europa si cu ultimul neamt dat afara din fabrica Nokia etc. Toti avem de beneficiat din aceasta comunicare.
Oricum, nu despre asta e vorba, dar mi-am adus aminte de faptul ca intr-o discutie despre renuntarea la toate limbile in afara de una singura, mi s-a argumentat ca sunt nebun si ca desigur ca nu e bun ca se pierde din diversitate si ca lumea ar fi plictisitoare prin urmare.

Eu ma intreb: oare cat de ignoranti putem fi?! Oare cum ne putem imagina ca lumea asta ar putea fi plictisitoare cand noi stim atat de putin despre ea. Cum poate fi plictisitor sa studiezi plantele, animalele, natura, planeta, galaxia, universul, omul etc etc? Nu, se pare ca dupa unii, faptul ca avem atatea limbi diferite ne face viata frumoasa.

OK, prin absurd sa zicem ca acceptam varianta cu limba e singura care face viata frumoasa. Eu cred ca noi am uitat ca supravietuirea speciei e principalul motor al evolutiei noastre. Sigur ca nu e asa vizibil ca nu am ajuns intr-o criza atat de mare cat sa ne puna atat in pericol ... dar probabil vine cat de curand cu incalzirea globala. Daca nu crezi ca supravietuirea e cel mai important lucru, gandeste-te din nou de ce ai facut copilul ala, sau intentionezi sa-l faci. Nu e pentru ca-ti place, cum ai vrea sa crezi, ci in primul rand ca ai fost programat sa te reproduci ;).

So, hai sa fim si putin eficienti si sa ne indreptam putin inspre evolutie si sa incercam sa pastram din trecut doar invatamintele, nu sa caram tot trecutul dupa noi.

scopul limbajului

Mereu ma lovesc de acelasi lucru si probabil o sa mai scriu mult despre asta, chiar daca mereu despre cazuri diferite. Astazi luam cazul: cat de important e sa vorbesti corect gramatical!

Nu o singura data vezi lumea stramband din nas la ce spune x sau y, ca nu face acordurile corect intre subiect si predicat, ca a folosit un cuvant prea putin elevat, ca a facut o pauza prea mare intre propozitii, ca a facut o cacafonie bla bla bla. Sigur oricine a intalnit cazuri din astea si sigur toti am judecat pe altii in acest fel. Eu cu siguranta am facut-o ... de nenumarate ori.

Totusi, ce as vrea sa scot in evidenta e ca cred ca punem putin prea mult accent pe aceste mici defecte de exprimare. De ce spun asta? Pentru ca pentru a judeca drept o greseala, ar trebui sa revizuim care este scopul limbajului. Scopul limbajului (motivul pentru care a fost creat si dezvoltat) este sa comunici ce gandesti si simti celorlalti si ei sa inteleaga pe cat posibil exact ce ai vrut tu sa comunici.
De cele mai multe ori (aproape mereu de fapt) mesajul este transmis corect pentru ca creierul nostru e capabil sa faca corectiile de rigoare (atat timp cat nu sunt foarte mari) si prin urmare sa inteleaga exact mesajul transmis. Altfel spus, limbajul folosit si-a facut treaba si prin urmare nu avem de ce sa comentam ceva legat de asta. Este sufucient de bun si nici nu are nevoie sa fie mai bun de-atat. Nimic din lume nu e cu adevarat exact, la orice masinarie facuta de om sau nu, exista marja de eroare acceptata si totul totusi merge excelent.

Dintr-un motiv sau altul, noi invatam in copilarie sau chiar mai tarziu lucruri care ne sunt prezentate ca bune si apoi impunem tuturor sa le stie, desi nici noi n-am judecat cu adevarat daca sunt sau nu utile si daca sunt suficient de perfectionate si eficiente.

As vrea sa inchei cu parerea mea despre cacafonie. Este un cacat inventat de oameni care se plictiseau tare. Nu are nicio logica, nu e in niciun fel de ajutor comunicarii, prin urmare n-ar trebui sa faca parte din limbajul de comunicare. Pentru cei care sunt mandri ca au asa o mizerie in limba lor, cititi mai jos:
ca ca ca ca caca caca cac ac a ca c ac a cacc acca c ac c a
ca c aca ca c aca c ac a ca ca c a ac a ca c acaccacacaca cc a cac ac
ca c ac ac aca cacacac a cac ac ca cac ac

Cu drag,
Stef.

crearea de teorii vs cercetarea si adunarea de informatii

Am vazut recent un filmulet pe www.ted.com in care creatorul Palm si Treo, care mai nou s-a apucat de cercetat creierul uman, spunea ceva foarte interesant.
Astfel, spunea ca in domeniul nou in care activeaza, exista foarte multa informatie despre cum lucreaza creierul, cum reactioneaza, care sunt partile active din creier in cazul diferitelor activitati etc. Totusi, noi habar n-avem cum functioneaza creierul uman cu adevarat.
In discutiile pe care le-a avut cu diversi specialisti in domeniu, toata lumea se pare ca este deacord ca inca nu avem suficiente informatii si ca avem nevoie sa studiem mai mult.
Foarte interesant mi s-a parut ca el nu era deacord cu restul, ci considera ca este foarte important sa incercam sa cream o teorie pe baza informatiilor pe care le avem, dupa care sa incercam sa validam teoria. Desigur, ideal ar fi sa fie chiar mai multe teorii pentru a creste sansele ca una sau o combinatie dintre ele sa fie adevarate.
Mi s-a parut foarte valid argumentul lui cum ca doar in felul acesta putem ajunge la ceva si desigur a dat si cateva exemple din trecut cand intai a aparut teoria care mai tarziu a fost validata.

Prin urmare, pe masura ce studiezi ceva nou, e foarte util ca de la un punct in colo pe parcursul studiului sa incerci teorii si sa permiti altora sa vina cu alte teorii. In timp teoriile se vor valida sau nu, dar macar ai deja ceva ce iti da o directie in cercetare.

Mi s-a parut atat de interesanta ideea de a permite tuturor sa isi expuna o teorie despre aproape orice (tinand cont ca, raman la parerea mea, nu stim nimic inca despre noi si existenta noastra) care mai tarziu va fi sau nu validata, dar poate da directii specialistilor/cercetatorilor care lucreaza in diverse domenii, incat am dat repede sa vad daca exista site-ul www.theories.com. Se pare ca exista si e unul dintre cele mai vizitate, lucru care ma bucura mult. Curand am sa incep sa scriu si eu acolo :).

echipa lumii e in stadiul de storming

Ma gandeam acum ceva timp la faptul ca momentan lumea nu functioneaza chiar eficient ... in sensul ca nu este un obiectiv clar al nostru, al tuturor, pentru care toti sa faca particica lor.
In general, toata lumea este focusata pe chestii relativ marunte, mici bucurii de zi cu zi, care nu au mare relevanta asupra existentei noastre. Din pacate nu e atat de relevant ce ne ofera noua confort, pentru ca e un lucru temporar. In schimb ceea ce ofera confort umanitatii, e cam singurul lucru cat de cat permanent pe care il putem controla intr-o anumita masura.
Ma gandeam si la faptul ca concurenta, asa cum o percepem noi, nu e tocmai constructiva, desi asigura un oarecare progres. De exemplu, in loc sa-ti omori adversarul, mai productiv ar fi sa incerci sa-l depasesti ... desigur, productiv vorbind pe termen lung. In cele din urma, la ce te ajuta mica victorie pe care o obtii ... tot la fel de nestiutor ai sa ramai. Mult mai util ar fi daca n-am mai da in cap concurentei doar in ideea de a ne asigura noua o victorie mica, si un pic de confort, si umanitatii un pas inapoi sau pe loc.
Din pacate, va mai trece ceva timp pana se va modifica conceptia si ne vom da seama ca suntem toti de aceeasi parte si vom incepe sa concuram cu adevarat cu adevaratele provocari ... anyway, astept cu nerabdare :)
De exemplu, alt lucru cu care nu sunt deacord, e conceptul de natie/tara (si nu vorbesc de delimitarea geografica sau administrativa ... cu asta sunt deacord :) ). Nu vad de ce unii sunt romani, altii rusi, altii nemti, altii americani etc. Toti suntem oameni si traim in acelasi rahat. Desigur, ca sa constientizezi asta (rahatul), trebuie sa privesti lucrurile putin de mai sus, detasat putin de problemele de zi cu zi.

In fine, acum mi-am dat seama ca noi suntem inca foarte la inceput ca si civilizatie si inca nu suntem o echipa. Daca faci o analogie cu stadiile prin care trece o echipa (forming, storming, norming, performing, abnorming), noi momentan suntem in stadiul de storming. Altfel spus, tot incercam sa preluam conducerea, unii sau altii si sa ne stabilim niste roluri clare in 'organizatie'. Probabil vor mai trece ceva ani pana cand va exista o organizatie clara a lumii si fiecare va putea alege in masura capacitatii in care zona se poate incadra si vom incepe cu adevarat sa performam intr-o directie. Probabil principala problema acum este ca nu exista cu adevarat o viziune, o directie clara comunicata si prin urmare nu prea are lumea la ce sa adere ... mai e pana va fi, dar eu chiar cred ca va fi candva o directie general acceptata de lume si in care toti vom investi timp sa o rezolvam (in timpul programului de munca desigur :) ).

Pana atunci, raman la opinia lui Socrates: The only thing we know for sure is that we know nothing.

nou despre mine :)

mi-am dat seama ca pe blogul meu n-am mai scris mare lucru despre mine ... asa ca fac un sumar al ultimelor 5-6 luni rapid.

Nu mai stiu daca am scris despre faptul ca am renuntat la televizor acum ceva timp, pentru ca am ajuns la concluzia ca e mult mai interesant ce pot gasi pe internet si ca pierdeam timpul la TV. Asa ca am dus TV-ul la ai mei acasa (au 3 bucati acum :) ) si prin urmare am inceput sa fac multe alte lucruri de-atunci.
Am inceput sa fac sport aproape zilnic - recomand calduros programele 8 mins abs si 8 min stretch :) ... se gasesc pe you tube. Super realizare :)

Ca sa termin cu TV-ul, se pare ca mai nou am inlocuit si serialele fun (de genul Two and a half men, sau How I met your mother, sau Garry Unmarried ... foarte fun toate de altfel) cu filmulete de pe www.ted.com. Intr-un mod surprinzator, ma capteaza mult mai mult astea, prin urmare de cate ori n-am chef sa fac ceva anume, bag cateva filmulete si sunt ok :)

Mare noroc mare ca un coleg a avut ideea sa ne adunam la servici sa invatam sa cantam la chitara ... prin urmare, am reluat studiul la chitara (ce sa zic, nu e chiar reluat cat e inceput ... ) si mai am putin si cant un cantec .. da, desigur, cel mai usor: Andri Popa :P

Altfel, m-am inscris la ToastMasters si mi se pare foarte tare. Peste 2 saptamani am prima prezentare ... abia astept.

M-am inscris si la PMP, pana la sfarsitul lui iunie sper sa finalizez si cu examenul.

Mai nou, am descoperit cursurile de improvizatie si sper cat de curand sa ajung la unul. Mi se pare foarte interesanta ideea si cred ca poate fi foarte fun ... am avut un preview la un Playground organizat de cei de la LifeAfterWork.

Si tot mai nou, am descoperit ca pot merge peste 100km cu bicicleta si prin urmare ma tenteaza sa ma duc la turul "cu bicicleta la mare", unde se merge la mare in 2 zile, cam cate 140 km pe zi.

si tot foarte nou, am descoperit ca se pot face cursuri de parasutism cu 650 Euro si sper in August-Septembrie sa vad si visul asta implinit. Abia astept :)

Over!

workflow-ul vietii normale

Vorbeam cu un prieten acum o sapt si ceva despre viata tipica a unui om. Desigur sunt si exceptii, dar nu despre ele vreau sa vorbesc acum.

In general omul trece printr-o scoala, parintii il imping de la spate mereu sa faca mai mult decat ei, sa invete aia si aia si cealalta, sa ajunga mare si tare. Sau sa faca mai multi bani etc, depinde de parinti si de situatia lor materiala si de nivelul de cultura.
Asa ca copilul invata, munceste si se face mare, face bani, devine 'cineva' etc. Intr-un final se casatoreste si se 'stabileste' la casa lui, cum se zice. Dupa un timp, cand isi da seama ca el nu poate face ceva semnificativ in lume (sau din alte motive - deja evidentiate in postul 'ratiunea de a face copii'), se gandeste sa faca cativa copii, ca poate ei reusesc sa faca diferenta. Dupa care toata viata lui/ei si-o dedica copiilor si sacrifica tot pentru micutii bastarzi.
Pana aici toate bune si frumoase, dar problema vine cand copilul (copiii) fac exact la fel ca parintii. Altfel zis, paseaza mai departe jobul de a face ceva, copiilor lor.

Prin urmare, omul 'normal' nu face nimic, decat sa asigure supravietuirea speciei/familiei.

Asa ca, nu fiti normali! ;)

Stef.

ce vrea romanul

"Romanul vrea sa stea degeaba si sa aiba multi bani cu care sa-si cumpere case, masini si haine".
Romanul e altfel spus cel mai bun client la Loto. Orice ar face, numa sa nu faca nimic, dar sa aiba de toate.
Sigur, sunt multi care nu sunt asa, dar la nivel de tara, numarul celor care chiar muncesc e aproape neglijabil.

Cand am fost acasa acum vreo doua saptamani am avut o discutie cu un unchi si o matusa pe aceasta tema. Eu tineam sus si tare ca romanul in loc sa faca ceva, prefera sa se uite la televizor toata ziua si sa se planga continuu ca nu merge nimic in tara asta.
Nu, ca nu am dreptate, ca au vandut fabricile si pamanturile si ca unde sa mai munceasca omul?!
Zic, decat sa stea la televizor, sa vada cum se cearta prostii degeaba, mai bine face ceva voluntariat.
Adica cum, voluntariat?! - cu o privire pierduta ca dupa o lovitura zdravana dupa cap.
Pai zic, adica fara bani. Decat sa stai degeaba, mai bine faci ceva, orice, sa-ti faci viata tie si celor din jurul tau mai buna.
Cum adica? Sa ma duc eu sa fac curat in fata la curtea lu ala de a furat? hahaha (era foarte funny ce ziceam eu)
Zic, pai nu faci la ala in fata, faci in oras in general - in parcuri eventual. Sa fie mai frumos orasul.
Nu, ca nu-s platit pentru asta!

Le-am explicat cum ca in tarile dezvoltate voluntariatul e foarte raspandit. Neh, am renuntat ca n-avea sens ... era prea mult.

Am revenit la discutia ca romanul munceste putin si vrea multi bani. Zic, in Japonia, desi oficial e 8 ore pe zi, nu exista angajator la care sa muncesti mai putin de 10 ore. Pur si simplu nu se poate acolo.
Da mai Iuliane, dar cat is platiti aia acolo. hahaha, ne compari tu cu japonezii?!
Pai zic, creca aia au aratat intai ca pot produce si apoi au inceput sa fie platiti. Nu au asteptat sacul de bani intai si apoi s-au apucat de produs.
Neh, cum sa muncesc eu multe ore daca nu sunt platit, nu exista asa ceva.

Si din nou am ajuns la discutia ca daca nu se fura ... rai pe pamant Romania era.

Finalul: "Mai Iulian, dar eu te credeam baiat destept pe tine" si au plecat ... n-am apucat sa mai spun nica.

?!

Sa traim bine si sa nu scoatem mana niciodata din cur, ca o sa puta bre!
Stef.

voluntariat

Am intrat de putin timp in lumea voluntarilor, prin proiectul Let's Do It, din care de altfel m-am si retras. Totusi experienta mi-a deschis ochii asupra unei noi luni si unui nou stil de viata, care cred ca e extrem de important pentru orice cultura si pentru umanitate in general.

Cred (sau sper) ca voluntariatul sa devina din ce in ce mai important in timp (chiar mai important decat e deja in tarile civilizate unde peste 30% din populatie face macar o activitate de voluntariat anual). Sper ca concurenta intre oameni/companii sa se transforme in concurenta cu ceea ce n-am reusit sa realizam pana acum. Cred ca ar fi mai eficient, dar nu stiu suficienta psihologie sa-mi dau seama daca chiar e vreo sansa sa se ajunga acolo :). Oricum si daca se ajunge, mai dureaza putintel.

Anyway, pana atunci, pot alege sa fac eu voluntariat si sper sa reusesc sa pornesc un proiect f. frumos pe directia asta pana la sf anului asta :).

ratiunea de a avea copii

Ca tot mai toata lumea prin jurul meu are sau urmeaza sa aiba copii, ma gandeam la ratiunea de a avea copii; de ce vor oamenii sa faca copii? Ma gandeam la ce raspunsuri la intrebarea asta mi-am dat eu si ce am mai auzit pe la altii.

Cateva care mi le aduc acum aminte sunt mai jos:
Ca sa am pe cineva la batranete sa ma ajute.
Ca imi plac copiii.
Ca viata nu e frumoasa fara copii.
Ca copiii aduc bucurie in casa si unesc familia.
Ca nu vreau sa ma privez de placerea de a fi mama.
Ca vreau sa am mostenitori, sa-mi duca cineva numele mai departe.
Ca vreau sa fac eu si sa-i educ ca sa cresc nivelul de civilizatie/educatie in tara/lume.
... nu-mi mai trece niciun motiv acu prin minte, dar ma mai gandesc.

Ce e interesant de observat e ca toate motivele astea (poate exceptandu-l pe ultimul, care btw nu-mi apartine) privesc o dorinta personala care nu ia niciun moment in calcul ce si-ar dori copilul sau alte motive, altfel spus sunt cam toate motive egoiste. Ultima macar are in vedere un scop mai mare decat o dorinta personala.

Nu spun ca ar fi rau, ca n-as putea sa-mi argumentez afirmatia decat plasand-o intr-un context, ignorandu-le pe toate celelalte. Doar mi s-a parut interesanta observatia ...

Stef.

back la religie

Mereu aud: Trebuie sa-l multumim pe Dzeu, ca el e tatal nostru ... bla bla.
Eu nu prea inteleg de ce tre sa-l multumesc pe el. Si daca sa zicem as crede ca am fost creat de el, eu tot nu ma prind de ce as face ce zice el (presupunand ca stiu ce zice).
Nu inteleg care e beneficiul meu sa fac ce zice el :). Adica, bullshit-ul cu cum ca am sa ajung in Rai, nu ma prinde. Plus, de ce as vrea sa ajung acolo ... presupunand ca exista asa ceva ...
Vreau sa vad tata o oferta ceva.

Nu ii inteleg pe aia de vor sa faca voia Domnului. Pai de ce?! Daca isi dorea asa tare sa-i fac voia, ma facea sa fac doar ce vrea el ... era chiar mult mai simplu ... de ce sa-si bata joc de mine sa imi dea optiuni si apoi sa imi dea la palma ca n-am fost cuminte?!

Nu vreau domle sa fac voia lui. E ca si cum un manager imi zice sa fac asa ca asa zice el. Iete ciuciu, sa faca el! Vrea sa fac cum vrea el, tre sa ma convinga frumos cum ca e mai bine asa. Sa-mi spuna ce obiective are el si il ajut cu placere daca nu tre sa-mi incalc valorile mele morale (care tinand cont ca vb cu Dzeu, s-ar putea sa se schimbe :) ).

Nu-i inteleg nici pe aia de zic ca scopul vietii e sa fii fericit. Pai de ce?! De unde stiu eu ca a fi fericit e neaparat un lucru pozitiv. Da daca fericit sunt mancand seminte de dimineata pana seara? E bun asa? Nu zic ca nu ... doar incerc sa ma prind daca treaba asta cu fericirea chiar e suficienta. Pana la urma fericirea e o stare mentala ... ti-o poti produce - cum spunea un nene: cu o dieta sanatoasa si putina miscare - singurel.

nervi, nervi si iar nervi

Am ajuns la 30 de ani si uite ca tot nu pot intelege de ce se enerveaza lumea asa rau cateodata. Ba vezi pe unul la un semafor grabit si nervos, ba pe unu ca nu-i iese nu-s ce, ba ca i s-a julit copilu la cot, ba ca i-a zgariat masina in parcare, ba ca i-a desumflat unu rotile ca a parcat gresit ................... n-am eu ani sa termin lista asta.

Lasand la o parte ca de multe ori ala de se enerveaza e vinovat ... nu intram in detalii din astea. Presupunand ca e vina altuia, tot nu ma prind ce se poate intampla asa rau de tre sa se enerveze omu intratat.
Oare ce-ai pierdut in micul incident chiar e asa tragic .. chiar nu poti sa-ti revii in urmatoarele 5-10 min gandind putin spre viitor, spre solutii de remediere? E atat de greu sa accepti ce s-a intamplat si sa mergi mai departe si sa te gandesti ce ai pierdut, cat de mult iti trebuia cu adevarat si ce poti face sa recapeti si cat de greu va fi?
La ce te ajuta sa te enervezi? La ce te ajuta sa te blochezi in momentul respectiv si sa vezi negru in viitor? Nu ca n-ar fi solutii, ci doar ca vrei tu sa vezi negru (creca se poarta negru in viitor ... don't know).

Anyway, n-am patit niciodata sa se intample ceva atat de naspa incat sa nu pot sa vad macar o solutie la orice kkt care mi s-a intamplat. Sunt convins ca oricine ar fi capabil sa vada solutii daca nu s-ar bloca in momentul ala de semi-esec si ar evalua la sange ce e cu adevarat important in viata.

Adica nu-ti faci griji ca nu prea stii cum sau de ce traiesti tu si tot neamul tau, nu iti faci griji ca creierul tau proceseaza doar o mica parte din informatia primita din mediul inconjurator, nu-ti faci griji ca in maxim 60-70 de ani n-ai sa mai fii in viata, nu-ti pasa ca in teorie un obiect poate fi in mai multe locuri deodata, nu-ti pasa ca traiesti pe o planeta din atatea miliarde de altele despre care nu stii mai nimic nici tu nici restul lumii, dar iti pasa ca ti s-a patat bluza sau ca ti-a zgariat cineva masina in parcare sau ca cineva a parcat pe locul tau si trebuie musai sa-i dai o lectie sa il blochezi si tu etc.

feedback pozitiv

Am gasit recent filmuletul: www.blueribbonmovie.com
Pe langa povestea siropoasa, mi se pare o idee foaaaaaaaaarte faina si foarte de aplicat in Romania, unde feedback-ul pozitiv si in general atitudinea pozitiva si incurajatoare, deseori lipseste, in timp ce a critica e ceva natural.

Prin urmare, ca sa nu-mi pot spune ca doar am criticat atitudinea noastra, vreau sa pun in aplicare treaba asta in HP :). Sa videm ce-o iesi ... zic eu ca nu prea are cum sa fie de rau ;)

Revin cu rezultatele :)

Stef.

chitara - learning group

cat de tare, am gasit doritori sa invete chitara in office si facem learning grup dupa program!!! poate asa invat si eu, ca singur m-am cam lamurit :)

pt cei ce nu pot

pt cei care spun des ca nu pot face ceva, take a look here :)
http://jessica-cox.blogspot.com/

Acu sa va mai aud :)

Stef.