Am ramas mut azi cand am vazut demisia lui Stolo.
Acu la drept vorbind nu mi-a inspirat niciodata incredere ca prim ministru, nu ca n-ar fi el valoros, dar in lumea politica tre sa fii un dulau nenorocit ca sa faci fata, sa musti de cur tot ce numai se gandeste sa se uite urat la tine, preventiv asa. Cam ca Base asa.
Dupa mine, Base e premierul pe care trebuia sa-l avem, nu prea stiu ce cauta el acolo sus ca nu prea-i locul lui.
In fine, coalitia asta intre pd-l si psd mi se pare de kkt rau si mai de compromis de-atat nu prea cred (si sper) sa vedem vreodata. Doua partide complet diferite (sigur ca daca-i intrebi, ti-ar zice ca au multe in comun ... haha) care se unesc intr-un pact "pentru Romania". Adica cum, se bat pentru Romania. Cine castiga, pune mana pe mai mult din Romania ... terenuri, fonduri etc. Cred ca asta vor sa zica. De altfel sunt aproape convins ca asta e motivul pt care si-a dat demisia Stolo.
Oricare ar fi motivul pentru demisie, nu avea voie sa faca asta. Trebuia sa stea acolo pe metereze sa incerce macar si sa-si dea demisia cand chiar nu se mai putea. Mai ales cu cat sprijit avea de la electorat, cred ca putea sa se impuna destul de usor in fata partidelor (cum a facut-o si Base). Ba chiar cred ca avea sanse sa-i tina piept si lui Base daca era nevoie. Dar uite asa, dintr-un om care inspira incredere unei tari intregi, ajunge probabil cel mai instabil om politic roman.
In momentul asta, mi se pare ca stam tare prost politic. Cu tot optimismul meu, cred ca ne asteapta o perioada tare trista care o sa tina macar 4 ani.
Tre sa ma hotarasc daca sa intru in politica sau s-o tulesc din tara :). Da am eu o senzatie ca trebuie multa munca sa schimbi ceva ... so cred ca nu ne mai vedem mult prin zona ;).
In stilul asta ne ducem in ma-sa cu tot potentialul nostru de romani!
Monday, December 15, 2008
Sunday, December 7, 2008
consumati romaneste
Cand am fost in Australia m-a lovit acelasi concept care se intalneste si la francezi. Consumul nationalist.
In Australia toate produsele produse in Australia sunt branduite. Scrie mare si frumos "Made in Australia". Acolo produsele produse la ei sunt considerate produse de calitate (or si fi) si sunt preferate celor produse in alte parti; in special produsele agricole (produse din legume, fructe etc).
Acum nationalismul frantuzesc e tampit ca se extinde pana acolo incat nu esti in stare sa te intelegi cu ei ca nu vor sa vorbeasca alta limba. Dar trebuie sa recunoastem ca altfel decat treaba cu limba, nationalismul ii ajuta enorm. Drept urmare Franta e cea mai putin afectata tara de criza din Europa momentan.
Asa ca oare de ce n-am invata si noi ceva de la altii si am incepe sa consumam produse romanesti din ce in ce mai mult. Cred ca macar daca am incerca sa stimulam agricultura, unde Romania are super potential, ar fi un pas mare in fata. Si sa fim seriosi, produsele de la noi chiar sunt bune si sanatoase si pretul nu e cine stie ce diferit de cele importate.
Eu sunt hotarat! Nu mai cumpar produse din afara decat daca nu exista produs similar produs la noi sau diferenta de costuri e enorma.
Momentan sunt trist ca nu prea gasesc rosii produse la noi (de altfel o consecinta ca lumea nu cumpara produsele romanesti).
Cel mai bine ar fi sa se faca un brand ca peste tot cu produsele fabricate in Romania (o chestie gen stampila care sa iasa in evidenta si s-o puna pe produsele noastre).
So, sper ca lobby-ul meu pt produsele romanesti sa dea roade si sa ne vedem la piata la cumpart de patrunjel romanesc :)
In Australia toate produsele produse in Australia sunt branduite. Scrie mare si frumos "Made in Australia". Acolo produsele produse la ei sunt considerate produse de calitate (or si fi) si sunt preferate celor produse in alte parti; in special produsele agricole (produse din legume, fructe etc).
Acum nationalismul frantuzesc e tampit ca se extinde pana acolo incat nu esti in stare sa te intelegi cu ei ca nu vor sa vorbeasca alta limba. Dar trebuie sa recunoastem ca altfel decat treaba cu limba, nationalismul ii ajuta enorm. Drept urmare Franta e cea mai putin afectata tara de criza din Europa momentan.
Asa ca oare de ce n-am invata si noi ceva de la altii si am incepe sa consumam produse romanesti din ce in ce mai mult. Cred ca macar daca am incerca sa stimulam agricultura, unde Romania are super potential, ar fi un pas mare in fata. Si sa fim seriosi, produsele de la noi chiar sunt bune si sanatoase si pretul nu e cine stie ce diferit de cele importate.
Eu sunt hotarat! Nu mai cumpar produse din afara decat daca nu exista produs similar produs la noi sau diferenta de costuri e enorma.
Momentan sunt trist ca nu prea gasesc rosii produse la noi (de altfel o consecinta ca lumea nu cumpara produsele romanesti).
Cel mai bine ar fi sa se faca un brand ca peste tot cu produsele fabricate in Romania (o chestie gen stampila care sa iasa in evidenta si s-o puna pe produsele noastre).
So, sper ca lobby-ul meu pt produsele romanesti sa dea roade si sa ne vedem la piata la cumpart de patrunjel romanesc :)
uninominalul clasei politice
Tin minte cat lobby am facut la vremea referendumului pornit de basescu pentru un uninominal majoritar (http://stefanicai.blogspot.com/2007/11/eu-cu-cine-votez.html).
Nu s-a votat la vremea aia ... de ce? .. pentru ca nu ne pasa, desigur. Na ca acum am ajuns sa ne para rau ai zice si ca se pare ca pana si partidele gen PSD cred ca varianta lui Base era mai buna.
Toata lumea e deacord ca legea uninominalului e de kkt si ca trebuie schimbata mai mult spre o varianta majoritara ca sa fie mai fair. Oare acum cateva luni cand au votat-o de ce nu s-au gandit la asta?!
Mai ingrijorator (desi de asteptat) este un articol pe care l-am citit nu mai stiu din ce ziar in care un politician german spunea ca a fost intr-o sedinta cu toti presendintii de partid in Romania si i-a intrebat cum functioneaza uninominalul la noi ca i se parea prea complex. Ghici! Nimeni n-a stiut sa-i explice sistemul.
Concluzia, asa cum ne-am bagat noi tzava in referendum, asa si-au bagat si parlamentarii nostri. Intrebarea e care si-o scoate primul?!
Nu s-a votat la vremea aia ... de ce? .. pentru ca nu ne pasa, desigur. Na ca acum am ajuns sa ne para rau ai zice si ca se pare ca pana si partidele gen PSD cred ca varianta lui Base era mai buna.
Toata lumea e deacord ca legea uninominalului e de kkt si ca trebuie schimbata mai mult spre o varianta majoritara ca sa fie mai fair. Oare acum cateva luni cand au votat-o de ce nu s-au gandit la asta?!
Mai ingrijorator (desi de asteptat) este un articol pe care l-am citit nu mai stiu din ce ziar in care un politician german spunea ca a fost intr-o sedinta cu toti presendintii de partid in Romania si i-a intrebat cum functioneaza uninominalul la noi ca i se parea prea complex. Ghici! Nimeni n-a stiut sa-i explice sistemul.
Concluzia, asa cum ne-am bagat noi tzava in referendum, asa si-au bagat si parlamentarii nostri. Intrebarea e care si-o scoate primul?!
oare chiar suntem o natie de tampiti?!
Ma intreb si eu, oare chiar suntem?
Sunt roman si imi iubesc tara si sunt mandru ca sunt roman. Daca nu eram, eram de foarte mult timp plecat de-aici ca slava domnului, ocazii ar fi fost. Totusi, eu chiar sper sa ne trezim si noi odata, dar rezultatul alegerilor mi-a dat pana si mie (care sunt de un optimism cronic de fel) peste cap toate sperantele.
Prietenul nostru Munteanu a surprins cu multa acuratete situatia, asa incat n-are niciun sens sa mai detaliez eu. Subscriu 100% la ce zice el aici in stilu-i caracteristic si inconfundabil :) :
http://mvalentin.wordpress.com/2008/12/01/amin/
Sunt roman si imi iubesc tara si sunt mandru ca sunt roman. Daca nu eram, eram de foarte mult timp plecat de-aici ca slava domnului, ocazii ar fi fost. Totusi, eu chiar sper sa ne trezim si noi odata, dar rezultatul alegerilor mi-a dat pana si mie (care sunt de un optimism cronic de fel) peste cap toate sperantele.
Prietenul nostru Munteanu a surprins cu multa acuratete situatia, asa incat n-are niciun sens sa mai detaliez eu. Subscriu 100% la ce zice el aici in stilu-i caracteristic si inconfundabil :) :
http://mvalentin.wordpress.com/2008/12/01/amin/
intoarcerea in Romania
Intoarcerea in Romania, ca intotdeauna e si frumoasa si mai putin frumoasa.
Incepand din avion, unde pe langa toti smecherasii mai tuciurii sau nu, te mai trezesti ca zbori si cu o companie romaneasca (blueair) si in loc de zambetul cu care te-a obisnuit personalul din toate celelalte companii de zbor ti se afiseaza hai sictir-ul specific romanesc. Aroma omului roman e si un pic altfel decat a celorlalti (desi nu atat de rau ca a indienilor sau mai rau a aborigenilor australieni) ... desi ai zice ca australienii ar tb sa fie mai imputiti ca nu prea au apa dulce, desi sunt inconjurati de apa :). Dar la noi omul probabil se gandeste mai mult la viitor decat la prezent ... de-ar face si altii la fel, nu am mai avea probleme de mediu acum ;).
Si cum ziceam, dupa ce am revenit la personalul blueair care zambeste frumos numai cand scoti 12 lei sa-ti iei o bere, in rest musculatura fetii e complet relaxata, putin lasata chiar. De aici continui cu baietii veniti de la munca, care arunca tigarile fix unde le vine, pe iarba, in aeroport ... oriunde. Ca doar ei si-au facut deja datoria pentru un mediu curat cand au sarit peste dusul de aseara, e datoria celor care fac dush regulat sa arunge gunoaiele unde trebuie ... sa contribuim in mod egal la mediu.
Acum, o comparatie corecta a mizeriei de pe strazi n-am cum sa fac (ma refer la noroi), pentru ca in australia era cald si frumos si soarele ma ardea, in timp de in Romania era un frig de iti degera nasul numai ce-ai iesit din aeroport. Sa zicem totusi ca am ajuns la concluzia ca mizeria nu e chiar atat de rea pe cat se zice in Bucuresti. Nu mi-e rusine nici cu Sydney sau mai ales Melbourne de exemplu. Nici chiar cu Londra.
Eh si aici vine si partea buna a Romaniei. De la aeroport am plecat direct la munte unde ne-am adunat 50 de prieteni sa ne bucuram de trecerea a inca un an din viata mea, a lui Tutu si Mishu. E greu sa renunti la asa prieteni cum poti sa-ti faci la noi. N-as da Romania pentru nicio tara europeana. Pentru Australia ma mai gandesc :). Acolo oamenii sunt mai deschisi parca.
Overall, ma bucur ca sunt acasa desi viitorul nu-mi pare sa sune bine pe taramurile romanesti, mai ales cand ma uit la rezultatul alegerilor.
Incepand din avion, unde pe langa toti smecherasii mai tuciurii sau nu, te mai trezesti ca zbori si cu o companie romaneasca (blueair) si in loc de zambetul cu care te-a obisnuit personalul din toate celelalte companii de zbor ti se afiseaza hai sictir-ul specific romanesc. Aroma omului roman e si un pic altfel decat a celorlalti (desi nu atat de rau ca a indienilor sau mai rau a aborigenilor australieni) ... desi ai zice ca australienii ar tb sa fie mai imputiti ca nu prea au apa dulce, desi sunt inconjurati de apa :). Dar la noi omul probabil se gandeste mai mult la viitor decat la prezent ... de-ar face si altii la fel, nu am mai avea probleme de mediu acum ;).
Si cum ziceam, dupa ce am revenit la personalul blueair care zambeste frumos numai cand scoti 12 lei sa-ti iei o bere, in rest musculatura fetii e complet relaxata, putin lasata chiar. De aici continui cu baietii veniti de la munca, care arunca tigarile fix unde le vine, pe iarba, in aeroport ... oriunde. Ca doar ei si-au facut deja datoria pentru un mediu curat cand au sarit peste dusul de aseara, e datoria celor care fac dush regulat sa arunge gunoaiele unde trebuie ... sa contribuim in mod egal la mediu.
Acum, o comparatie corecta a mizeriei de pe strazi n-am cum sa fac (ma refer la noroi), pentru ca in australia era cald si frumos si soarele ma ardea, in timp de in Romania era un frig de iti degera nasul numai ce-ai iesit din aeroport. Sa zicem totusi ca am ajuns la concluzia ca mizeria nu e chiar atat de rea pe cat se zice in Bucuresti. Nu mi-e rusine nici cu Sydney sau mai ales Melbourne de exemplu. Nici chiar cu Londra.
Eh si aici vine si partea buna a Romaniei. De la aeroport am plecat direct la munte unde ne-am adunat 50 de prieteni sa ne bucuram de trecerea a inca un an din viata mea, a lui Tutu si Mishu. E greu sa renunti la asa prieteni cum poti sa-ti faci la noi. N-as da Romania pentru nicio tara europeana. Pentru Australia ma mai gandesc :). Acolo oamenii sunt mai deschisi parca.
Overall, ma bucur ca sunt acasa desi viitorul nu-mi pare sa sune bine pe taramurile romanesti, mai ales cand ma uit la rezultatul alegerilor.
Tuesday, November 25, 2008
aussie schoolies
aussie = australieni
schoolies = scolarii
Aici scolarii au tratamente speciale. Pe langa toate reducerile pe care le au peste tot (nimic nou, este si la noi), mai sunt si petreceri nationale date special pentru ei si in tot orasul unde se da petrecerea mai sunt si super preturi/reduceri pentru ei.
Asa s-a intamplat in Surfers Paradise (de altfel o statiune superba). Cand ne-am dus noi acolo (intr-o vineri), la hotel (care era fix pe plaja :D, super priveliste etc si pret super ok - cat am dat la hostel in Sydney. Ca o mica paranteza, daca aveam noi - sau macar am fi visat noi sa avem asa o statiune ... probabil n-o sa avem ever asa ceva - pretul la un hotel pe plaja cu vedere la mare/ocean ar fi fost de la cateva sute de euro pe noapte in sus. Aici am dat cam 25 euro de persoana pe noapte si camera arata super)
Cum ziceam, cand am ajuns la hotel ne-au cerut legitimatii, ne-au pus sa semnam niste hartii ca n-0 sa ne destrabalam in hotel ... lucru nou pana acum. Am intrebat de ce toate semnaturile astea si ne-au spus ca e doar o masura de precautie pentru ca vin schoolies incepand cu seara aia. Hmm, am zis ca trebuie sa vedem si noi schoolies astia ca prea au bagat spaima in bietii oameni.
Prin urmare am iesit seara in statiune, foarte aproape de noi, unde ne spusese de la hotel ca or sa se adune fiintele alea de-au speriat Surfers Paradise-ul.
Ce sa vezi, schoolies sunt practic toti elevii/studentii, dar in special cei care tocmai au terminat al doilea stagiu de scoala (la ei ai invatamant primar 6 ani, urmat de liceu 6 ani). Eh, si ce fac dragii de proaspat absolventi de liceu. Bautura si femei :).
Cum i-as spune eu, a inceput sezonul imperecherii la aussies ;).
Treaba se petrece cam asa: vine lumea toata aici, cei peste 18 ani cumpara bautura pentru ei si alti prieteni de-a lor care inca n-au 18 ani, beau de pe la ora 5-6 pana pe la 8-9 cand sunt muci/varza/terminati/etc. Intre timp ochesc o fata, care are noroc, care nu mai baga o fisa si maine, si sezonul imperecherii a inceput. Sunt maturi de-acum ... lucru normal de altfel.
Mai sunt si unii mai scandalosi (desi in general nu erau printre schoolies ci altii mai mari) care ajung sa fie foarte buni "prieteni" cu politia si ii vezi cum pleaca impreuna.
Totusi ce este impresionant pentru doi romani, este numarul de fete bete. Vorba lu' Syca: "n-am vazut in 30 ani in Romania atatea fete bete cat am vazut in o seara in Surfers Paradise" :). Subscriu si eu. Jumate din fetele alea sunt gata in 2-3 ore.
Am fost noi la o petrecere (am luat un tur de baruri sambata). Turul era prin 6 baruri, dar cateva fete erau gata in barul 4. Noroc ca mai gaseau cate un baiat de treaba sa le mai tina de ce apucau si ei, ca altfel nu cred ca le vedeam mai sus de buric - pozitia sezut era deja o provocare.
Interesanti copii astia australieni. Cam ca cei englezi, dar din ce am inteles de pe la cei de-aici, se pare ca ei au facut si "the extra mile". Si-au depasit limitele.
Ce sa zic, bravo lor ... si-au depasit taticii.
Oricum, partea frumoasa totusi e ca n-am vazut decat un inceput de bataie, care a fost rapid linistit de politie.
schoolies = scolarii
Aici scolarii au tratamente speciale. Pe langa toate reducerile pe care le au peste tot (nimic nou, este si la noi), mai sunt si petreceri nationale date special pentru ei si in tot orasul unde se da petrecerea mai sunt si super preturi/reduceri pentru ei.
Asa s-a intamplat in Surfers Paradise (de altfel o statiune superba). Cand ne-am dus noi acolo (intr-o vineri), la hotel (care era fix pe plaja :D, super priveliste etc si pret super ok - cat am dat la hostel in Sydney. Ca o mica paranteza, daca aveam noi - sau macar am fi visat noi sa avem asa o statiune ... probabil n-o sa avem ever asa ceva - pretul la un hotel pe plaja cu vedere la mare/ocean ar fi fost de la cateva sute de euro pe noapte in sus. Aici am dat cam 25 euro de persoana pe noapte si camera arata super)
Cum ziceam, cand am ajuns la hotel ne-au cerut legitimatii, ne-au pus sa semnam niste hartii ca n-0 sa ne destrabalam in hotel ... lucru nou pana acum. Am intrebat de ce toate semnaturile astea si ne-au spus ca e doar o masura de precautie pentru ca vin schoolies incepand cu seara aia. Hmm, am zis ca trebuie sa vedem si noi schoolies astia ca prea au bagat spaima in bietii oameni.
Prin urmare am iesit seara in statiune, foarte aproape de noi, unde ne spusese de la hotel ca or sa se adune fiintele alea de-au speriat Surfers Paradise-ul.
Ce sa vezi, schoolies sunt practic toti elevii/studentii, dar in special cei care tocmai au terminat al doilea stagiu de scoala (la ei ai invatamant primar 6 ani, urmat de liceu 6 ani). Eh, si ce fac dragii de proaspat absolventi de liceu. Bautura si femei :).
Cum i-as spune eu, a inceput sezonul imperecherii la aussies ;).
Treaba se petrece cam asa: vine lumea toata aici, cei peste 18 ani cumpara bautura pentru ei si alti prieteni de-a lor care inca n-au 18 ani, beau de pe la ora 5-6 pana pe la 8-9 cand sunt muci/varza/terminati/etc. Intre timp ochesc o fata, care are noroc, care nu mai baga o fisa si maine, si sezonul imperecherii a inceput. Sunt maturi de-acum ... lucru normal de altfel.
Mai sunt si unii mai scandalosi (desi in general nu erau printre schoolies ci altii mai mari) care ajung sa fie foarte buni "prieteni" cu politia si ii vezi cum pleaca impreuna.
Totusi ce este impresionant pentru doi romani, este numarul de fete bete. Vorba lu' Syca: "n-am vazut in 30 ani in Romania atatea fete bete cat am vazut in o seara in Surfers Paradise" :). Subscriu si eu. Jumate din fetele alea sunt gata in 2-3 ore.
Am fost noi la o petrecere (am luat un tur de baruri sambata). Turul era prin 6 baruri, dar cateva fete erau gata in barul 4. Noroc ca mai gaseau cate un baiat de treaba sa le mai tina de ce apucau si ei, ca altfel nu cred ca le vedeam mai sus de buric - pozitia sezut era deja o provocare.
Interesanti copii astia australieni. Cam ca cei englezi, dar din ce am inteles de pe la cei de-aici, se pare ca ei au facut si "the extra mile". Si-au depasit limitele.
Ce sa zic, bravo lor ... si-au depasit taticii.
Oricum, partea frumoasa totusi e ca n-am vazut decat un inceput de bataie, care a fost rapid linistit de politie.
micii japonezi
ziceam ca am sa povestesc de micii japonezi ...
Eu n-am mai intrat in contact cu natia asta pana acum si chiar eram curios cum sunt. Ei, cum ii vedem la televizor, exact asa sunt. Mori de ras cand ii vezi cum guita ei in modul lor specific cand vad sau aud ceva incitant (si la drept vorbind lor totul li se pare incitant :) ).
oooooooooOOO, ar fi sunetul de baza - pornind de la un ooo mai jos, finalizat intr-o tonalitate mai inalta ... aproape ca o intrebare.
Orice le spui ... ei iti replica cu oooooooooOOO :).
Sau aaaaaA - care e un fel de a spune ca au inteles ce-ai vrut sa spui ... sau o confirmare a calitatilor tale de persuasiune :).
Asta vezi si la baieti si la fete, dar fetele (ca peste tot) sunt mai expresive.
Totusi, in grupul nostru cel mai expresiv a fost un tip Atsushi (apare si in pozele de aici cu o sapca in cap pusa smechereste http://picasaweb.google.com/iulian.costan/AliceSpringsAustralia ). A fost belea tipul in ultima zi cand ne-am intors in Alice Springs.
In excursie nu prea l-am avut compatriot de sticla (ceilalti au fost mai activi), dar la intoarcere am fost intr-o disco si am mancat ceva si apoi am bagat cateva beri, putin dans etc.
Super funny, ne-am distrat de minune cu el :). Exact cum vezi chinezoii prin filmele cu karate, cam asa facea si el.
Faza super tare a fost cand au vazut baietii laptop-ul lui Syca (un Mac). Au pornit toti intr-un "aaaaAA, this is an ... ooooo". Si toti aratau spre laptop :). Memorabil, pacat ca n-am putut sa le fac o poza. Erau excitati la maxim toti.
Dar si mai tare a fost cand a vazut Atsushi si iPhone-ul lui Syca mai tarziu putin pus la incarcat peste laptop. Am zis ca are orgasm, sa mor de nu. Tot arata spre el si sheuna sunetele lor.
I-am zis ca da, e iPhone. A stat si s-a uitat putin la el, fara sa-l atinga, l-a studiat putin din toate partile si a plecat la patul lui (am uitat sa zic ca ne-am cazat la dormitor de 8 paturi acolo si la intoarcere am avut norocul si am stat noi 2 cu cei 6 baieti japonezi).
Cat despre party, sunt rai baietii, au dansat toti de au rupt tot timpul cat am stat acolo. S-au pornit mai greu, dar dupa ce am inceput eu si frantuzoaica sa ne miscam putin pe scena si am luat vreo doi de manuta, s-au dezlantuit de nu-i mai puteam opri :).
Concluzia: foarte tari japonezii ... sper candva sa ajung pe la ei in tara sa vad mai mult ... probabil nu f. curand din pacate.
Eu n-am mai intrat in contact cu natia asta pana acum si chiar eram curios cum sunt. Ei, cum ii vedem la televizor, exact asa sunt. Mori de ras cand ii vezi cum guita ei in modul lor specific cand vad sau aud ceva incitant (si la drept vorbind lor totul li se pare incitant :) ).
oooooooooOOO, ar fi sunetul de baza - pornind de la un ooo mai jos, finalizat intr-o tonalitate mai inalta ... aproape ca o intrebare.
Orice le spui ... ei iti replica cu oooooooooOOO :).
Sau aaaaaA - care e un fel de a spune ca au inteles ce-ai vrut sa spui ... sau o confirmare a calitatilor tale de persuasiune :).
Asta vezi si la baieti si la fete, dar fetele (ca peste tot) sunt mai expresive.
Totusi, in grupul nostru cel mai expresiv a fost un tip Atsushi (apare si in pozele de aici cu o sapca in cap pusa smechereste http://picasaweb.google.com/iulian.costan/AliceSpringsAustralia ). A fost belea tipul in ultima zi cand ne-am intors in Alice Springs.
In excursie nu prea l-am avut compatriot de sticla (ceilalti au fost mai activi), dar la intoarcere am fost intr-o disco si am mancat ceva si apoi am bagat cateva beri, putin dans etc.
Super funny, ne-am distrat de minune cu el :). Exact cum vezi chinezoii prin filmele cu karate, cam asa facea si el.
Faza super tare a fost cand au vazut baietii laptop-ul lui Syca (un Mac). Au pornit toti intr-un "aaaaAA, this is an ... ooooo". Si toti aratau spre laptop :). Memorabil, pacat ca n-am putut sa le fac o poza. Erau excitati la maxim toti.
Dar si mai tare a fost cand a vazut Atsushi si iPhone-ul lui Syca mai tarziu putin pus la incarcat peste laptop. Am zis ca are orgasm, sa mor de nu. Tot arata spre el si sheuna sunetele lor.
I-am zis ca da, e iPhone. A stat si s-a uitat putin la el, fara sa-l atinga, l-a studiat putin din toate partile si a plecat la patul lui (am uitat sa zic ca ne-am cazat la dormitor de 8 paturi acolo si la intoarcere am avut norocul si am stat noi 2 cu cei 6 baieti japonezi).
Cat despre party, sunt rai baietii, au dansat toti de au rupt tot timpul cat am stat acolo. S-au pornit mai greu, dar dupa ce am inceput eu si frantuzoaica sa ne miscam putin pe scena si am luat vreo doi de manuta, s-au dezlantuit de nu-i mai puteam opri :).
Concluzia: foarte tari japonezii ... sper candva sa ajung pe la ei in tara sa vad mai mult ... probabil nu f. curand din pacate.
Saturday, November 22, 2008
18 noiembrie 2008: Cairns - Daintree rainforest
Excursia de azi: rain forest.
Pt cine nu stie padurile de genul asta se gasesc in zonele unde e mai mereu cald si mai mereu polua si sunt super dense in vegetatie si animale. Ceva de genul sunt padurile amazoniene, probabil ceva mai dense decat astea de aici. Desi in partea mai de nord devin si aici foarte dense, dar nu prea ajunge oricine pe-acolo. E si destul de periculos sa te duci in alea dense.
La ora 7 trebuia sa ne culeaga de la hotel autocarul. La 7 fara 10 eram jos. S-a facut 7, dar nimic. Cum imi era putin foame si am vazut ca se deschisese altaturi un restaurant unde aveau si inghetata, am fugit repede sa iau una. Am cumparat una pt mine, una pt Syca si numai bine ce-a venit si autobuzul. Soferita, care era si ghidul, era o tipa pe la 40 ani cu un debit verbal incredibil. Se adresa cu formule de genul "my lovely, my gorgeous, my beautiful" si alte din astea tuturor :). Si vorbea frate, nu se incurca. Dar vorbea ... mult si repede. Foarte simpatica de altfel.
Am pornit noi excursia, si cam dupa vreo 10-15 minute de condus si cateva cuvinte schimbate cu cei de la birou si-a dat seama ca luase pe cineva care trebuia sa plece cu alt autocar :). Si-a cerut scuze de cateva ori, dupa care l-a lasat pe bajet la o statie, urmand ca un coleg sa-l ridice. Problema rezolvata, am plecat mai departe pana la primul stop: cu barca pe raul de crocodili.
Ca sa ajungi pe Cape Tribulation (peninsula unde reciful se intalneste cu pamantul), trebuie sa treci peste raul Daintree care are cam 600 de crocodili. Asa ca am pornit sa vedem crocodili. Ne-a dus un baiet cu barca pana intr-un loc unde vazuse el dimineata un crocodil, dar n-a miscat nica acolo. Ne-a dus in alta parte unde vazuse unul mai mare si am inceput sa ne uitam dupa el. Guess what? Je l-a vazut si am dat anuntul la toata lumea unde sa se uite. A intors si bajetul barca sa mergem spre el si am avut noroc ca a si iesit din apa, asa ca l-am vazut in intregime. Era un animal de vreo 2-3 metri lungime, gras si urat. Cu siguranta nu mi-ar fi placut sa stau aproape de el, mai ales in apa. Ne-am uitat putin la el, dupa care ne-am intors la masina si am pornit mai departe.
Urmatoarea oprire a fost rainforest-ul. Acolo era amenajat pentru board walking, ca peste tot. Board walking in seamna ca ai un traseu facut din lemn in general, la o oarecare inaltime deasupra pamantului si te poti plimba pe el, fara sa calci pe iarba. Ei au asa ceva cam la orice punct turistic in natura.Am mers pe board, a fost interesant, dar nu striking. Erau niste mlastini acolo, cu tot soiul de animale ... nu ai vrea sa ajungi in una din alea. Si daca ma gandesc ca mai in nord e si mai salbatic ...
De aici am mers la campingul de la Cape Tribulation pentru pranz. Ne-a linistit cu un sandwich de pui si niste cartofi prajiti. Am mai completat noi cu un jug de bere si cam asta a fost masa. Am plecat de-acolo sa vedem oceanul, ca era destul de aproape. Plaja acolo era destul de boring, mica si nepopulata. Asa ca ne-am intors rapid. Campingul e in schimb foarte fain. Aproape toate casutele sunt putin etajate pe niste stalpi de lemn (probabil pentru ca ploua destul de des acolo), cu copacei intre ele cu flori de diverse culori. Fiecare casuta cu o mica terasa in fata. Foarte frumos. Ne-a parut putin rau ca n-am stat o noapte acolo, dar asta e ... intr-o luna nu poti sa le faci pe toate.
Ca in orice tur, toate pauzele au fost destul de scurte, asa ca am plecat repede si de-acolo (am avut cu tot cu masa vreo 40 minute).Pe drum, ne-am prezentat toti, ca nu ne cunosteam pana atunci, asa ca au luat toti cuvantul si au spus de unde sunt si cum si ce fac in Australia. S-au mirat desigur ca suntem din Romania si au zis ca nu prea au vazut multi din RO - normal ca nu - si am mai facut cateva glume de vampiri si Dracula dupa care am trecut la cele 2 frantuzoaice timide (sau poate doar nu stiau engleza) de langa noi si asa mai departe. Desigur, cum ne obisnuiseram deja, cei mai multi erau din Germania, iar pe locul doi de data asta au fost australienii.
De aici inapoi, am trecut cu ferry peste raul cu crocodili (Daintree river) si am oprit ceva mai incolo la un raulet unde puteai sa faci si baie daca voiai. Desigur ca am facut si eu si Syca. Ne urcam pe niste bolovani si saream in cap pe unde ni se parea noua ca n-ar fi alti bolovani mai mici ... ca raul era cam plin de bolovani. Am vazut si niste pestisori putin mai mari decat mana mea pe fundul apei si fugeau cand dadeam cu piciorul. Ne-am balacit putin si am tulit-o inapoi la autobuz.
De aici n-am mai oprit pana in Port Douglas, care era si ultima locatie in care urma sa oprim.
Port Douglas arata ca un sat de vacanta, ca o statiune. Foarte cochet, cladirile super dragute, multe magazine, campinguri, peisaje super, palmieri etc. Ne-am plimbat putin pe-acolo, Syca si-a gasit o camasa misto, gasisem si eu una dar nu mai aveau marimi normale (gen L-XL) ci doar din alea de soareci. Asa ca am sarit peste o investitie pe care oricum nu mi-o permiteam.Scurta vizita si in Port Douglas, am suit in autobuz si dai spre casa. Cum somn nu-mi era ca am dormit destul pe drumul spre Daintree rainforest (mai tot drumul) am inceput sa trancanesc cu o frantuzoaica de langa mine. Saracuta nu se plimba decat de vreo 2 luni si jumate. Straniu mi s-a parut ca lucra ca postas si isi permitea sa calatoreasca in Australia pt 3 luni?! Cred ca jobul de postas era doar acoperire sa spele banii castigati cine stie cum ...Back la hotel. Am multumit frumos. Soferita ne-a multumit frumos si ea pentru contributia la atmosfera din autobuz (noi si niste australieni ce i-am mai tinut hangul, nemtii - ca si in excursia anterioara - au fost destul de tacuti. Straniu de altfel ca nemtii sunt destul de comunicativi in general).
Am mai coborat la o bere ca era setea mare dar nu mai era nimic in oras. Am reusit sa gasim pana la urma undeva, dar tanti de servea acolo ne-a zis ca ea n-are voie sa ne serveasca dupa ora 11 parca si ca n-avem voie sa bem pe strada ca ne da politia amenda. In fine, ne-a dat cate o bere pana la urma, a desfacut-o si ne-am pornit cu berea pe strada pe raspunderea proprie. Ne-am asezat pe o bancuta pe langa hotelul nostru, cam in mijlocul drumului asa. Intr-un soi de piata si am continuat sa bem pana vedem ca vine un nene in uniforma tinta spre noi. Am asteptat sa vedem ce zice, noi continuand sa bem. Ajunge el langa noi si ne zice ca sa nu mai bem in public ca daca vine politia ne da amenda. Daca vine politia zici?! Ma uit mai bine si vad ca el nu era politia ci un soi de gardian. Ce sa vezi, au si astia gardieni publici, doar ca aici gardienii publici nu-s niste neciopliti care se bucura cand ti-o trag, ci oameni draguti, simpatici, care vorbesc frumos cu tine ... si probabil daca esti tu nesimtit, se conformeaza si ei. Cu noi n-a fost nevoie, am multumit ca ne-a spus asa o informatie valoroasa pe care chipurile n-o stiam si am terminat berea si am aruncat sticla la cos ca oricum era cam gata.
De aici n-a mai fost decat nani pana a doua zi cand am zburat spre Brisbane si de-acolo mai departe spre Byron Bay.
poze: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/DaintreeRainforestAustralia
Pt cine nu stie padurile de genul asta se gasesc in zonele unde e mai mereu cald si mai mereu polua si sunt super dense in vegetatie si animale. Ceva de genul sunt padurile amazoniene, probabil ceva mai dense decat astea de aici. Desi in partea mai de nord devin si aici foarte dense, dar nu prea ajunge oricine pe-acolo. E si destul de periculos sa te duci in alea dense.
La ora 7 trebuia sa ne culeaga de la hotel autocarul. La 7 fara 10 eram jos. S-a facut 7, dar nimic. Cum imi era putin foame si am vazut ca se deschisese altaturi un restaurant unde aveau si inghetata, am fugit repede sa iau una. Am cumparat una pt mine, una pt Syca si numai bine ce-a venit si autobuzul. Soferita, care era si ghidul, era o tipa pe la 40 ani cu un debit verbal incredibil. Se adresa cu formule de genul "my lovely, my gorgeous, my beautiful" si alte din astea tuturor :). Si vorbea frate, nu se incurca. Dar vorbea ... mult si repede. Foarte simpatica de altfel.
Am pornit noi excursia, si cam dupa vreo 10-15 minute de condus si cateva cuvinte schimbate cu cei de la birou si-a dat seama ca luase pe cineva care trebuia sa plece cu alt autocar :). Si-a cerut scuze de cateva ori, dupa care l-a lasat pe bajet la o statie, urmand ca un coleg sa-l ridice. Problema rezolvata, am plecat mai departe pana la primul stop: cu barca pe raul de crocodili.
Ca sa ajungi pe Cape Tribulation (peninsula unde reciful se intalneste cu pamantul), trebuie sa treci peste raul Daintree care are cam 600 de crocodili. Asa ca am pornit sa vedem crocodili. Ne-a dus un baiet cu barca pana intr-un loc unde vazuse el dimineata un crocodil, dar n-a miscat nica acolo. Ne-a dus in alta parte unde vazuse unul mai mare si am inceput sa ne uitam dupa el. Guess what? Je l-a vazut si am dat anuntul la toata lumea unde sa se uite. A intors si bajetul barca sa mergem spre el si am avut noroc ca a si iesit din apa, asa ca l-am vazut in intregime. Era un animal de vreo 2-3 metri lungime, gras si urat. Cu siguranta nu mi-ar fi placut sa stau aproape de el, mai ales in apa. Ne-am uitat putin la el, dupa care ne-am intors la masina si am pornit mai departe.
Urmatoarea oprire a fost rainforest-ul. Acolo era amenajat pentru board walking, ca peste tot. Board walking in seamna ca ai un traseu facut din lemn in general, la o oarecare inaltime deasupra pamantului si te poti plimba pe el, fara sa calci pe iarba. Ei au asa ceva cam la orice punct turistic in natura.Am mers pe board, a fost interesant, dar nu striking. Erau niste mlastini acolo, cu tot soiul de animale ... nu ai vrea sa ajungi in una din alea. Si daca ma gandesc ca mai in nord e si mai salbatic ...
De aici am mers la campingul de la Cape Tribulation pentru pranz. Ne-a linistit cu un sandwich de pui si niste cartofi prajiti. Am mai completat noi cu un jug de bere si cam asta a fost masa. Am plecat de-acolo sa vedem oceanul, ca era destul de aproape. Plaja acolo era destul de boring, mica si nepopulata. Asa ca ne-am intors rapid. Campingul e in schimb foarte fain. Aproape toate casutele sunt putin etajate pe niste stalpi de lemn (probabil pentru ca ploua destul de des acolo), cu copacei intre ele cu flori de diverse culori. Fiecare casuta cu o mica terasa in fata. Foarte frumos. Ne-a parut putin rau ca n-am stat o noapte acolo, dar asta e ... intr-o luna nu poti sa le faci pe toate.
Ca in orice tur, toate pauzele au fost destul de scurte, asa ca am plecat repede si de-acolo (am avut cu tot cu masa vreo 40 minute).Pe drum, ne-am prezentat toti, ca nu ne cunosteam pana atunci, asa ca au luat toti cuvantul si au spus de unde sunt si cum si ce fac in Australia. S-au mirat desigur ca suntem din Romania si au zis ca nu prea au vazut multi din RO - normal ca nu - si am mai facut cateva glume de vampiri si Dracula dupa care am trecut la cele 2 frantuzoaice timide (sau poate doar nu stiau engleza) de langa noi si asa mai departe. Desigur, cum ne obisnuiseram deja, cei mai multi erau din Germania, iar pe locul doi de data asta au fost australienii.
De aici inapoi, am trecut cu ferry peste raul cu crocodili (Daintree river) si am oprit ceva mai incolo la un raulet unde puteai sa faci si baie daca voiai. Desigur ca am facut si eu si Syca. Ne urcam pe niste bolovani si saream in cap pe unde ni se parea noua ca n-ar fi alti bolovani mai mici ... ca raul era cam plin de bolovani. Am vazut si niste pestisori putin mai mari decat mana mea pe fundul apei si fugeau cand dadeam cu piciorul. Ne-am balacit putin si am tulit-o inapoi la autobuz.
De aici n-am mai oprit pana in Port Douglas, care era si ultima locatie in care urma sa oprim.
Port Douglas arata ca un sat de vacanta, ca o statiune. Foarte cochet, cladirile super dragute, multe magazine, campinguri, peisaje super, palmieri etc. Ne-am plimbat putin pe-acolo, Syca si-a gasit o camasa misto, gasisem si eu una dar nu mai aveau marimi normale (gen L-XL) ci doar din alea de soareci. Asa ca am sarit peste o investitie pe care oricum nu mi-o permiteam.Scurta vizita si in Port Douglas, am suit in autobuz si dai spre casa. Cum somn nu-mi era ca am dormit destul pe drumul spre Daintree rainforest (mai tot drumul) am inceput sa trancanesc cu o frantuzoaica de langa mine. Saracuta nu se plimba decat de vreo 2 luni si jumate. Straniu mi s-a parut ca lucra ca postas si isi permitea sa calatoreasca in Australia pt 3 luni?! Cred ca jobul de postas era doar acoperire sa spele banii castigati cine stie cum ...Back la hotel. Am multumit frumos. Soferita ne-a multumit frumos si ea pentru contributia la atmosfera din autobuz (noi si niste australieni ce i-am mai tinut hangul, nemtii - ca si in excursia anterioara - au fost destul de tacuti. Straniu de altfel ca nemtii sunt destul de comunicativi in general).
Am mai coborat la o bere ca era setea mare dar nu mai era nimic in oras. Am reusit sa gasim pana la urma undeva, dar tanti de servea acolo ne-a zis ca ea n-are voie sa ne serveasca dupa ora 11 parca si ca n-avem voie sa bem pe strada ca ne da politia amenda. In fine, ne-a dat cate o bere pana la urma, a desfacut-o si ne-am pornit cu berea pe strada pe raspunderea proprie. Ne-am asezat pe o bancuta pe langa hotelul nostru, cam in mijlocul drumului asa. Intr-un soi de piata si am continuat sa bem pana vedem ca vine un nene in uniforma tinta spre noi. Am asteptat sa vedem ce zice, noi continuand sa bem. Ajunge el langa noi si ne zice ca sa nu mai bem in public ca daca vine politia ne da amenda. Daca vine politia zici?! Ma uit mai bine si vad ca el nu era politia ci un soi de gardian. Ce sa vezi, au si astia gardieni publici, doar ca aici gardienii publici nu-s niste neciopliti care se bucura cand ti-o trag, ci oameni draguti, simpatici, care vorbesc frumos cu tine ... si probabil daca esti tu nesimtit, se conformeaza si ei. Cu noi n-a fost nevoie, am multumit ca ne-a spus asa o informatie valoroasa pe care chipurile n-o stiam si am terminat berea si am aruncat sticla la cos ca oricum era cam gata.
De aici n-a mai fost decat nani pana a doua zi cand am zburat spre Brisbane si de-acolo mai departe spre Byron Bay.
poze: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/DaintreeRainforestAustralia
17 noiembrie 2008: Cairns - reciful de corali
yup, in aceasta minunata zi am facut scuba diving pt prima oara.
Ne-am trezit pe la 7 si ne-am miscat spre locatia de unde urma sa plece barcuta spre reciful de corali. Urma sa stam cam 4 ore la recif, timp in care faceam doua scufundari si snorkeling cat voiam.Am facut check-in-ul, ne-am imbarcat si la putin timp dupa a plecat barcuta. Ne-a prezentat unu acolo ce si cum o sa se intample ... in mare stiam deja de la agentie cand am facut rezervarea.Barcuta mergea destul de rapid, cam in 2 ore am ajuns la prima destinatie (la ora 10 eram acolo). La 9:30 ne-au adunat pe cei care faceau scufundari (scuba diving) sa ne explice cum trebuie sa respiri din tubul de oxigen, ce semne trebuie sa folosim in apa, cum egalizezi presiunea in urechi, cum scoti apa din masca, cum scoti apa din dispozitivul de respirat si alte lucruri utile acolo jos. Regula de baza am retinut-o: respiri mereu ca altfel iti pocneste plamanu' :D.
Interesant era ca semnul de ok nu e ala cu degetul mare in sus si restul mainii inchise. Ala de fapt inseamna ca vrei sus :). Ca sa zici ca esti ok tb sa faci semnul cu cu 3 degete libere si celelalte doua formand un O. L-ai incurcat, ai urcat sus :).
Ne-au grupat pe grupe de 4 persoane, noi am intrat in grupa 4. Asa ca am bagat putin snorkeling pana ne-a venit randul. Fiecare grupa statea cam 20-25 minute in apa.Am facut si o droaie de poze. Se vede foarte fain reciful cand faci snorkeling ca e destul de aproape de suprafata acolo. Probabil nu mai mult de 4-5 metri adancime.Apa e super sarata (iti blestemi zilele daca atingi apa cu limba, bleah :( ) asa ca plutesti lejer fara sa faci absolut nimic. Asa ca nu faceam decat sa fac poze. Daca voiam sa plec de unde sunt, dadeam de 2 ori din maini si gata, iar intram in stand by mode.
Ne-au strigat la un moment dat, dar cumva eu eram focusat la plutitul meu, asa ca n-am reactionat. Noroc ca m-a strigat Syca, care iesise, si am urcat si eu pe barca sa ma echipese cu tubul de oxigen si greutatile. Ca sa te scufunzi iti pune la brau o centura cu greutati de plumb ca altfel te tine apa sus ca te trage in sus si tubul de oxigen si oricum plutesti si tu fara tub de oxigen. Mie mi-au pus baietii 6 greutati, lui Syca 4. Fiecare cat merita :).
Si am intrat in apa. Intai un pic si ne-a intrebat daca suntem ok. Mie casca imi cam lua apa si trebuia sa o golesc cam din minut in minut. I-am explicat in apa lu nea instructorul, dar el mi-a explicat ca s-o golesc cum ma invatase. In fine, am dat asa inainte de-acu. Ne-am scufundat, am egalizat presiunea in urechi cam la fiecare metru adancime, cum ni se spusese (oricum noi stiam care-i treaba si de la parasutism, doar ca aici simti presiunea mult mai repede), si am ajuns intre corali si o multime de pesti. E faina senzatia de a innota intre pesti. Ma duceam mai aproape de ei sa ii ating, dar asta nu prea se poate ca fug rapid ce te apropii la juma de metru de ei. Reciful nu mi s-a parut spectaculos. Culorile in perioada asta sunt foarte seci (nuante de gri), dar e oricum f. interesant sa fii intre corali si sa vezi toti pestisorii care isi gasesc adapostul pe-acolo.Super interesanta e si senzatia aia de plutire. E f. relaxant, mai ales ca poti respira la fel cum respiri afara :). Daca vrei sa te misti, mai dai din picioare, daca nu stai linistit si plutesti.
Din cand in cand ne mai intreba instructorul daca suntem ok si de vreo 2 ori i-am arat semnul de ok pe care-l stiam eu :). Dar mi-am dat rapid seama si i-am aratat semnul pe care il astepta el :). Syca nu si-a dat seama o data si l-a intrebat ala ca sa fie sigur, daca vrea sa urce sus :). Nu voia asa ca a aratat semnul corect.
Am stat in apa cam 20 minute cred. Mi s-a parut ca au trecut super repede.
Dupa ne-a urcat sus si ne-am mutat la noua locatie, timp in care am mancat niste mancarica tare buna.
La noua locatie (alta bucata de recif) la fel, am bagat putin snorkeling si apoi am trecut la scufundare. Am renuntat de data asta la costumul de scafandru, am luat doar vesta cu tubul de oxigen si greutatile de plumb. De data asta am meritat doar 4 si Syca 3.
Am avut alt instructor acum, mult mai relaxat. Primul nu prea ne-a lasat sa ne agitam pe-acolo. Asta n-avea nicio treaba. Statea cu burta in sus mai mereu, cu bratele incrucisate la piept si se uita ce facem noi. Nu exista regula ca n-ai voie sa te duci mai jos decat el, cum era la primul. Aproape ca n-am fost niciodata mai sus decat el. Am umblat prin apa ca altceva. I-am facut filmulet lui Syca cum innota, cum si-a scos apa din masca, de deasupra lui, de sub el ... n-a fost in viata lui asa un star cum e in filmuletul ala.
Am facut o gasca de poze si la pestisori si la recif, suficient cat sa imi pot aduce aminte fiecare minut petrecut in apa.Acum am stat in apa cam 30 minute. A fost mult mai fain ca am avut timp sa ne miscam pe-acolo.Am iesit intr-un final, am lasat tuburile si am reluat snorkeling-ul, dar de data asta am renuntat la labe si am pastrat doar masca. E mult mai fain fara labe, dar daca vrei sa ajung la barca e mai trista socoteala. Te trage apa in larg de nu stii ce-i cu tine. Aici te inneci fara sa-ti dai seama. Mai ales ca aveam si camera foto prinsa de mana, practic innotam doar cu o mana. Am reusit sa ne apropiem totusi de barca cu putin efort, am mai stat putin si am mai facut niste poze intr-o zona unde era f. aproape redciful dupa care am iesit.
Nici barcuta n-a mai stat mult si a luat-o inapoi spre mal. Am iesit prin urare la soare in partea din fata a vasului pana ne-au chemat bajetii la un pahar de vin din partea firmei. F. frumos din partea lor. Am luat vinul de la ei si inca o bere si cam asta a fost. Inca putin soare si am ajuns.Overall, a fost super experienta scufundarii. Raman fan al parasutismului, dar mi-a placut f. mult si asta.
Poze aici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/GreatBarrierReefAustralia
Ne-am trezit pe la 7 si ne-am miscat spre locatia de unde urma sa plece barcuta spre reciful de corali. Urma sa stam cam 4 ore la recif, timp in care faceam doua scufundari si snorkeling cat voiam.Am facut check-in-ul, ne-am imbarcat si la putin timp dupa a plecat barcuta. Ne-a prezentat unu acolo ce si cum o sa se intample ... in mare stiam deja de la agentie cand am facut rezervarea.Barcuta mergea destul de rapid, cam in 2 ore am ajuns la prima destinatie (la ora 10 eram acolo). La 9:30 ne-au adunat pe cei care faceau scufundari (scuba diving) sa ne explice cum trebuie sa respiri din tubul de oxigen, ce semne trebuie sa folosim in apa, cum egalizezi presiunea in urechi, cum scoti apa din masca, cum scoti apa din dispozitivul de respirat si alte lucruri utile acolo jos. Regula de baza am retinut-o: respiri mereu ca altfel iti pocneste plamanu' :D.
Interesant era ca semnul de ok nu e ala cu degetul mare in sus si restul mainii inchise. Ala de fapt inseamna ca vrei sus :). Ca sa zici ca esti ok tb sa faci semnul cu cu 3 degete libere si celelalte doua formand un O. L-ai incurcat, ai urcat sus :).
Ne-au grupat pe grupe de 4 persoane, noi am intrat in grupa 4. Asa ca am bagat putin snorkeling pana ne-a venit randul. Fiecare grupa statea cam 20-25 minute in apa.Am facut si o droaie de poze. Se vede foarte fain reciful cand faci snorkeling ca e destul de aproape de suprafata acolo. Probabil nu mai mult de 4-5 metri adancime.Apa e super sarata (iti blestemi zilele daca atingi apa cu limba, bleah :( ) asa ca plutesti lejer fara sa faci absolut nimic. Asa ca nu faceam decat sa fac poze. Daca voiam sa plec de unde sunt, dadeam de 2 ori din maini si gata, iar intram in stand by mode.
Ne-au strigat la un moment dat, dar cumva eu eram focusat la plutitul meu, asa ca n-am reactionat. Noroc ca m-a strigat Syca, care iesise, si am urcat si eu pe barca sa ma echipese cu tubul de oxigen si greutatile. Ca sa te scufunzi iti pune la brau o centura cu greutati de plumb ca altfel te tine apa sus ca te trage in sus si tubul de oxigen si oricum plutesti si tu fara tub de oxigen. Mie mi-au pus baietii 6 greutati, lui Syca 4. Fiecare cat merita :).
Si am intrat in apa. Intai un pic si ne-a intrebat daca suntem ok. Mie casca imi cam lua apa si trebuia sa o golesc cam din minut in minut. I-am explicat in apa lu nea instructorul, dar el mi-a explicat ca s-o golesc cum ma invatase. In fine, am dat asa inainte de-acu. Ne-am scufundat, am egalizat presiunea in urechi cam la fiecare metru adancime, cum ni se spusese (oricum noi stiam care-i treaba si de la parasutism, doar ca aici simti presiunea mult mai repede), si am ajuns intre corali si o multime de pesti. E faina senzatia de a innota intre pesti. Ma duceam mai aproape de ei sa ii ating, dar asta nu prea se poate ca fug rapid ce te apropii la juma de metru de ei. Reciful nu mi s-a parut spectaculos. Culorile in perioada asta sunt foarte seci (nuante de gri), dar e oricum f. interesant sa fii intre corali si sa vezi toti pestisorii care isi gasesc adapostul pe-acolo.Super interesanta e si senzatia aia de plutire. E f. relaxant, mai ales ca poti respira la fel cum respiri afara :). Daca vrei sa te misti, mai dai din picioare, daca nu stai linistit si plutesti.
Din cand in cand ne mai intreba instructorul daca suntem ok si de vreo 2 ori i-am arat semnul de ok pe care-l stiam eu :). Dar mi-am dat rapid seama si i-am aratat semnul pe care il astepta el :). Syca nu si-a dat seama o data si l-a intrebat ala ca sa fie sigur, daca vrea sa urce sus :). Nu voia asa ca a aratat semnul corect.
Am stat in apa cam 20 minute cred. Mi s-a parut ca au trecut super repede.
Dupa ne-a urcat sus si ne-am mutat la noua locatie, timp in care am mancat niste mancarica tare buna.
La noua locatie (alta bucata de recif) la fel, am bagat putin snorkeling si apoi am trecut la scufundare. Am renuntat de data asta la costumul de scafandru, am luat doar vesta cu tubul de oxigen si greutatile de plumb. De data asta am meritat doar 4 si Syca 3.
Am avut alt instructor acum, mult mai relaxat. Primul nu prea ne-a lasat sa ne agitam pe-acolo. Asta n-avea nicio treaba. Statea cu burta in sus mai mereu, cu bratele incrucisate la piept si se uita ce facem noi. Nu exista regula ca n-ai voie sa te duci mai jos decat el, cum era la primul. Aproape ca n-am fost niciodata mai sus decat el. Am umblat prin apa ca altceva. I-am facut filmulet lui Syca cum innota, cum si-a scos apa din masca, de deasupra lui, de sub el ... n-a fost in viata lui asa un star cum e in filmuletul ala.
Am facut o gasca de poze si la pestisori si la recif, suficient cat sa imi pot aduce aminte fiecare minut petrecut in apa.Acum am stat in apa cam 30 minute. A fost mult mai fain ca am avut timp sa ne miscam pe-acolo.Am iesit intr-un final, am lasat tuburile si am reluat snorkeling-ul, dar de data asta am renuntat la labe si am pastrat doar masca. E mult mai fain fara labe, dar daca vrei sa ajung la barca e mai trista socoteala. Te trage apa in larg de nu stii ce-i cu tine. Aici te inneci fara sa-ti dai seama. Mai ales ca aveam si camera foto prinsa de mana, practic innotam doar cu o mana. Am reusit sa ne apropiem totusi de barca cu putin efort, am mai stat putin si am mai facut niste poze intr-o zona unde era f. aproape redciful dupa care am iesit.
Nici barcuta n-a mai stat mult si a luat-o inapoi spre mal. Am iesit prin urare la soare in partea din fata a vasului pana ne-au chemat bajetii la un pahar de vin din partea firmei. F. frumos din partea lor. Am luat vinul de la ei si inca o bere si cam asta a fost. Inca putin soare si am ajuns.Overall, a fost super experienta scufundarii. Raman fan al parasutismului, dar mi-a placut f. mult si asta.
Poze aici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/GreatBarrierReefAustralia
15-16 noiembrie 2008: Cairns
Planurile pentru Cairns erau sa vedem reciful de corali si un rainforest undeva in nordul cairns-ului. Si desigur sa prindem putin bronz sa facem in ciuda celor de-acasa cand ne intoarcem :).
In prima zi nu ne-am sinchisit sa mergem nicaieri. Abia venisem dintr-o excursie de 3 zile, asa ca am zis ca meritam sa ne luam o zi libera. Am mers in oras si am mancat niste chinezarii la 11 dolari cat puteai sa-ti pui intr-un lighenas(mai mult decat suficient) si am ras niste bere. Ne-am mai plimbat putin prin orasel, am vazut laguna - o mica piscina langa ocean unde se balaceau o gasca de oameni si apoi se intindeau pe iarba de langa la plaja sau diverse altele. Erau pana si niste gratare amenajate special, electrice, unde puteai sa-ti prajesti carnurile fara sa faci mii de foculete pe iarba ca la noi. Foarte frumos organizat si Carins-ul e un orasel super fain. Arata ca o statiune - asta si e de altfel - cu case micute, strazi destul de largi, multe zone inchise masinilor unde poti sa te plimbi linistit, cladiri mici dar dragute.Dupa atata plimbare ni se facuse o sete dureroasa asa ca am mers si am ras un jug (1140 ml) de bere, dupa care ne-am dus sa ne facem rezervarile pentru excursiile planificate (am planificat pentru a doua zi reciful de corali cu scuba diving, iar pentru urmatoarea vizita la rainforest).De acolo ne-am dus si ne-am luat si camera foto acvatica sa fotografiem in apa si dupa inca putina plimbare am inceput sa cautam un indian ca ni se facuse pofta de-acum. Nu mai mancasem indian de vreo saptamana de-acum. Am intrebat vreo doi, si am gasit intr-un final, asa ca ne-am prezentat acolo.Mancarea in Cairns e destul de scumpa. Incepe cam de la 15 dolari portia. Noi pe o masa la indian cu felul principal, orez si naan am dat 20 dolari. Comparativ cu cei 8-9 dolari care i-am dat in Sydney pe o masa asemanatoare ... ce-i drept mai putina mancare dar mai mult decat suficienta.De la indian ne-am dus spre hotel sa mai intram putin pe net si cam asta a fost.
Poze: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/CairnsAustralia
In prima zi nu ne-am sinchisit sa mergem nicaieri. Abia venisem dintr-o excursie de 3 zile, asa ca am zis ca meritam sa ne luam o zi libera. Am mers in oras si am mancat niste chinezarii la 11 dolari cat puteai sa-ti pui intr-un lighenas(mai mult decat suficient) si am ras niste bere. Ne-am mai plimbat putin prin orasel, am vazut laguna - o mica piscina langa ocean unde se balaceau o gasca de oameni si apoi se intindeau pe iarba de langa la plaja sau diverse altele. Erau pana si niste gratare amenajate special, electrice, unde puteai sa-ti prajesti carnurile fara sa faci mii de foculete pe iarba ca la noi. Foarte frumos organizat si Carins-ul e un orasel super fain. Arata ca o statiune - asta si e de altfel - cu case micute, strazi destul de largi, multe zone inchise masinilor unde poti sa te plimbi linistit, cladiri mici dar dragute.Dupa atata plimbare ni se facuse o sete dureroasa asa ca am mers si am ras un jug (1140 ml) de bere, dupa care ne-am dus sa ne facem rezervarile pentru excursiile planificate (am planificat pentru a doua zi reciful de corali cu scuba diving, iar pentru urmatoarea vizita la rainforest).De acolo ne-am dus si ne-am luat si camera foto acvatica sa fotografiem in apa si dupa inca putina plimbare am inceput sa cautam un indian ca ni se facuse pofta de-acum. Nu mai mancasem indian de vreo saptamana de-acum. Am intrebat vreo doi, si am gasit intr-un final, asa ca ne-am prezentat acolo.Mancarea in Cairns e destul de scumpa. Incepe cam de la 15 dolari portia. Noi pe o masa la indian cu felul principal, orez si naan am dat 20 dolari. Comparativ cu cei 8-9 dolari care i-am dat in Sydney pe o masa asemanatoare ... ce-i drept mai putina mancare dar mai mult decat suficienta.De la indian ne-am dus spre hotel sa mai intram putin pe net si cam asta a fost.
Poze: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/CairnsAustralia
19-20 noiembrie 2008: Byron Bay
Byron Bay e o poveste super scurta, asa ca am sa cuplez cele 2 zile (vorba vine) intr-un singur post.Cum ziceam am plecat de la Cairns cu avionul pana la Brisbane, de la aeroport am luat un trenulet pana in oras si de-acolo am reusit sa prindem ultimul autobuz pana in Byron Bay. Surpriza: autobuzul facea 4 ore (distanta fiind 99km)! Acu de fapt erau 3 ca Byron Bay e in statul NSW, iar Brisbane e in Queensland. Desi practic Brisbane si Byron Bay sunt pe acelasi meridian, statul Queensland are alt fus orar decat NSW, nu stiu exact de ce - probabil au vrut sa fie si ei originali in felul lor.A incercat soferul sa ne puna un film, dar s-a dovedit in mai multe randuri ca taskul asta este doar pentru high staff, si un simplu sofer cu putina experienta nu are access la informatii de genul asta. Prin urmare, iarasi am ramas fara film.
Fac o mica paranteza. Nu va imaginati cum se vede plaja de la Surfers Paradise (unde sunt acum) la ora 7 seara, de la etajul 6 al hotelului ... care intamplator e chiar pe plaja. Prea tare, ma duc sa fac niste poze si revin :).
Asa. Si cum ziceam, somn nu-mi era deloc ca dormisem in avion - ca altceva nu prea stiu ce puteam face si eu nu suport sa nu fac nimic ... asa ca dorm de cate ori n-am ce face :). Asa ca acum, dupa ce am rasfoit o revista despre ce poti face pe Gold Coast, am revenit la ... somn ;). Cu greu, dar am mai reusit sa dorm vreo juma de ora numai ca am ajuns. Cumva n-a trecut chiar asa greu timpul. Am mai stat si noi putin de vorba si cam asta a fost. Hop ca am ajuns la Byron Bay. Ora 11 PM.Ne-am dat jos, in oras nu mai misca aproape nimic. Ne-am dus putin sa-si caute Syca un slice de pizza ca era rupt, dar fara sanse de izbanda. Totul era aproape terminat. Putin straniu tinand cont ca Byron Bay e statiune de tineret (un soi de Vama Veche la noi din ce m-am prins eu).Ne-am prins noi ca n-are sens sa mai bantuim prin oras, asa ca ne-am postat intr-o statie de taxi si am asteptat pana ne-a venit randul sa ne urcam in taxi si am indicat locatia. Ne-am crucit de cateva ori si am injurat putin vazand ca taxiul tot merge si noi tot n-ajungem la hotel, dar intr-un final am ajuns. Aici, ce sa vezi. Hotelul mult asteptat era un guest house. Care va sa zica, o casa nenorocita, in care aveam si noi o camera. Dupa putine peripetii cu intratul, ca nu era nimeni acolo sa facem check-in-ul, sa ne dea prosoapele si sa ne pupe un pic in fund asa ca clienti delicati ce suntem etc (cum se intampla la un hotel si cum ne asteptam noi - haha ha), am reusit sa intram in "hotel" si in camera noastra. Camera n-arata rau - nici casuta de altfel - dar mirosea ca in casa la bunica. Cel putin in camera noastra. Dupa un dus si putin internet (care era gratis - super) am descoperit bucataria si televizorul. Cum nu-mi era somn am dat drumul la televizor si am rontait un mar, o banana si o portocala si m-am uitat la stupizeniile lor de emisiuni. Nu erau decat vreo 10 programe (ca in toate hotelurile in care am fost) si toate erau boring rau. Asa ca dupa ce am mai stat putin pe net pe iPhone, m-am intors la culcare. Sa nu uitam, se pornise o ploaie crunta si a tinut-o pana dimnieata aproape. Deja ne imaginam micul nostru rest de concediu stand in pat si uitandu-ne la televizor si navigand pe internet. Cum ii sade bine unui calculatorist :).
A doua zi, de altfel si ultima zi in Byron Bay, ne-am trezit destul de tarziu. Pe la 9 parca. Spre bucuria noastra afara era frumos si uscat! Am mancat putin dupa care am tulit-o spre plaja, in directia indicata de un italian de statea acolo. Pe drum ne-am intalnit cu un sarpe ... mort. Cred ca avea cam 1.8 metri. Semana cu un sarpe Boa, chiar sunt curios sa ma uit acasa pe poze sa vad. Din ce tin eu minte de cum arata un sarpe Boa, ala era, doar ca probabil era doar un pui. Am continuat drumul, si am ajuns dupa ceva timp la plaja.Plaja era semi parasita (erau doar vreo 10 oameni pe ditamai plaja). Ne-am asezat si noi acolo, daca tot batusem drumul. Am zis sa stam vreo ora acolo si apoi dupa ce mergem la masa, mergem la plaja cu oameni :).Am stat vreo ora, si m-am prajit de m-am rupt. Foarte ciudat. Am fost eu destept si am tras slipul putin mai jos sa ma bronzez cat mai mult. Asa ca partea alba, care saraca nu vazuse ea soare niciodata probabil (ca la mine in dus nu ajunge soarele) s-a facut acum rosioara rosioara. Love handles sunt de neatins acum ... m-am dus dracului. Abia acum (dupa o zi) incep sa consider suportabila durerea cand le ating. Dar asta e, am vrut bronz :).Ne-am ridicat de-acolo si am facut o baie, si dupa ce ne-am zvantat putin am pornit spre camera sa ma ung eu cu alifii si sa ne pregatim de plecat la masa. Am facut ambele si uite ca am ajuns in oras, dupa vreo 20 minute de mers pe jos.Orasul arata ca o statiune, cladiri mici, destul de dragut. Cum ziceam, si cum mi-am dat seama dupa ce am ajuns in Surfers Paradise, e doar un mic satuc, dar e dragut. Am mancat ceva, am baut si o bere si ne-am pus iarasi pe plaja.Eu am mai intrat putin in apa si dupa ce-am iesit, mi-am luat tricoul pe mine sa nu ma mai prajesc, ca era destul de bine copt pt ziua respectiva, si am inceput sa studiez frumusetile naturii. Cand ce sa vezi.
Nu-mi imaginam ca o sa mai vad vreodata pe cineva din cei cu care am fost in excursia de Outback Safari, dar uite ca m-am inselat. Tocmai trecea pe langa noi Asya (rusoaica care statea in NY acum). Am stat putin de vorba cu ea si noua ei colega (guess what: nemtoaica), dupa care ele au intrat in apa putin si noi am continuat leneveala pentru inca 5 minute pana s-au intors. Am stabilit sa mergem sa mancam sushi (ca voia nemtoaica si Syca) si apoi sa mergem la Chicky Monkey (imparteau unele fluturase cu super oferta la bautura si mancare acolo). Ne-am dus acasa, ne-am schimbat rapid, am bagat un dus, ne-am geluit si gata de distractie. Am plecat spre oras.Se pare ca nu a fost o zi norocoasa, ca a inceput sa ploua aproape imediat ce am iesit din casa. Am luat-o noi la alergat dar pana am ajuns la Chicky Monkey, ne-a cam facut felul. Nu chiar rau de tot, dar oricum. Gelul de par se scurgea pe tricou, tricoul era aproape ud tot, chilotii in schimb erau uscati cum i-am scos din uscatorul de rufe. Macar atat.Am comandat rapid o bere, ca consumasem apa la alergare si am ras-o rapid. Am mai stat putin pe-acolo si se facuse de-acum 8 fara ceva, asa ca am plecat spre O'Sushi unde urma sa mancam carne cruda.Am asteptat noi fetele putin, dar cu slabe sperante ca or sa vina, din cauza ploii, asa ca s-a pus syca pe mancat putin, a bagat cateva farfuriute din alea de carne cruda si am tulit-o de-acolo inapoi la Chicky Monkey sa beneficiez eu de super oferta (5 dolari off la comanda de mancare). Am mancat si am mai luat un jug de bere si cum era destul de linistita atmosfera am tulit-o putin prin oras sa vedem ce se mai intampla pe-acolo.Orasul la fel de linistit, asa ca am tulit-o spre casa, ca eram osteniti si a doua zi dimineata urma sa plecam spre Surfers Paradise.
Poze din Byron Bay: to come soon :)
Fac o mica paranteza. Nu va imaginati cum se vede plaja de la Surfers Paradise (unde sunt acum) la ora 7 seara, de la etajul 6 al hotelului ... care intamplator e chiar pe plaja. Prea tare, ma duc sa fac niste poze si revin :).
Asa. Si cum ziceam, somn nu-mi era deloc ca dormisem in avion - ca altceva nu prea stiu ce puteam face si eu nu suport sa nu fac nimic ... asa ca dorm de cate ori n-am ce face :). Asa ca acum, dupa ce am rasfoit o revista despre ce poti face pe Gold Coast, am revenit la ... somn ;). Cu greu, dar am mai reusit sa dorm vreo juma de ora numai ca am ajuns. Cumva n-a trecut chiar asa greu timpul. Am mai stat si noi putin de vorba si cam asta a fost. Hop ca am ajuns la Byron Bay. Ora 11 PM.Ne-am dat jos, in oras nu mai misca aproape nimic. Ne-am dus putin sa-si caute Syca un slice de pizza ca era rupt, dar fara sanse de izbanda. Totul era aproape terminat. Putin straniu tinand cont ca Byron Bay e statiune de tineret (un soi de Vama Veche la noi din ce m-am prins eu).Ne-am prins noi ca n-are sens sa mai bantuim prin oras, asa ca ne-am postat intr-o statie de taxi si am asteptat pana ne-a venit randul sa ne urcam in taxi si am indicat locatia. Ne-am crucit de cateva ori si am injurat putin vazand ca taxiul tot merge si noi tot n-ajungem la hotel, dar intr-un final am ajuns. Aici, ce sa vezi. Hotelul mult asteptat era un guest house. Care va sa zica, o casa nenorocita, in care aveam si noi o camera. Dupa putine peripetii cu intratul, ca nu era nimeni acolo sa facem check-in-ul, sa ne dea prosoapele si sa ne pupe un pic in fund asa ca clienti delicati ce suntem etc (cum se intampla la un hotel si cum ne asteptam noi - haha ha), am reusit sa intram in "hotel" si in camera noastra. Camera n-arata rau - nici casuta de altfel - dar mirosea ca in casa la bunica. Cel putin in camera noastra. Dupa un dus si putin internet (care era gratis - super) am descoperit bucataria si televizorul. Cum nu-mi era somn am dat drumul la televizor si am rontait un mar, o banana si o portocala si m-am uitat la stupizeniile lor de emisiuni. Nu erau decat vreo 10 programe (ca in toate hotelurile in care am fost) si toate erau boring rau. Asa ca dupa ce am mai stat putin pe net pe iPhone, m-am intors la culcare. Sa nu uitam, se pornise o ploaie crunta si a tinut-o pana dimnieata aproape. Deja ne imaginam micul nostru rest de concediu stand in pat si uitandu-ne la televizor si navigand pe internet. Cum ii sade bine unui calculatorist :).
A doua zi, de altfel si ultima zi in Byron Bay, ne-am trezit destul de tarziu. Pe la 9 parca. Spre bucuria noastra afara era frumos si uscat! Am mancat putin dupa care am tulit-o spre plaja, in directia indicata de un italian de statea acolo. Pe drum ne-am intalnit cu un sarpe ... mort. Cred ca avea cam 1.8 metri. Semana cu un sarpe Boa, chiar sunt curios sa ma uit acasa pe poze sa vad. Din ce tin eu minte de cum arata un sarpe Boa, ala era, doar ca probabil era doar un pui. Am continuat drumul, si am ajuns dupa ceva timp la plaja.Plaja era semi parasita (erau doar vreo 10 oameni pe ditamai plaja). Ne-am asezat si noi acolo, daca tot batusem drumul. Am zis sa stam vreo ora acolo si apoi dupa ce mergem la masa, mergem la plaja cu oameni :).Am stat vreo ora, si m-am prajit de m-am rupt. Foarte ciudat. Am fost eu destept si am tras slipul putin mai jos sa ma bronzez cat mai mult. Asa ca partea alba, care saraca nu vazuse ea soare niciodata probabil (ca la mine in dus nu ajunge soarele) s-a facut acum rosioara rosioara. Love handles sunt de neatins acum ... m-am dus dracului. Abia acum (dupa o zi) incep sa consider suportabila durerea cand le ating. Dar asta e, am vrut bronz :).Ne-am ridicat de-acolo si am facut o baie, si dupa ce ne-am zvantat putin am pornit spre camera sa ma ung eu cu alifii si sa ne pregatim de plecat la masa. Am facut ambele si uite ca am ajuns in oras, dupa vreo 20 minute de mers pe jos.Orasul arata ca o statiune, cladiri mici, destul de dragut. Cum ziceam, si cum mi-am dat seama dupa ce am ajuns in Surfers Paradise, e doar un mic satuc, dar e dragut. Am mancat ceva, am baut si o bere si ne-am pus iarasi pe plaja.Eu am mai intrat putin in apa si dupa ce-am iesit, mi-am luat tricoul pe mine sa nu ma mai prajesc, ca era destul de bine copt pt ziua respectiva, si am inceput sa studiez frumusetile naturii. Cand ce sa vezi.
Nu-mi imaginam ca o sa mai vad vreodata pe cineva din cei cu care am fost in excursia de Outback Safari, dar uite ca m-am inselat. Tocmai trecea pe langa noi Asya (rusoaica care statea in NY acum). Am stat putin de vorba cu ea si noua ei colega (guess what: nemtoaica), dupa care ele au intrat in apa putin si noi am continuat leneveala pentru inca 5 minute pana s-au intors. Am stabilit sa mergem sa mancam sushi (ca voia nemtoaica si Syca) si apoi sa mergem la Chicky Monkey (imparteau unele fluturase cu super oferta la bautura si mancare acolo). Ne-am dus acasa, ne-am schimbat rapid, am bagat un dus, ne-am geluit si gata de distractie. Am plecat spre oras.Se pare ca nu a fost o zi norocoasa, ca a inceput sa ploua aproape imediat ce am iesit din casa. Am luat-o noi la alergat dar pana am ajuns la Chicky Monkey, ne-a cam facut felul. Nu chiar rau de tot, dar oricum. Gelul de par se scurgea pe tricou, tricoul era aproape ud tot, chilotii in schimb erau uscati cum i-am scos din uscatorul de rufe. Macar atat.Am comandat rapid o bere, ca consumasem apa la alergare si am ras-o rapid. Am mai stat putin pe-acolo si se facuse de-acum 8 fara ceva, asa ca am plecat spre O'Sushi unde urma sa mancam carne cruda.Am asteptat noi fetele putin, dar cu slabe sperante ca or sa vina, din cauza ploii, asa ca s-a pus syca pe mancat putin, a bagat cateva farfuriute din alea de carne cruda si am tulit-o de-acolo inapoi la Chicky Monkey sa beneficiez eu de super oferta (5 dolari off la comanda de mancare). Am mancat si am mai luat un jug de bere si cum era destul de linistita atmosfera am tulit-o putin prin oras sa vedem ce se mai intampla pe-acolo.Orasul la fel de linistit, asa ca am tulit-o spre casa, ca eram osteniti si a doua zi dimineata urma sa plecam spre Surfers Paradise.
Poze din Byron Bay: to come soon :)
Thursday, November 20, 2008
12 noiembrie 2008 (Marti): Outback Safari
Mda, cum ziceam, in aceasta minunata zi a inceput calatoria prin taramul de foc.
La 6 dimineata ne-am prezentat in fata hostelului de unde urma sa ne ia autocarul. Ca si noi s-au strans si cativa japonezi (mai exact 7) care mergeau si ei incolo.
Cu o mica intarziere a aparut autocarul, ne-am imbarcat si am plecat. Pe drum a mai oprit la cateva hosteluri sa mai ia cativa, asa ca intr-un final ne-am strans 8 japonezi, 7 nemti, 2 englezoaice, o frantuzoaica, un elvetian si cu 2 romani ;).
Autocarul era plin, un autocar relativ mic si destul de incomod daca aveai mai mult de 1 metru jumate. Probabil facut special pentru turistii japonezi care stateau ca in fotoliu. Eu, nu prea. Daca era sa las capul pe spate cred ca aveam sanse mari sa-i dau un cap in gura aluia din spatele meu ... spatarul imi ajungea pana la sub brat.
Asadar am plecat din Alice Springs sa vedem Uluru Rock si Kata Tjuta (doua pietre sacre pentru aborigeni) si Kings Canyon ("canionul regilor"). Fiecare in cate o zi. Cazarea era la camping, in saci de dormit.
Pe drum am oprit putin la sediul lor sa mai luat niste saci de dormit si apa si dai mai departe.
Am continuat cu vreo 2 ore de somn, pana am ajuns la prima locatie, unde am stat putin. Puteai sa calaresti camile cu doar 5 dolari, asa ca am profitat si eu de ocazie. Nu e foarte diferit de calaritul unui cal, dar a fost fun. Ne-a intrebat ala daca vrem sa si alerge putin camilele ... desigur ca am zis un DA hotarat. La fel, e ca atunci cand alearga un cal, dar nu f. repede.
Urmatoarea oprire a fost un loc de unde puteam sa cumparam bautura. Ei, aici au iesit in evidenta romanii :)
Dupa multe dezbateri, eu si cu syca spuneam ca ar trebui sa luam o naveta de 30 sticle la 3 persoane, ei ca la 5-6, am ajuns intr-un final sa-i lasam pe ei (vreo 6) sa ia o naveta de 30 sticle si eu si cu Syca ne-am luat una. A fost tare ca vanzatoarea a ramas putin masca si ne-a intrebat de unde suntem :)). I-am spus ca Romania si s-a intors spre colega ei si i-a spus: din Romania's :)). Nu m-ar mira daca si-ar deschide o filiala in RO, cu asa clienti ... merita :).
Am luat sticlele si le-am pus in masina si am continuat spre primele pietre sacre: Kata Tjuta.
Am ajuns. Pietrele ... niste pietre, nimic deosebit. Dar aborigenii lor salbatici desigur ca s-au inchinat imediat la primul lucru mai mare decat ei pe care nu l-au putut manca. Am facut ceva poze. Peisajul era fain, cu tot in jurul tau rosu ... dar cam atat.
Revin cu detalii picante despre japonezi si party :).
Ceva poze gasiti aici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/OutbackSafariAustralia
La 6 dimineata ne-am prezentat in fata hostelului de unde urma sa ne ia autocarul. Ca si noi s-au strans si cativa japonezi (mai exact 7) care mergeau si ei incolo.
Cu o mica intarziere a aparut autocarul, ne-am imbarcat si am plecat. Pe drum a mai oprit la cateva hosteluri sa mai ia cativa, asa ca intr-un final ne-am strans 8 japonezi, 7 nemti, 2 englezoaice, o frantuzoaica, un elvetian si cu 2 romani ;).
Autocarul era plin, un autocar relativ mic si destul de incomod daca aveai mai mult de 1 metru jumate. Probabil facut special pentru turistii japonezi care stateau ca in fotoliu. Eu, nu prea. Daca era sa las capul pe spate cred ca aveam sanse mari sa-i dau un cap in gura aluia din spatele meu ... spatarul imi ajungea pana la sub brat.
Asadar am plecat din Alice Springs sa vedem Uluru Rock si Kata Tjuta (doua pietre sacre pentru aborigeni) si Kings Canyon ("canionul regilor"). Fiecare in cate o zi. Cazarea era la camping, in saci de dormit.
Pe drum am oprit putin la sediul lor sa mai luat niste saci de dormit si apa si dai mai departe.
Am continuat cu vreo 2 ore de somn, pana am ajuns la prima locatie, unde am stat putin. Puteai sa calaresti camile cu doar 5 dolari, asa ca am profitat si eu de ocazie. Nu e foarte diferit de calaritul unui cal, dar a fost fun. Ne-a intrebat ala daca vrem sa si alerge putin camilele ... desigur ca am zis un DA hotarat. La fel, e ca atunci cand alearga un cal, dar nu f. repede.
Urmatoarea oprire a fost un loc de unde puteam sa cumparam bautura. Ei, aici au iesit in evidenta romanii :)
Dupa multe dezbateri, eu si cu syca spuneam ca ar trebui sa luam o naveta de 30 sticle la 3 persoane, ei ca la 5-6, am ajuns intr-un final sa-i lasam pe ei (vreo 6) sa ia o naveta de 30 sticle si eu si cu Syca ne-am luat una. A fost tare ca vanzatoarea a ramas putin masca si ne-a intrebat de unde suntem :)). I-am spus ca Romania si s-a intors spre colega ei si i-a spus: din Romania's :)). Nu m-ar mira daca si-ar deschide o filiala in RO, cu asa clienti ... merita :).
Am luat sticlele si le-am pus in masina si am continuat spre primele pietre sacre: Kata Tjuta.
Am ajuns. Pietrele ... niste pietre, nimic deosebit. Dar aborigenii lor salbatici desigur ca s-au inchinat imediat la primul lucru mai mare decat ei pe care nu l-au putut manca. Am facut ceva poze. Peisajul era fain, cu tot in jurul tau rosu ... dar cam atat.
Revin cu detalii picante despre japonezi si party :).
Ceva poze gasiti aici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/OutbackSafariAustralia
Wednesday, November 19, 2008
11 noiembrie 2008 (Marti): Alice Springs
A fost o zi destul de linistita. Poate si pentru ca eram noi obositi dupa o noapte nedormita, dupa vizita la Kangaroo Island. Am ajuns in Alice Springs cu avionul pe la pranz. De la aeroport ne-a luat masina hostelului. Un negricios care ne-a intamplinat cu "Are you going to the wondeful Heaven hotel"? :). Am confirmat si ne-am imbarcat. Mai erau multi care mergeau acolo.
Aeroportul din Alice Springs are pe jos covor persan cu pictura arborigena. Arta nu altceva. La vremea aia nu stiam ca-i arta, am crezut ca sunt doar niste covoare candva unicolore, pe care copiii pasagerilor le-au mazgalit cu puncte si linii, cercuri etc. Mai tarziu am aflat ca e arta arborigena ...
Oricum, n-aratau rau, desi nu le-as numi chiar arta. Sau cine stie, poate toti ne nastem artisti, dar in timp ne pierdem simtul de artist ...
Sigur ca primul lucru care te loveste cand iesi din aeroport e caldura si pamantul rosu. Ce stiam noi atunci ... ala nu era pamant rosu, doar putin murdar. Rosu avea sa vedem in urmatoarele zile cat pt toata viata.
Am ajuns la hostel, pe drum admirand peisajul saracacios format din pamantul rosu si verdele unor copaci rasfirati pe ici pe colo, figurile salbatice ai celor cativa arborigeni pe care i-am vazut.
La hostel, ne-am cazat la dormitor :)). Uitasem sa zic. Am zis sa fim si noi backpackeri adevarati sa dormim la dormitor 2 nopti. Ne-a cazat in camera cu o olandeza care calatorea de vreo juma de an, cu o englezoaica cam la fel si cu niste japonezi. Japonezii cam timizi, europencele cam urate. Nimic interesant in camera prin urmare.
Am iesit sa ne cumparam niste bere. A trebuit sa mergem putin pana la supermarket, ca nu gasesti oriunde bere acolo, si am luat 6 bucati. La sectiunea de alcool din supermarket (coles - cel mai intalnit aici), am vazut iarasi niste arborigeni care duhneau de iti mutau fata - cam ca tigancile noastre din autobuze. Au o figura tare stranie/salbatica arborigenii astia. Exact ca aia de ii vezi pe la televizor. Cu nasul mare si turtit si capul mare, parul mare, dar nu foarte lung (doar umflat, dar nu ca la africani ... asta e mare doar pe margini asa, ca un disc de par, nu ca o sfera). Ce sa mai, sunt urati in draci. Nu poti sa te uiti mult la ei. Si privirea e de-a dreptul salbatica. Zici ca acu a venit de la vanat cu sulita. Si desigur, rupeau cu bautura. Si-au luat baietii baxul de 24 sticle si dai bataie.
Am luat si noi berea, ne-am luat niste palarii ca nu aveam protectie pt soare si am tulit-o in hostel. Acolo am desfacut o bere si ne-am asezat langa bucatarie putin. A aparut curand si domnul Mitsu, un japonez cu creasta cu care aveam sa mergem in excursie a doua zi. Am inceput sa vorbim, de unde suntem etc, dupa care el a zis ca se duce la piscina in fata si noi la internet si la somn. Intr-un final n-am mai dormit, si ne-am dus si noi la piscina dupa vreo ora. Am mai stat putin acolo unde niste englezoi erau semi trotilati si faceau poante in apa. Dupa am zis sa mergem putin in orasel sa mancam ceva si sa bem o bere. Mitsu a mers si el. Dupa ce am mai bagat niste beri de la el si i-am mancat juma de pizza, am pornit in oras.
N-am stat mult, ne-am plimbat putin, am baut si noi 2 beri si am mancat un KFC, dupa care am revenit in camera ca a doua zi plecam devreme.
Aeroportul din Alice Springs are pe jos covor persan cu pictura arborigena. Arta nu altceva. La vremea aia nu stiam ca-i arta, am crezut ca sunt doar niste covoare candva unicolore, pe care copiii pasagerilor le-au mazgalit cu puncte si linii, cercuri etc. Mai tarziu am aflat ca e arta arborigena ...
Oricum, n-aratau rau, desi nu le-as numi chiar arta. Sau cine stie, poate toti ne nastem artisti, dar in timp ne pierdem simtul de artist ...
Sigur ca primul lucru care te loveste cand iesi din aeroport e caldura si pamantul rosu. Ce stiam noi atunci ... ala nu era pamant rosu, doar putin murdar. Rosu avea sa vedem in urmatoarele zile cat pt toata viata.
Am ajuns la hostel, pe drum admirand peisajul saracacios format din pamantul rosu si verdele unor copaci rasfirati pe ici pe colo, figurile salbatice ai celor cativa arborigeni pe care i-am vazut.
La hostel, ne-am cazat la dormitor :)). Uitasem sa zic. Am zis sa fim si noi backpackeri adevarati sa dormim la dormitor 2 nopti. Ne-a cazat in camera cu o olandeza care calatorea de vreo juma de an, cu o englezoaica cam la fel si cu niste japonezi. Japonezii cam timizi, europencele cam urate. Nimic interesant in camera prin urmare.
Am iesit sa ne cumparam niste bere. A trebuit sa mergem putin pana la supermarket, ca nu gasesti oriunde bere acolo, si am luat 6 bucati. La sectiunea de alcool din supermarket (coles - cel mai intalnit aici), am vazut iarasi niste arborigeni care duhneau de iti mutau fata - cam ca tigancile noastre din autobuze. Au o figura tare stranie/salbatica arborigenii astia. Exact ca aia de ii vezi pe la televizor. Cu nasul mare si turtit si capul mare, parul mare, dar nu foarte lung (doar umflat, dar nu ca la africani ... asta e mare doar pe margini asa, ca un disc de par, nu ca o sfera). Ce sa mai, sunt urati in draci. Nu poti sa te uiti mult la ei. Si privirea e de-a dreptul salbatica. Zici ca acu a venit de la vanat cu sulita. Si desigur, rupeau cu bautura. Si-au luat baietii baxul de 24 sticle si dai bataie.
Am luat si noi berea, ne-am luat niste palarii ca nu aveam protectie pt soare si am tulit-o in hostel. Acolo am desfacut o bere si ne-am asezat langa bucatarie putin. A aparut curand si domnul Mitsu, un japonez cu creasta cu care aveam sa mergem in excursie a doua zi. Am inceput sa vorbim, de unde suntem etc, dupa care el a zis ca se duce la piscina in fata si noi la internet si la somn. Intr-un final n-am mai dormit, si ne-am dus si noi la piscina dupa vreo ora. Am mai stat putin acolo unde niste englezoi erau semi trotilati si faceau poante in apa. Dupa am zis sa mergem putin in orasel sa mancam ceva si sa bem o bere. Mitsu a mers si el. Dupa ce am mai bagat niste beri de la el si i-am mancat juma de pizza, am pornit in oras.
N-am stat mult, ne-am plimbat putin, am baut si noi 2 beri si am mancat un KFC, dupa care am revenit in camera ca a doua zi plecam devreme.
10 noiembrie 2008 (Luni): Kangaroo Island
Cum ziceam, nu ne-am mai intalnit cu nea Bob ieri ca noi am dormit dusi, asa ca acu, cand ne-am trezit pe la 6 dimineata parca, nu aveam cui sa-i platim pt noaptea stata acolo. Ca noi voiam sa plecam de-acum.
Ne-am sucit putin pe-acolo si intr-un final n-am hotarat sa il sunam sa vina sa putem pleca. Se pare ca era si el ingrijorat ca nu-i mai platim :), ca a aparut imediat, nici n-am ajuns la telefon sa-l sun. I-am dat 60 dolari (desi normal trebuia sa-i dam 54 pe o zi, dar initial rezervasem 2 zile ... asa ca i-am lasat lui restul de 6). Bob era un batranel. Nu stiu de ce eu ma asteptam sa vad un tanar tatuat, tras de fiare si blond .. modelul surferului australian :). In fine, am platit, l-am intrebat unde putem manca si unde putem vedea animale salbatice si ne-a spus el unde innoata rechini, belene si delfini. Am multumit frumos si dai tare sa vedem animalele. Am mancat rapid micul dejun unde ne recomandase el si dai bataie ca era de condus vreo 100km si pana seara la 7 trebuia sa ne si intoarcem.
Initial am zis ca ne ducem pe un drum si ne intorcem pe altul, dar am apucat pe drumul de intoarcere si am zis ca e bun si ala ... iar dupa vreo 30 km am ajuns la primul obiectiv. Drumul era super ok si aproape drept, asa ca ne-am miscat destul de repede.
Primul obiectiv: lei de mare in parcul Seal Bay Conservation park. In parcul respectiv este o comunitate de lei de mare care stau si dorm pe malul oceanului si cam o data la 3 zile, se duc 3 zile in larg dupa mancare, dupa care iar pun burta la soare. Cred ca oamenii sunt printre cele mai agitate fiinte. Viata wild pare tare linistita prin prisma a ce-am vazut in ultima vreme.
Am luat un tur pe plaja cu un nene care ne-a dus chiar langa lei, i-am studiat cum comunica, cum se cauta mama care vine cu mancare cu copilul. Desigur, is cam stupizi ei, daca copilul nu mai e in acelasi loc unde l-a lasat cand a plecat, apoi le ia mult si bine sa-l gaseasca ... daca-l mai gaseste. I-am vazut si cum innoata, cum se joaca prin apa, cum se rostogolesc de pe dunele de nisip unde se duc sa doarma, pana jos sa ajunga la apa (mersul probabil consuma energie, asa ca se folosesc de forma lor de minge de rugby si se dau dea dura pana jos). Turul a durat 45 minute, dupa care am tulit-o rapid la urmatorul obiectiv ca erau multe de vazut si voiam sa ajungem si inapoi la locatia de unde se vad balenele ;).
Dai bataie, si in mai putin de-o ora am ajuns la destinatie, in guess what? Flinders Chase. Totul se cheama Flinders aici (asta fiind Gigi de a descoperit Australia). Aici erau cateva puncte de atractie: niste roci remarcabile, alte roci remarcabile, o laguna si mai era cate ceva. Asa ca am platit intrarea in parc si ne-am dus entuziasti sa vedem si rocile astea remarcabile. Si le-am vazut, destul de rapid. Erau unele fix pe malul apei, facuse-ra baietii niste podete sa ajungi la ele fara sa calci in natura (cam peste tot ai asa ... nu e drum facut, ci e podet, nu foarte inalt, pe care se merge). Am mers si noi pe alea, am ajuns la roci ... care erau niste pietre (cam cum e sfinxul nostru, desi al nostru era deosebit acum cativa ani - vreo 20 - dar aici probabil ca pietrele astea au fost pietre nevinovate de cand ce-a adunat apa acolo). Profund impresionati, am facut cateva poze si am plecat cu o noua amintire remarcabila si un obiectiv bifat. Am zis ca mai bine sa mergem la laguna ca acolo probabil e mai cool. Si ne-am dus.
Drumul spre laguna nu mai era asfaltat de la un punct incolo, iar ultima bucata trebuia sa mergi pe jos. Mustele roiau in jurul nostru ca si cum eram complet facuti din kkt. I-am facut o poza lui Syca cu spatele negru, dar din pacate nu e foarte clar ce e pe spatele lui. Pot sa va zic eu ca erau muste. De altfel in toata Australia, daca ai iesit din oras, te agata mustele. Ce e foarte interesant e ca mustele de aici sunt civilizate. Nu intra in casa cu tine. Daca ai intrat undeva, oriunde, inclusiv in buda, ele te asteapta afara. Repet, inclusiv in buda. Tot respectul!
Am pornit noi pe traseul de 4 ore (care cred ca il faceai lejer in 2) dar am hotarat sa mergem doar pana la laguna, nu pana la ocean - adica un traseu de vreo juma de ora. Am gasit si un mers care tinea mustele departe (tot secretul e sa ai ceva in mana si sa faci miscarea mainii mai lunga, sa ajunga in dreptu capului) asa ca dai inainte. N-am mers f. mult si am ajuns la laguna. Peste raulet era un mic podet. Am marcat vizita cu niste poze si ne-am intors la masina, dupa care am pornit inapoi spre locul cu balene.
Am iesit din parcul Flinders, am pus putin gaz, dar nu mult ca era mai scump aici decat in Adelaide si dai inapoi spre Kingscote sa luam pranzul si de-acolo la punctul de observatie al balenelor.
Drumul era pe alocuri o insiruire de dealuri si vai, asa ca, cu putina viteza, am trait si senzatia unui roller coaster ;).
Am facut un scurt popas si la Vivone Bay, unde cica e cea mai frumoasa plaja din South Australia. Nu ne-a impresionat cu nimic asa ca n-am zabovit mult acolo.
Ajunsi in Kingscote, am mancat sanatos (o salata). Se facuse aproape 5 asa ca am plecat, dupa ce am cumparat inca o canistra de vitamine :).
Am uitat sa spun ca ne facusem obiceiul sa cumparam suc (cica natural) la canistra de 3 litri. Prima am cumparat-o cand am mers de la Sydney in Canberra. A fost buna. Apoi am cumparat 2 (una cu suc de vegetale - adica 90% suc de rosii si inca 3 ierburi pe-acolo si una cu multifruct). Si mai trageam o dusca din cand in cand sa ne vitaminizam. Era funny sa vezi cum beam din ditamai butoiul de suc :). Are syca niste poze cum bea din el pe drumul dinspre Canberra parca.
Cum ziceam, am plecat la belene.
In drum am oprit sa ne uitam pe dealul de unde Martin Flinders (da, tot el) s-a uitat in zare si a vazut toata zona si a hotarat ce sa se faca acolo (si l-a numit Prospect Hill). Se vedea f. fain ce-i drept de-acolo. De o parte era oceanul, iar de alta un lac marisor. Am facut cateva poze si mai departe la balene.
Locatia de unde se vedeau balenele era foarte aproape de Prospect Hill. Am mers cu masina, dar nu se putea ajunge chiar in locatia respectiva ci doar la o plaja. Desi drumul spre locul unde ne-a zis Bob ca se vad balenele era inchis publicului (sau doar masinilor), noi ne-am incumetat sa ne ducem pana acolo ca oricum mai aveam putin timp. Dupa putin mers in pe un drum destul de ingust, cu ochii in 4 dupa serpi si alte vietanii ce puteau fi prin boschetii de pe marginea drumului, am ajuns pe marginea stancii la malul careia apa lovea de zor cu destula putere. Batea si un vand de te indoia. Si acu stai sa vezi balenele.
Ne-am uitat in stanga, in dreapta, in fata, in spate, nicio balena, delfin sau alta vietate. Doar valuri. Am mai stat vreo 10-15 minute. Tot nimic. Asa ca dezamagiti ne-am pornit inapoi sa ajungem la ferry, in speranta ca macar canguri sa vedem pe drum ca daca tot erau atatia loviti pe margine, probabil ca ieseau si la strada baietii.
Am condus cu 40-50km/h sa nu cumva sa lovim vre-un cangur, si sa avem timp sa vedem vietatile de pe margine. Nu am vazut nimic si ne apropiam deja. Era chiar trist sa mergem pe insula kangaroo si sa nu vedem un kangaroo!
Erau din loc in loc indicatoare sa ai grija ca sunt canguri in zona, dar nimic. La un moment dat am vazut un indicator cu "atentie canguri" pus pe o strada laturalnica neasfaltata. Am zis ca hai sa mergem acolo, poate totusi dam de vreo 2. Si am avut dreptate :). N-am intrat mult in strada respectiva ca am si vazut unul pe margine pe un camp. Ne-am dat jos sa-i facem poza, am sarit gardul (era ingradit campul), si m-am apropiat de el. M-a vazut, dar nu s-a sinchisit sa se miste, asa ca bucuros m-am apropiat si mai tare. Cand am ajuns cam la 5 metri de el a facut si el 2 salturi mai incolo si s-a oprit. Am mai facut si eu 2 pasi, si el iara 2 pasi. Cangurii astia nu vor sa consume energie. Nu fug decat cativa pasi mai incolo, dupa care stau iara linistiti. Cum ma apropiasem de el, si syca din spate cu camera, am inceput sa vedem si altii. Erau 2 fix dupa un copacel la vreo 3-4 metri de noi. I-a vazut syca si mi-a zis sa ma duc acolo. S-a dus si el si s-a trezit cu 2 canguri la distanta de maxim 2 metri unul de altul :). S-au speriat amandoi (si Syca si cangurii). Dupa o scurta pauza au inceput sa topaie (cangurii) dar nu mult, 2-3 pasi. Si noi dupa ei. Dupa cateva poze, am preluat camera si syca l-a luat pe unul la alergat sa vedem si noi cum topaie mai mult. Am filmat tot :). Funny, a fugit cangurelul, da si syca era terminat dupa :).
Acu eram satisfacuti. Am mai facut poze cu vreo 2 canguri care mai erau inca in zona, dupa care am plecat spre masina si de-acolo direct la ferry. Am ajuns la timp, ne-am imbarcat si in mai putin de-o ora eram pe partea cealalta.
Am pornit spre Adelaide, dar destul de rapid ne-am dat seama ca ar fi o problema cu rezervorul. Era cam gol ;). Zicea pe bord ca mai duce 17km, iar pana la Adelaide erau vreo 100. Si zona aia parea cam pustie.
Am ajuns noi intr-un oras unde vazusem semn de benzinarie (pe bord mai arata 8km ca mai putem merge). Cand ajungem la benzinarie, ce sa vezi. Era inchisa!!! la ora 8!!! Nici vorba sa poti plati cu cardul direct (australieni inapoiati!). Am intrat intr-un bar acolo si am intrebat de o benzinarie deschisa. Raspunsul nu a fost foarte placut. Urmatoarea era la 30km :(. Domnisoara de la bar ne-a oferit rapid sa ne ghideze spre o cazare, dar am refuzat frumos. Un mosulica semiamortit voia sa-mi dea de baut o bere. I-am zis ca nu pot bea ca sunt cu masina. Intr-un final am luat un nr de telefon de la un Gigi care ne putea tracta in caz de nevoie si am plecat in speranta ca ajunge benzina din rezervor pt cei 30km. Am mers cu 80-90 la ora, cu depasiri fara accelerari bruste, fara acceleratie in panta, cum am invatat eu ca se face economie pe vremea cand mergeam cu tata cu Dacia. As fi oprit si motorul in panta, dar la astea noi nu merge ca iti moare servo :(. Randeam cu Syca ca cine era in spatele nostru cred ca zicea ca sunt 2 bosorogi in masina si cand ajungeau in dreptul nostru si vedeau ce tinerete conducea masina, probabil aveau un soc. Am avut noroc par la urma, am ajuns la benzinarie si am facut un plin din ala cu varf (cum pui la bufet suedez). Am plecat linistiti, desigur am renuntat la stilul econom de condus si am reveni la cei 10 litri/100km (nu stiu de ce consuma asa mult a n-am condus diferit decat de obicei ... si chiar daca eu conduc mai sportiv, in general nu depasesc 7-8%). Benzina e ieftina aici (1.2 dolari maxim - adica cam 2 lei de-ai nostri). Am ajuns finally in Adelaide, am mers putin la internet dupa care am cumparat un sandwich de la Subway si am taiat-o spre aeroport.
Am ajuns la ora 5 fara 10 la aeroport, dupa ce-am lasat masina la Hertz. Ce sa vezi. Aeroportul era inchis :). O noutate pt mine, n-am mai vazut aeroport inchis pana acum. Deschidea la 5.
Am mai stat 10 min, dupa care am intrat. Check-in-ul inchepea abia la 6. Asa ca Syca a scos laptop-ul iar eu am inceput sa vorbesc cu unu din Noua Zeelanda pana s-a deschis check-in-ul. Mi-a povestit el cat de interesanta e meseria lui (demolator de cladiri), ce-i drept era cateva chestii interesante care nu le stiam.
Am facut check-in-ul si am tulit-o spre Melbourne de unde aveam legatura spre Alice Springs.
Poze din Kangaroo Island aici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/KangarooIslandAustralia
Ne-am sucit putin pe-acolo si intr-un final n-am hotarat sa il sunam sa vina sa putem pleca. Se pare ca era si el ingrijorat ca nu-i mai platim :), ca a aparut imediat, nici n-am ajuns la telefon sa-l sun. I-am dat 60 dolari (desi normal trebuia sa-i dam 54 pe o zi, dar initial rezervasem 2 zile ... asa ca i-am lasat lui restul de 6). Bob era un batranel. Nu stiu de ce eu ma asteptam sa vad un tanar tatuat, tras de fiare si blond .. modelul surferului australian :). In fine, am platit, l-am intrebat unde putem manca si unde putem vedea animale salbatice si ne-a spus el unde innoata rechini, belene si delfini. Am multumit frumos si dai tare sa vedem animalele. Am mancat rapid micul dejun unde ne recomandase el si dai bataie ca era de condus vreo 100km si pana seara la 7 trebuia sa ne si intoarcem.
Initial am zis ca ne ducem pe un drum si ne intorcem pe altul, dar am apucat pe drumul de intoarcere si am zis ca e bun si ala ... iar dupa vreo 30 km am ajuns la primul obiectiv. Drumul era super ok si aproape drept, asa ca ne-am miscat destul de repede.
Primul obiectiv: lei de mare in parcul Seal Bay Conservation park. In parcul respectiv este o comunitate de lei de mare care stau si dorm pe malul oceanului si cam o data la 3 zile, se duc 3 zile in larg dupa mancare, dupa care iar pun burta la soare. Cred ca oamenii sunt printre cele mai agitate fiinte. Viata wild pare tare linistita prin prisma a ce-am vazut in ultima vreme.
Am luat un tur pe plaja cu un nene care ne-a dus chiar langa lei, i-am studiat cum comunica, cum se cauta mama care vine cu mancare cu copilul. Desigur, is cam stupizi ei, daca copilul nu mai e in acelasi loc unde l-a lasat cand a plecat, apoi le ia mult si bine sa-l gaseasca ... daca-l mai gaseste. I-am vazut si cum innoata, cum se joaca prin apa, cum se rostogolesc de pe dunele de nisip unde se duc sa doarma, pana jos sa ajunga la apa (mersul probabil consuma energie, asa ca se folosesc de forma lor de minge de rugby si se dau dea dura pana jos). Turul a durat 45 minute, dupa care am tulit-o rapid la urmatorul obiectiv ca erau multe de vazut si voiam sa ajungem si inapoi la locatia de unde se vad balenele ;).
Dai bataie, si in mai putin de-o ora am ajuns la destinatie, in guess what? Flinders Chase. Totul se cheama Flinders aici (asta fiind Gigi de a descoperit Australia). Aici erau cateva puncte de atractie: niste roci remarcabile, alte roci remarcabile, o laguna si mai era cate ceva. Asa ca am platit intrarea in parc si ne-am dus entuziasti sa vedem si rocile astea remarcabile. Si le-am vazut, destul de rapid. Erau unele fix pe malul apei, facuse-ra baietii niste podete sa ajungi la ele fara sa calci in natura (cam peste tot ai asa ... nu e drum facut, ci e podet, nu foarte inalt, pe care se merge). Am mers si noi pe alea, am ajuns la roci ... care erau niste pietre (cam cum e sfinxul nostru, desi al nostru era deosebit acum cativa ani - vreo 20 - dar aici probabil ca pietrele astea au fost pietre nevinovate de cand ce-a adunat apa acolo). Profund impresionati, am facut cateva poze si am plecat cu o noua amintire remarcabila si un obiectiv bifat. Am zis ca mai bine sa mergem la laguna ca acolo probabil e mai cool. Si ne-am dus.
Drumul spre laguna nu mai era asfaltat de la un punct incolo, iar ultima bucata trebuia sa mergi pe jos. Mustele roiau in jurul nostru ca si cum eram complet facuti din kkt. I-am facut o poza lui Syca cu spatele negru, dar din pacate nu e foarte clar ce e pe spatele lui. Pot sa va zic eu ca erau muste. De altfel in toata Australia, daca ai iesit din oras, te agata mustele. Ce e foarte interesant e ca mustele de aici sunt civilizate. Nu intra in casa cu tine. Daca ai intrat undeva, oriunde, inclusiv in buda, ele te asteapta afara. Repet, inclusiv in buda. Tot respectul!
Am pornit noi pe traseul de 4 ore (care cred ca il faceai lejer in 2) dar am hotarat sa mergem doar pana la laguna, nu pana la ocean - adica un traseu de vreo juma de ora. Am gasit si un mers care tinea mustele departe (tot secretul e sa ai ceva in mana si sa faci miscarea mainii mai lunga, sa ajunga in dreptu capului) asa ca dai inainte. N-am mers f. mult si am ajuns la laguna. Peste raulet era un mic podet. Am marcat vizita cu niste poze si ne-am intors la masina, dupa care am pornit inapoi spre locul cu balene.
Am iesit din parcul Flinders, am pus putin gaz, dar nu mult ca era mai scump aici decat in Adelaide si dai inapoi spre Kingscote sa luam pranzul si de-acolo la punctul de observatie al balenelor.
Drumul era pe alocuri o insiruire de dealuri si vai, asa ca, cu putina viteza, am trait si senzatia unui roller coaster ;).
Am facut un scurt popas si la Vivone Bay, unde cica e cea mai frumoasa plaja din South Australia. Nu ne-a impresionat cu nimic asa ca n-am zabovit mult acolo.
Ajunsi in Kingscote, am mancat sanatos (o salata). Se facuse aproape 5 asa ca am plecat, dupa ce am cumparat inca o canistra de vitamine :).
Am uitat sa spun ca ne facusem obiceiul sa cumparam suc (cica natural) la canistra de 3 litri. Prima am cumparat-o cand am mers de la Sydney in Canberra. A fost buna. Apoi am cumparat 2 (una cu suc de vegetale - adica 90% suc de rosii si inca 3 ierburi pe-acolo si una cu multifruct). Si mai trageam o dusca din cand in cand sa ne vitaminizam. Era funny sa vezi cum beam din ditamai butoiul de suc :). Are syca niste poze cum bea din el pe drumul dinspre Canberra parca.
Cum ziceam, am plecat la belene.
In drum am oprit sa ne uitam pe dealul de unde Martin Flinders (da, tot el) s-a uitat in zare si a vazut toata zona si a hotarat ce sa se faca acolo (si l-a numit Prospect Hill). Se vedea f. fain ce-i drept de-acolo. De o parte era oceanul, iar de alta un lac marisor. Am facut cateva poze si mai departe la balene.
Locatia de unde se vedeau balenele era foarte aproape de Prospect Hill. Am mers cu masina, dar nu se putea ajunge chiar in locatia respectiva ci doar la o plaja. Desi drumul spre locul unde ne-a zis Bob ca se vad balenele era inchis publicului (sau doar masinilor), noi ne-am incumetat sa ne ducem pana acolo ca oricum mai aveam putin timp. Dupa putin mers in pe un drum destul de ingust, cu ochii in 4 dupa serpi si alte vietanii ce puteau fi prin boschetii de pe marginea drumului, am ajuns pe marginea stancii la malul careia apa lovea de zor cu destula putere. Batea si un vand de te indoia. Si acu stai sa vezi balenele.
Ne-am uitat in stanga, in dreapta, in fata, in spate, nicio balena, delfin sau alta vietate. Doar valuri. Am mai stat vreo 10-15 minute. Tot nimic. Asa ca dezamagiti ne-am pornit inapoi sa ajungem la ferry, in speranta ca macar canguri sa vedem pe drum ca daca tot erau atatia loviti pe margine, probabil ca ieseau si la strada baietii.
Am condus cu 40-50km/h sa nu cumva sa lovim vre-un cangur, si sa avem timp sa vedem vietatile de pe margine. Nu am vazut nimic si ne apropiam deja. Era chiar trist sa mergem pe insula kangaroo si sa nu vedem un kangaroo!
Erau din loc in loc indicatoare sa ai grija ca sunt canguri in zona, dar nimic. La un moment dat am vazut un indicator cu "atentie canguri" pus pe o strada laturalnica neasfaltata. Am zis ca hai sa mergem acolo, poate totusi dam de vreo 2. Si am avut dreptate :). N-am intrat mult in strada respectiva ca am si vazut unul pe margine pe un camp. Ne-am dat jos sa-i facem poza, am sarit gardul (era ingradit campul), si m-am apropiat de el. M-a vazut, dar nu s-a sinchisit sa se miste, asa ca bucuros m-am apropiat si mai tare. Cand am ajuns cam la 5 metri de el a facut si el 2 salturi mai incolo si s-a oprit. Am mai facut si eu 2 pasi, si el iara 2 pasi. Cangurii astia nu vor sa consume energie. Nu fug decat cativa pasi mai incolo, dupa care stau iara linistiti. Cum ma apropiasem de el, si syca din spate cu camera, am inceput sa vedem si altii. Erau 2 fix dupa un copacel la vreo 3-4 metri de noi. I-a vazut syca si mi-a zis sa ma duc acolo. S-a dus si el si s-a trezit cu 2 canguri la distanta de maxim 2 metri unul de altul :). S-au speriat amandoi (si Syca si cangurii). Dupa o scurta pauza au inceput sa topaie (cangurii) dar nu mult, 2-3 pasi. Si noi dupa ei. Dupa cateva poze, am preluat camera si syca l-a luat pe unul la alergat sa vedem si noi cum topaie mai mult. Am filmat tot :). Funny, a fugit cangurelul, da si syca era terminat dupa :).
Acu eram satisfacuti. Am mai facut poze cu vreo 2 canguri care mai erau inca in zona, dupa care am plecat spre masina si de-acolo direct la ferry. Am ajuns la timp, ne-am imbarcat si in mai putin de-o ora eram pe partea cealalta.
Am pornit spre Adelaide, dar destul de rapid ne-am dat seama ca ar fi o problema cu rezervorul. Era cam gol ;). Zicea pe bord ca mai duce 17km, iar pana la Adelaide erau vreo 100. Si zona aia parea cam pustie.
Am ajuns noi intr-un oras unde vazusem semn de benzinarie (pe bord mai arata 8km ca mai putem merge). Cand ajungem la benzinarie, ce sa vezi. Era inchisa!!! la ora 8!!! Nici vorba sa poti plati cu cardul direct (australieni inapoiati!). Am intrat intr-un bar acolo si am intrebat de o benzinarie deschisa. Raspunsul nu a fost foarte placut. Urmatoarea era la 30km :(. Domnisoara de la bar ne-a oferit rapid sa ne ghideze spre o cazare, dar am refuzat frumos. Un mosulica semiamortit voia sa-mi dea de baut o bere. I-am zis ca nu pot bea ca sunt cu masina. Intr-un final am luat un nr de telefon de la un Gigi care ne putea tracta in caz de nevoie si am plecat in speranta ca ajunge benzina din rezervor pt cei 30km. Am mers cu 80-90 la ora, cu depasiri fara accelerari bruste, fara acceleratie in panta, cum am invatat eu ca se face economie pe vremea cand mergeam cu tata cu Dacia. As fi oprit si motorul in panta, dar la astea noi nu merge ca iti moare servo :(. Randeam cu Syca ca cine era in spatele nostru cred ca zicea ca sunt 2 bosorogi in masina si cand ajungeau in dreptul nostru si vedeau ce tinerete conducea masina, probabil aveau un soc. Am avut noroc par la urma, am ajuns la benzinarie si am facut un plin din ala cu varf (cum pui la bufet suedez). Am plecat linistiti, desigur am renuntat la stilul econom de condus si am reveni la cei 10 litri/100km (nu stiu de ce consuma asa mult a n-am condus diferit decat de obicei ... si chiar daca eu conduc mai sportiv, in general nu depasesc 7-8%). Benzina e ieftina aici (1.2 dolari maxim - adica cam 2 lei de-ai nostri). Am ajuns finally in Adelaide, am mers putin la internet dupa care am cumparat un sandwich de la Subway si am taiat-o spre aeroport.
Am ajuns la ora 5 fara 10 la aeroport, dupa ce-am lasat masina la Hertz. Ce sa vezi. Aeroportul era inchis :). O noutate pt mine, n-am mai vazut aeroport inchis pana acum. Deschidea la 5.
Am mai stat 10 min, dupa care am intrat. Check-in-ul inchepea abia la 6. Asa ca Syca a scos laptop-ul iar eu am inceput sa vorbesc cu unu din Noua Zeelanda pana s-a deschis check-in-ul. Mi-a povestit el cat de interesanta e meseria lui (demolator de cladiri), ce-i drept era cateva chestii interesante care nu le stiam.
Am facut check-in-ul si am tulit-o spre Melbourne de unde aveam legatura spre Alice Springs.
Poze din Kangaroo Island aici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/KangarooIslandAustralia
9 noiembrie 2008(Duminica) : Adelaide
Vizita in Adelaide a fost f. scurta. Practic o scosesem din plan, dar cum trebuia sa stam undeva pana la ora 3 cand era ferry-ul, de la ora 6 dimineata cand am ajuns acolo cu autocarul ...
La 6 cand am ajuns am bagat bagajele intr-o cutie de bagaje in gara ca sa nu le caram cu noi prin oras pana luam masina de la Hertz (la 10) si ne-am urnit prin oras sa mancam ceva. Ne-am orientat si noi pe unde ni s-a parut ca ar putea fi ceva deschis, am intrebat si pe cineva care ne-a directionat rapid spre un McDonalds desigur asa ca ne-am dus incolo in speranta ca mai gasim si altceva deschis ca nu aveam chef de burgeri asa devreme. La drept vorbind am mancat burgeri numai cand nu exista altceva toata excursia.
Am ajuns in partea centrala a oraselului, destul de usor de orientat prin oras, strazile sunt ca un tabel/grid. In centru, lumea abia se misca spre casa, cei mai petrecareti abia ieseau din cluburi/baruri si mergeau la McDonalds evental sa-si refaca fortele cu un mic dejun sanatos/uleios. Desigur ca era super mizerie pe strada, ca doar lumea fusese beata crita toata noaptea, desi orasul in mare era destul de curatel. Deja se apucasera baietii de facut curat.
Cum nu prea aveam ce sa facem pana la 10 cand trebuia sa luam masina am intrat la MacDonalds sa-mi mananc si eu muffin-ul de dimineata si sa beau o cafea ca urma sa conduc pana pe Kangaroo Island in cateva ore. Am luat si un mic dejun, un soi de strudel cu omleta si sunca si o cafea si desigur un muffin :). Destul de bune toate. Erau si niste baieti foarte funny acolo care abia venisera de la party de prin zona, cu niste palarii cu sclipici, facute din carton parca. Au glumit putin cu noi ... unul mai ca nu mai voia sa plece, a venit si a stat putin la masa la noi, am mai facut misto de palaria lui si de party-ul care tocmai il terminasera, dupa care l-a agatat colegul care isi cumparase ceva de mancare ... si au tulit-o probabil la un bar deschis inca si la ora aia.
Am terminat de mancat eu, syca si-a luat doar un ceai ca sa-si ia medicamentele, ca il prinsese o raceala nenorocita in Melbourne de cand am fost la Great Ocean Road ca a fost putin vant si el era numai in pantaloni scurti si un tricou (nu ca mine, echipat cu pantaloni lungi si un tricou cu camasa pe deasupra ;) ) si bolea de cateva zile. De-acolo am zis sa ne mai plimbam putin si sa cautam unde e Hertz, de unde trebuia sa luam masina, asa ca ne-am miscat putin in zona. Am incercat sa mancam la Subway, dar era inca inchis (tot incerc sa mananc de la ei de ceva timp ca am auzit ca-i bun).
Mai era un singur bar deschis, si inca ce activitate era acolo .... ghici ce? La fel ca in Sydney :). Ghici ce fel de bar era? :) Am trecut repede pe-acolo, am zambit frumos si am iesit din zona. Ceva mai incolo era un echipaj de politie din 3 bajeti care opreau cate 3 masini si le puneau fiola, dupa care luau urmatoarele 3 masini si asa mai departe. N-am vazut sa prinda pe nimeni cat am stat noi acolo. Era si un parc f. fain foarte aproape, langa un pod dar ne-am intors ca ne indepartam de Hertz. Asa ca am luat-o inapoi sa incercam sa luam masina mai devreme, ca era deja 9 si ceva. Am ajuns rapid, era foarte aproape. Ce sa vezi, era deschis de la 8. Duh!!
Am cules masina, ne-au dat o Toyota Corolla, ca Yaris - ce am rezervat noi - nu mai aveau. Am uitat sa spun ca aici masini altfel decat japeneze sau coreene nu prea exista. Cateva forduri si Holden (masina australiana) si cam asta-i. Cred ca am vazut doar vreo 2 Golf-uri si cateva BMW, dar atat.Am luat masina, ne-am cules bagajele de la gara si hai sa mancam. Da-i sa cautam o parcare sa vada Syca zona de promenada a orasului. Cum eu mancasem deja ceva, n-am avut nimic impotriva sa amanam pranzul. Oricum era cam devreme. Acu sa gasim noi parcare fara plata. Iaca asa ne-am invartit pe-acolo, nu exagerez, cel putin o ora. Al dracului, parcare fara plata nici c-am gasit desi ne-am dus si mai departe. Asa ca, rupti de foame de-acu, si satui de plimbat, mai ales tinand cont ca n-aveam decat cateva ore de stat in Adelaide, am zis ca mergem si platim parcare, macar sa vedem ceva din oras. Cu putina durere in suflet ce-i drept, dar ce sa-i faci ... Asa ca am inceput sa ne uitam dupa parcare ieftina. Am vazut noi ca erau niste semne cu 1/2, 1, 2, 3 P si am zis ca 1/2P tre sa fie cel mai ieftin. Dupa ceva cautare, l-am gasit, am parcat si hai sa platim. Cand, ce sa vezi? 1/2P insemna ca poti parca acolo doar juma de ora!!! Asa ca suie-te inapoi in masina si cauta cu 3P :). Am gasit dupa cateva ture de oras si am parcat finally. Ce sa vezi, sambata si duminica nu se platea parcare!!!!!!! Ne-am invartit prin oras mai mult de o ora ca sa nu platim parcare ... cand oricum nu se platea ;). Smart, nu? Suntem ingineri, ce dracu, nu degeaba am facut scoala.
De-aici am dat si noi o tura prin zona de shopping ... nimic f. interesant, dupa care am trecut strada la restaurante. Aici strada cu restaurante si cea de shopping sunt cumva aceeasi strada mai lunga, care la un moment dat se intersecteaza cu alta strada mare. Pana la intersectie e shopping, dupa sunt restaurante pe ambele parti. Ne-am dus sa cautam un indian, ca e mancare buna si multa, dar n-am reusit sa gasim, asa ca ne-am multumit cu o pizza normala (care era destul de mare ... mai sa n-o pot termina. Cea large era pizza de familie deja). Dupa ce ne-am indopat bine (desigur ca am baut si o bere), ne-am dus la net inca vreo ora jumate pana s-a prins Syca ca distanta pana la ferry nu e de 30km cum arata Google maps (sa fac eu ceva pe harta lor de mereu zic ca nu ma mai bazez pe ea ... nu e prima oara cand arata balarii), ci e 150km si e recomandat sa aloci 2 ore pentru asta. Noi mai aveam cam o ora! :( Repede ne-am ridicat, am platit, am luat masina, ne-am oprit putin pe la un centru de turism sa intrebam cum iesim din oras spre Kangaroo Island si dai.Indicatoarele din Adelaide sucks big time!!! Nu te prinzi de nici o culoare cum sa iesi intr-o anumita directie din oras. Nu e urma de semn. Nici macar spre aeroport. Bucurestiul rules, oras de nota 50. Macar spre alte orase sunt semne kklau. Aici ioc, nimic, ceata totala. Mare noroc ca syca, uitandu-se pe toate hartile pe care le aveam prin masina si ce luase de la agentie a reusit sa ma ghideze aproape fara greseala, asa ca am iesit ok din oras si am dat intr-un trafic jam de toata frumusetea. Spre norocul nostru nu era pe zona mare si am inceput sa fac slalom. Nu stiu cate amenzi am primit ... ca un om normal nu poate fi atent la mai multe lucruri de-odata (si slava domnului, sunt normal ... poate confirma oricine ma cunoaste ... ) si eu eram concentrat la slalom si in special sa nu fac slalom printre masini de politie. Totusi, probabil intr-un moment de slabiciune, am observat un flash de la o camera ... deci prea tarziu sa fie ceva. Ce-o fi, se scade de pe contul lui Syca, dar poate nu mai suntem prieteni pana atunci si am rezolvat ... la drept vorbind, la ce datorie am la el, ar fi un moment bun sa incheiem prietenia :)). Greu de crezut, asa ca mai bine ne iarta aia de data asta.Cum am facut noi, si chiar ne-am miscat exemplar, fulgerator, tot se facuse aproape 3 (cand trebuia facut checkin-ul) si noi eram departe, adica la cel putin vreo 40 min departare. Asa ca am zis ca mai bine sa sunam sa schimbam ora. Suna Syca si le zice la aia ca mai avem cam 5 min pana ajungem dar totusi nu stim sigur daca reusim sa ajungem pana la 3 :))). Repet, noi eram la vreo 30-40 minute distanta :). In fine, aia au crezut si ne-au programat pt ora 4, asa ca intr-un final a fost ok. Am mai dat o taxa de 15 dolari si ne-am imbarcat.Inca o berica in ferry si am ajuns (o ora a durat). De-acolo am taiat-o direct la hostel unde dupa ce l-am asteptat pe Bob (ala de se ocupa de hostel care era momentan plecat), care n-a binevoit sa vina, asa ca am sunat la un numar de tel de era pe masa si ne-a spus o tanti ca vine si Bob, dar sa luam camera 1 pana atunci. Am luat-o, am bagat un dush si somn ca nu mai puteam! Si cine l-a mai vazut pe Bob seara aia ca noi am dormit pana la 8 dimineata :).
Poze din Adelaide ici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/AdelaideAustralia
La 6 cand am ajuns am bagat bagajele intr-o cutie de bagaje in gara ca sa nu le caram cu noi prin oras pana luam masina de la Hertz (la 10) si ne-am urnit prin oras sa mancam ceva. Ne-am orientat si noi pe unde ni s-a parut ca ar putea fi ceva deschis, am intrebat si pe cineva care ne-a directionat rapid spre un McDonalds desigur asa ca ne-am dus incolo in speranta ca mai gasim si altceva deschis ca nu aveam chef de burgeri asa devreme. La drept vorbind am mancat burgeri numai cand nu exista altceva toata excursia.
Am ajuns in partea centrala a oraselului, destul de usor de orientat prin oras, strazile sunt ca un tabel/grid. In centru, lumea abia se misca spre casa, cei mai petrecareti abia ieseau din cluburi/baruri si mergeau la McDonalds evental sa-si refaca fortele cu un mic dejun sanatos/uleios. Desigur ca era super mizerie pe strada, ca doar lumea fusese beata crita toata noaptea, desi orasul in mare era destul de curatel. Deja se apucasera baietii de facut curat.
Cum nu prea aveam ce sa facem pana la 10 cand trebuia sa luam masina am intrat la MacDonalds sa-mi mananc si eu muffin-ul de dimineata si sa beau o cafea ca urma sa conduc pana pe Kangaroo Island in cateva ore. Am luat si un mic dejun, un soi de strudel cu omleta si sunca si o cafea si desigur un muffin :). Destul de bune toate. Erau si niste baieti foarte funny acolo care abia venisera de la party de prin zona, cu niste palarii cu sclipici, facute din carton parca. Au glumit putin cu noi ... unul mai ca nu mai voia sa plece, a venit si a stat putin la masa la noi, am mai facut misto de palaria lui si de party-ul care tocmai il terminasera, dupa care l-a agatat colegul care isi cumparase ceva de mancare ... si au tulit-o probabil la un bar deschis inca si la ora aia.
Am terminat de mancat eu, syca si-a luat doar un ceai ca sa-si ia medicamentele, ca il prinsese o raceala nenorocita in Melbourne de cand am fost la Great Ocean Road ca a fost putin vant si el era numai in pantaloni scurti si un tricou (nu ca mine, echipat cu pantaloni lungi si un tricou cu camasa pe deasupra ;) ) si bolea de cateva zile. De-acolo am zis sa ne mai plimbam putin si sa cautam unde e Hertz, de unde trebuia sa luam masina, asa ca ne-am miscat putin in zona. Am incercat sa mancam la Subway, dar era inca inchis (tot incerc sa mananc de la ei de ceva timp ca am auzit ca-i bun).
Mai era un singur bar deschis, si inca ce activitate era acolo .... ghici ce? La fel ca in Sydney :). Ghici ce fel de bar era? :) Am trecut repede pe-acolo, am zambit frumos si am iesit din zona. Ceva mai incolo era un echipaj de politie din 3 bajeti care opreau cate 3 masini si le puneau fiola, dupa care luau urmatoarele 3 masini si asa mai departe. N-am vazut sa prinda pe nimeni cat am stat noi acolo. Era si un parc f. fain foarte aproape, langa un pod dar ne-am intors ca ne indepartam de Hertz. Asa ca am luat-o inapoi sa incercam sa luam masina mai devreme, ca era deja 9 si ceva. Am ajuns rapid, era foarte aproape. Ce sa vezi, era deschis de la 8. Duh!!
Am cules masina, ne-au dat o Toyota Corolla, ca Yaris - ce am rezervat noi - nu mai aveau. Am uitat sa spun ca aici masini altfel decat japeneze sau coreene nu prea exista. Cateva forduri si Holden (masina australiana) si cam asta-i. Cred ca am vazut doar vreo 2 Golf-uri si cateva BMW, dar atat.Am luat masina, ne-am cules bagajele de la gara si hai sa mancam. Da-i sa cautam o parcare sa vada Syca zona de promenada a orasului. Cum eu mancasem deja ceva, n-am avut nimic impotriva sa amanam pranzul. Oricum era cam devreme. Acu sa gasim noi parcare fara plata. Iaca asa ne-am invartit pe-acolo, nu exagerez, cel putin o ora. Al dracului, parcare fara plata nici c-am gasit desi ne-am dus si mai departe. Asa ca, rupti de foame de-acu, si satui de plimbat, mai ales tinand cont ca n-aveam decat cateva ore de stat in Adelaide, am zis ca mergem si platim parcare, macar sa vedem ceva din oras. Cu putina durere in suflet ce-i drept, dar ce sa-i faci ... Asa ca am inceput sa ne uitam dupa parcare ieftina. Am vazut noi ca erau niste semne cu 1/2, 1, 2, 3 P si am zis ca 1/2P tre sa fie cel mai ieftin. Dupa ceva cautare, l-am gasit, am parcat si hai sa platim. Cand, ce sa vezi? 1/2P insemna ca poti parca acolo doar juma de ora!!! Asa ca suie-te inapoi in masina si cauta cu 3P :). Am gasit dupa cateva ture de oras si am parcat finally. Ce sa vezi, sambata si duminica nu se platea parcare!!!!!!! Ne-am invartit prin oras mai mult de o ora ca sa nu platim parcare ... cand oricum nu se platea ;). Smart, nu? Suntem ingineri, ce dracu, nu degeaba am facut scoala.
De-aici am dat si noi o tura prin zona de shopping ... nimic f. interesant, dupa care am trecut strada la restaurante. Aici strada cu restaurante si cea de shopping sunt cumva aceeasi strada mai lunga, care la un moment dat se intersecteaza cu alta strada mare. Pana la intersectie e shopping, dupa sunt restaurante pe ambele parti. Ne-am dus sa cautam un indian, ca e mancare buna si multa, dar n-am reusit sa gasim, asa ca ne-am multumit cu o pizza normala (care era destul de mare ... mai sa n-o pot termina. Cea large era pizza de familie deja). Dupa ce ne-am indopat bine (desigur ca am baut si o bere), ne-am dus la net inca vreo ora jumate pana s-a prins Syca ca distanta pana la ferry nu e de 30km cum arata Google maps (sa fac eu ceva pe harta lor de mereu zic ca nu ma mai bazez pe ea ... nu e prima oara cand arata balarii), ci e 150km si e recomandat sa aloci 2 ore pentru asta. Noi mai aveam cam o ora! :( Repede ne-am ridicat, am platit, am luat masina, ne-am oprit putin pe la un centru de turism sa intrebam cum iesim din oras spre Kangaroo Island si dai.Indicatoarele din Adelaide sucks big time!!! Nu te prinzi de nici o culoare cum sa iesi intr-o anumita directie din oras. Nu e urma de semn. Nici macar spre aeroport. Bucurestiul rules, oras de nota 50. Macar spre alte orase sunt semne kklau. Aici ioc, nimic, ceata totala. Mare noroc ca syca, uitandu-se pe toate hartile pe care le aveam prin masina si ce luase de la agentie a reusit sa ma ghideze aproape fara greseala, asa ca am iesit ok din oras si am dat intr-un trafic jam de toata frumusetea. Spre norocul nostru nu era pe zona mare si am inceput sa fac slalom. Nu stiu cate amenzi am primit ... ca un om normal nu poate fi atent la mai multe lucruri de-odata (si slava domnului, sunt normal ... poate confirma oricine ma cunoaste ... ) si eu eram concentrat la slalom si in special sa nu fac slalom printre masini de politie. Totusi, probabil intr-un moment de slabiciune, am observat un flash de la o camera ... deci prea tarziu sa fie ceva. Ce-o fi, se scade de pe contul lui Syca, dar poate nu mai suntem prieteni pana atunci si am rezolvat ... la drept vorbind, la ce datorie am la el, ar fi un moment bun sa incheiem prietenia :)). Greu de crezut, asa ca mai bine ne iarta aia de data asta.Cum am facut noi, si chiar ne-am miscat exemplar, fulgerator, tot se facuse aproape 3 (cand trebuia facut checkin-ul) si noi eram departe, adica la cel putin vreo 40 min departare. Asa ca am zis ca mai bine sa sunam sa schimbam ora. Suna Syca si le zice la aia ca mai avem cam 5 min pana ajungem dar totusi nu stim sigur daca reusim sa ajungem pana la 3 :))). Repet, noi eram la vreo 30-40 minute distanta :). In fine, aia au crezut si ne-au programat pt ora 4, asa ca intr-un final a fost ok. Am mai dat o taxa de 15 dolari si ne-am imbarcat.Inca o berica in ferry si am ajuns (o ora a durat). De-acolo am taiat-o direct la hostel unde dupa ce l-am asteptat pe Bob (ala de se ocupa de hostel care era momentan plecat), care n-a binevoit sa vina, asa ca am sunat la un numar de tel de era pe masa si ne-a spus o tanti ca vine si Bob, dar sa luam camera 1 pana atunci. Am luat-o, am bagat un dush si somn ca nu mai puteam! Si cine l-a mai vazut pe Bob seara aia ca noi am dormit pana la 8 dimineata :).
Poze din Adelaide ici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/AdelaideAustralia
Monday, November 17, 2008
8 noiembrie 2008(Sambata) : Melbourne
Dupa doua excursii cred ca meritam si noi sa stam putin mai relaxat. Daca poate fi vorba de relaxare cand vrei sa vezi Australia in 4 saptamani ...
Pe ziua asta, pana seara cand avem autobuz era planificat sa vedem putin din oras. Am mai vazut noi ceva si cu o zi inainte cand am fost intr-un club si putin pe strazi dupa ce ne-am intors din excursie de la Great Ocean Road, dar era noaptea si am zis ca ar fi bine sa vedem si noi orasul pe zi totusi.
Plimbarea in oras si cateva ore de internet si vreo ora la o agentie de turism sa ne rezervam bilete la tren pentru drumul de la Adelaide la Alice Springs (24 ore!!! :(( ) era mai mult decat suficient pentru o zi.
Dimineata ne-am pornit spre o agentie de turism sa rezolvam cu rezervarile ca sa mai prindem preturi ok (sau asa speram noi), ne-am oprit in una dar ne-a pus o tanti acolo in waiting list si am tot stat vreo 10-15 min si nu se intrevedea un final al discutiei cu clientul curent, asa ca ne-am miscat de-acolo.
Sunt agentii de turism peste tot aici - cum ziceam au turismul cel mai dezvoltat din ce am vazut eu pana acum si as fi curios sa vad cum arata o tara cu turismul mai dezvoltat - asa ca nu a durat mult sa dam de alta. Am intrat si dupa cateva minute de asteptare am intrat la rand sa vorbim cu o chinezoaica (tailandeza mai mult de fapt) foarte draguta, care am aflat mai tarziu ca urmeaza sa vina in Romania in vara ... cu prietenul ei din pacate ... roman.
Asa, si ne-am apucat noi sa facem calcule cu ce sa mergem in Alice Springs, si ce sa facem acolo etc. I-a luat cam maxim 10 minute sa ne dea toate planurile noastre pe urmatoarea saptamana peste cap. Nu mai mult. Si rau de tot inca. Nimic nu se mai potrivea. Inclusiv rezervarile pe care le facusem deja. Rezervasem deja cazare pe Kangaroo Island si in Adelaide si inchiriasem masina din Adelaide si luasem si bilete pentru ferry sa ajungem cu masina pe insula. Plus ca luasem cu o seara inainte si biletele de avion de la Alice Springs la Cairns.
Se pare ca timpul pe care il programasem noi in Alice Springs nu era suficient pentru o vizita la marea piatra sfanta (Uluru Rock). Asta nu ca ar fi fost putin timp, ci ca tururile catre Uluru nu se fac decat incepand din 2 zile ale saptamanii. Daca ajungi mai devreme trebuie sa astepti. Turul pe care voiam noi sa-l facem incepea pe 12 noiembrie la 6 dimineata si noi ajungeam pe 13.
Eh si asa au inceput durerile de cap. Saraca fata, o palise si pe ea durerea de cap la un moment dat. Dar dupa vreo ora si ceva cred de stat si sucit toate ofertele alea, am reusit sa o scoatem la capat cumva cu pierderi minime. Adica cam 100 dolari amandoi, dar a meritat ca am scapat de cele 24 ore de mers cu trenul. Intr-un final am scurtat vizita in Adelaide la doar o noapte, am luat avion inapoi in Melbourne ca de aici sa luam avion spre Alice Springs. Asta pt ca Tiger Airways, un low cost de aici, zboara doar din Melbourne catre Alice Springs la super pret de 169 dolari (trenul era 350 scaunul sau 750 patul ... si am fi pierdut si o zi). Super oferta, ce sa zic. Asa ca am inceput corecturile la ce planificasem. Am taiat o zi de cazare de pe insula si cazarea din Adelaide si am ramas doar cu o noapte de stat pe Kangaroo Island.
Toate bune si frumoase intr-un final. Satisfacuti de cum am iesit din incurcatura, bucurandu-ne inca o data ca ghinionul e urmat de un noroc chior, ne-am pornit sa vedem orasul pentru vreo ora asa, in special sa facem niste shopping in Chinatown si eventual sa mai trantim niste poze pe la vreo 2 cladiri, dupa care mai urma sa bagam cateva ore de net si sa ne prezentam la autobuz cu care dupa 9 ore ajungeam in Adelaide.
Am zis sa facem un tur de oras cu un tranvai de care ne spusesera noii nostri prieteni din .ro. Tranvaiul facea un tur al centrului orasului (city tram se chema) si era destinat turistilor care vor sa vada orasul. Era un tranvai mai vechi de culoare caramizie in care nu trebuia sa platesti. Problema e ca il foloseau si localnicii asa ca cand am urcat mai ca nu aveam loc sa stam in picioare. Dupa 2 statii, timp in care n-am vazut nimic ca stateam in picioare si geamurile erau mai jos, am zis ca mai bine coboram si mergem in cea mai inalta cladire de locuit din lume (94 etaje parca). Se poate urca pana la etajul 88, de unde vezi tot orasul. Au si o chestie numita "The Edge" care e un soi de platforma/lift orizontal care te scoate in afara cladirii si are podeaua de sticla, asa ca poti sa te uiti de la inaltimea de 275 metri sub talpi si sa vezi pamantul si blocul cum se scurge pe langa tine. Interesanta senzatia dar nu pot spune ca foarte inspaimantatoare.
Am fost acolo va sa zica, am vazut orasul de sus, foarte frumoasa privelistea, se vedea tot pana la ocean, la fel pe cealalta parte. Am bagat niste poze si ne-am miscat inapoi ca se apropia ora de plecare spre Kangaroo Island.
Poze din Melbourne aici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/MelbourneAustralia
Pe ziua asta, pana seara cand avem autobuz era planificat sa vedem putin din oras. Am mai vazut noi ceva si cu o zi inainte cand am fost intr-un club si putin pe strazi dupa ce ne-am intors din excursie de la Great Ocean Road, dar era noaptea si am zis ca ar fi bine sa vedem si noi orasul pe zi totusi.
Plimbarea in oras si cateva ore de internet si vreo ora la o agentie de turism sa ne rezervam bilete la tren pentru drumul de la Adelaide la Alice Springs (24 ore!!! :(( ) era mai mult decat suficient pentru o zi.
Dimineata ne-am pornit spre o agentie de turism sa rezolvam cu rezervarile ca sa mai prindem preturi ok (sau asa speram noi), ne-am oprit in una dar ne-a pus o tanti acolo in waiting list si am tot stat vreo 10-15 min si nu se intrevedea un final al discutiei cu clientul curent, asa ca ne-am miscat de-acolo.
Sunt agentii de turism peste tot aici - cum ziceam au turismul cel mai dezvoltat din ce am vazut eu pana acum si as fi curios sa vad cum arata o tara cu turismul mai dezvoltat - asa ca nu a durat mult sa dam de alta. Am intrat si dupa cateva minute de asteptare am intrat la rand sa vorbim cu o chinezoaica (tailandeza mai mult de fapt) foarte draguta, care am aflat mai tarziu ca urmeaza sa vina in Romania in vara ... cu prietenul ei din pacate ... roman.
Asa, si ne-am apucat noi sa facem calcule cu ce sa mergem in Alice Springs, si ce sa facem acolo etc. I-a luat cam maxim 10 minute sa ne dea toate planurile noastre pe urmatoarea saptamana peste cap. Nu mai mult. Si rau de tot inca. Nimic nu se mai potrivea. Inclusiv rezervarile pe care le facusem deja. Rezervasem deja cazare pe Kangaroo Island si in Adelaide si inchiriasem masina din Adelaide si luasem si bilete pentru ferry sa ajungem cu masina pe insula. Plus ca luasem cu o seara inainte si biletele de avion de la Alice Springs la Cairns.
Se pare ca timpul pe care il programasem noi in Alice Springs nu era suficient pentru o vizita la marea piatra sfanta (Uluru Rock). Asta nu ca ar fi fost putin timp, ci ca tururile catre Uluru nu se fac decat incepand din 2 zile ale saptamanii. Daca ajungi mai devreme trebuie sa astepti. Turul pe care voiam noi sa-l facem incepea pe 12 noiembrie la 6 dimineata si noi ajungeam pe 13.
Eh si asa au inceput durerile de cap. Saraca fata, o palise si pe ea durerea de cap la un moment dat. Dar dupa vreo ora si ceva cred de stat si sucit toate ofertele alea, am reusit sa o scoatem la capat cumva cu pierderi minime. Adica cam 100 dolari amandoi, dar a meritat ca am scapat de cele 24 ore de mers cu trenul. Intr-un final am scurtat vizita in Adelaide la doar o noapte, am luat avion inapoi in Melbourne ca de aici sa luam avion spre Alice Springs. Asta pt ca Tiger Airways, un low cost de aici, zboara doar din Melbourne catre Alice Springs la super pret de 169 dolari (trenul era 350 scaunul sau 750 patul ... si am fi pierdut si o zi). Super oferta, ce sa zic. Asa ca am inceput corecturile la ce planificasem. Am taiat o zi de cazare de pe insula si cazarea din Adelaide si am ramas doar cu o noapte de stat pe Kangaroo Island.
Toate bune si frumoase intr-un final. Satisfacuti de cum am iesit din incurcatura, bucurandu-ne inca o data ca ghinionul e urmat de un noroc chior, ne-am pornit sa vedem orasul pentru vreo ora asa, in special sa facem niste shopping in Chinatown si eventual sa mai trantim niste poze pe la vreo 2 cladiri, dupa care mai urma sa bagam cateva ore de net si sa ne prezentam la autobuz cu care dupa 9 ore ajungeam in Adelaide.
Am zis sa facem un tur de oras cu un tranvai de care ne spusesera noii nostri prieteni din .ro. Tranvaiul facea un tur al centrului orasului (city tram se chema) si era destinat turistilor care vor sa vada orasul. Era un tranvai mai vechi de culoare caramizie in care nu trebuia sa platesti. Problema e ca il foloseau si localnicii asa ca cand am urcat mai ca nu aveam loc sa stam in picioare. Dupa 2 statii, timp in care n-am vazut nimic ca stateam in picioare si geamurile erau mai jos, am zis ca mai bine coboram si mergem in cea mai inalta cladire de locuit din lume (94 etaje parca). Se poate urca pana la etajul 88, de unde vezi tot orasul. Au si o chestie numita "The Edge" care e un soi de platforma/lift orizontal care te scoate in afara cladirii si are podeaua de sticla, asa ca poti sa te uiti de la inaltimea de 275 metri sub talpi si sa vezi pamantul si blocul cum se scurge pe langa tine. Interesanta senzatia dar nu pot spune ca foarte inspaimantatoare.
Am fost acolo va sa zica, am vazut orasul de sus, foarte frumoasa privelistea, se vedea tot pana la ocean, la fel pe cealalta parte. Am bagat niste poze si ne-am miscat inapoi ca se apropia ora de plecare spre Kangaroo Island.
Poze din Melbourne aici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/MelbourneAustralia
Saturday, November 15, 2008
7 noiembrie 2008(vineri): Melbourne
Great Ocean Road e o bucata de drum de pe coasta sudica a Australiei, vreo 30km intre Melbourne si Adelaide, facuta de soldatii care s-au intors din razboi. A fost un soi de program prin care soldateii au fost reintegrati in munca dupa o perioada de razboi. Partea interesanta a soselei e ca in multe parti e chiar pe coasta la distanta mica de apa si se vede frumos oceanul cu toate golfuletele etc.
Cum ziceam ziua de 7 am facut o rezervare pentru un tur pe Great Ocean Road care includea vizitarea a 2 parcuri de pe coasta. In unul din ele urma sa vedem niste pietre (cei 12 apostoli), iar in celalalt alte pietre :). Aici vezi pietre cam cum vezi in europa biserici. Fiecare cu obiectivele lor turistice.
In fine, ne-am miscat la ora 6 dimineata si ne-am dus in fata hostelului de unde ne-a luat autocarul. Aici statul detine un procent maricel din toate firmele de turism, prin urmare toate firmele de turism colaboreaza intre ele. Asa ca ne-a luat de la hotel o masina a unei firme concurente si apoi ne-a mutat in masina firmei cu care ne-am dus noi :).
Cu o zi inainte cand am luat si biletele pentru pinguini era batalie mare intre cele 2 firme :). Erau 3 ghisee unul langa altul si noi ne-am dus la unul sa cerem o oferta si cat ne uitam pe oferta fetele de la celelalte 2 ghisee ne tot chemau sa ne intrebe ce vrem :). Ne-am dus si le-am zis ce voiam si a inceput licitatia. A fost f. tare :)). Astea de la care am luat in final au fost cele mai simpatice. Stateau putin si vedeam cam ce fete faceam noi cand vedeam oferta concurentei si daca li se parea ca e mai buna decat a lor, numa ce auzeam "Pssst" si cand ma intorceam erau cu o hartiuta in mana cu un nou pret :). Intr-un final, dupa cateva "Psst"-uri, am scos de la cam 110 dolari pe excursie la 80, asa ca am luat de la ei ambele.
Soferul/ghidul era o tanti la 50 ani. Aici gasesti f. frecvent femei sofer sau facand activitati care la noi sunt in special facute de barbati. As putea zice ca nu prea e diferenta, femeile fac exact aceleasi activitati ca barbatii. Sunt si mult mai solide decat la noi. Rar vezi uscate. Sunt si multe mai purceluse asa, dar in general sunt doar solide si bine proportionate.
Doamna sofer era stilul mai acra putin asa, desi incerca ea sa fie draguta, nu-i iesea f. tare si oarecum plictisitoare. Acu poate si noi am comparat cu baietul de cu o zi inainte care a fost mult prea tare. Tanti ne-a spus doar vreo 2 chestii in special cand ne opream pe ici pe colo, in rest somn. Am ajuns rupti acasa ca in total cred ca am mers in autobuz vreo 8 ore sau cam pe-aici. Deci cam juma din timp sau mai mult.
Pietrele au fost interesante sa zicem, dar nu extraordinar de plapitant. Nu prea as recomanda turul asta. Cel de pe Phillips Island a fost mult mai fain.
Interesant a fost ca am intalnit un grup de 3 persoane din Romania care calatoreau de zor prin toata lumea. Niste batranei la in jur de 50-60 ani care facusera in ultimii 10 ani cat probabil n-am sa fac eu ever. Foarte de treaba si simpatici, am stat cu ei de vorba tot drumul. Am schimbat si date de contact ... nu se stie niciodata cand ajungem noi in Oradea sau e in Bucuresti.
Am mancat si cangur pt prima oara. Am luat niste snitel de cangur dar era cam in sange si cum eu nu ma omor cu linsul sangelui de pe bucata de carne, nu mi-a placut. Am trecut la felul 2 pe care Syca l-a ales pe principiul, nimic nu poate fi f. rau daca e intins pe un aluat de pizza. Asa ca am avut in meniu pizza cu peste. Alta delicatese care imi intoarce matele pe dos, mai ales ca pestele era sarat.
Asa ca intr-un final am fost salvat de un burger cu o portie mare de cartofi ;).
Cangur am avut ocazia sa mananc mai tarziu cand am mers la excursia de la Uluru (Ayers) Rock si mi-a placut. Practic e carne de vita, nu prea simti nici o diferenta. Poate doar putin mai dulce. Aici se mananca cangur destul de mult din ce-am vazut, desi preferatele raman puiul, vita si pestele. Astea desigur dupa hamburgheri si alte produse fastfood.
Poze aici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/GreatOceanRoadAustralia
Cum ziceam ziua de 7 am facut o rezervare pentru un tur pe Great Ocean Road care includea vizitarea a 2 parcuri de pe coasta. In unul din ele urma sa vedem niste pietre (cei 12 apostoli), iar in celalalt alte pietre :). Aici vezi pietre cam cum vezi in europa biserici. Fiecare cu obiectivele lor turistice.
In fine, ne-am miscat la ora 6 dimineata si ne-am dus in fata hostelului de unde ne-a luat autocarul. Aici statul detine un procent maricel din toate firmele de turism, prin urmare toate firmele de turism colaboreaza intre ele. Asa ca ne-a luat de la hotel o masina a unei firme concurente si apoi ne-a mutat in masina firmei cu care ne-am dus noi :).
Cu o zi inainte cand am luat si biletele pentru pinguini era batalie mare intre cele 2 firme :). Erau 3 ghisee unul langa altul si noi ne-am dus la unul sa cerem o oferta si cat ne uitam pe oferta fetele de la celelalte 2 ghisee ne tot chemau sa ne intrebe ce vrem :). Ne-am dus si le-am zis ce voiam si a inceput licitatia. A fost f. tare :)). Astea de la care am luat in final au fost cele mai simpatice. Stateau putin si vedeam cam ce fete faceam noi cand vedeam oferta concurentei si daca li se parea ca e mai buna decat a lor, numa ce auzeam "Pssst" si cand ma intorceam erau cu o hartiuta in mana cu un nou pret :). Intr-un final, dupa cateva "Psst"-uri, am scos de la cam 110 dolari pe excursie la 80, asa ca am luat de la ei ambele.
Soferul/ghidul era o tanti la 50 ani. Aici gasesti f. frecvent femei sofer sau facand activitati care la noi sunt in special facute de barbati. As putea zice ca nu prea e diferenta, femeile fac exact aceleasi activitati ca barbatii. Sunt si mult mai solide decat la noi. Rar vezi uscate. Sunt si multe mai purceluse asa, dar in general sunt doar solide si bine proportionate.
Doamna sofer era stilul mai acra putin asa, desi incerca ea sa fie draguta, nu-i iesea f. tare si oarecum plictisitoare. Acu poate si noi am comparat cu baietul de cu o zi inainte care a fost mult prea tare. Tanti ne-a spus doar vreo 2 chestii in special cand ne opream pe ici pe colo, in rest somn. Am ajuns rupti acasa ca in total cred ca am mers in autobuz vreo 8 ore sau cam pe-aici. Deci cam juma din timp sau mai mult.
Pietrele au fost interesante sa zicem, dar nu extraordinar de plapitant. Nu prea as recomanda turul asta. Cel de pe Phillips Island a fost mult mai fain.
Interesant a fost ca am intalnit un grup de 3 persoane din Romania care calatoreau de zor prin toata lumea. Niste batranei la in jur de 50-60 ani care facusera in ultimii 10 ani cat probabil n-am sa fac eu ever. Foarte de treaba si simpatici, am stat cu ei de vorba tot drumul. Am schimbat si date de contact ... nu se stie niciodata cand ajungem noi in Oradea sau e in Bucuresti.
Am mancat si cangur pt prima oara. Am luat niste snitel de cangur dar era cam in sange si cum eu nu ma omor cu linsul sangelui de pe bucata de carne, nu mi-a placut. Am trecut la felul 2 pe care Syca l-a ales pe principiul, nimic nu poate fi f. rau daca e intins pe un aluat de pizza. Asa ca am avut in meniu pizza cu peste. Alta delicatese care imi intoarce matele pe dos, mai ales ca pestele era sarat.
Asa ca intr-un final am fost salvat de un burger cu o portie mare de cartofi ;).
Cangur am avut ocazia sa mananc mai tarziu cand am mers la excursia de la Uluru (Ayers) Rock si mi-a placut. Practic e carne de vita, nu prea simti nici o diferenta. Poate doar putin mai dulce. Aici se mananca cangur destul de mult din ce-am vazut, desi preferatele raman puiul, vita si pestele. Astea desigur dupa hamburgheri si alte produse fastfood.
Poze aici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/GreatOceanRoadAustralia
Tuesday, November 11, 2008
6 Noiembrie 2008 (joi): Melbourne
Am hotarat sa vedem Pinguinii ca se putea pleca la pranz, iar ziua urmatoare sa vedem Great Ocean Road.
Pe 8 o sa stam mai mult la net si poate ajungem putin in Chinatown (desigur ca este si aici ...) sa mai cumparam cate ceva.
Cum ziceam pe ziua asta am planificat sa mergem sa vedem cum vin pinguinii seara sa isi hraneasca puii. Si am fost.
Am plecat la ora 1:30 cu un autocar (80 dolari de om) si am avut super noroc ca soferul era pasionat de natura si mediu si ne-a povestit o groaza de lucruri. A vorbit continuu cat am mers.
Am fost intai la o ferma unde am vazut strut si canguri, la distanta de un metru de ei. Cangurii cam lenesi, n-am fost f. multumiti de pozele facute sau de ei. Dar am avut ocazia sa fugarim cativa peste cateva zile :).
Dupa am fost la un parc cu koala si i-am vazut cum dorm in copaci (20 de ore pe zi dorm bajetii ... ce viata ...). Am facut o gasca de poze super. Sunt super simpatici. Am facut poze cu unul care manca fix langa mine, sa zicem la o lumgime de mana maxim. Este si un filmulet super :).
Si intr-un final ne-am dus la malul oceanului unde urmau sa vina cei mai mici pinguini din lume sa-si hraneasca odraslele. La ora 8:30 cica urmau sa vina. Am asteptat si au venit. Sunt simpatici rau cum merg ei leganat asa. Cred ca erau cateva sute de pinguini. Mai tarziu in an sunt ceva mai multi cica, dar erau destul de multi oricum. Din pacate nu am avut voie sa facem poze ca blitzul ii deranja pe aia micii, dar am filmat putin (desi nu aveam voie nici asta, desi nejustificat ca asta nu-i deranja, dar au interzis tot sa fie sigur ca nu greseste cineva si lasa blitzul on).
Pe 8 o sa stam mai mult la net si poate ajungem putin in Chinatown (desigur ca este si aici ...) sa mai cumparam cate ceva.
Cum ziceam pe ziua asta am planificat sa mergem sa vedem cum vin pinguinii seara sa isi hraneasca puii. Si am fost.
Am plecat la ora 1:30 cu un autocar (80 dolari de om) si am avut super noroc ca soferul era pasionat de natura si mediu si ne-a povestit o groaza de lucruri. A vorbit continuu cat am mers.
Am fost intai la o ferma unde am vazut strut si canguri, la distanta de un metru de ei. Cangurii cam lenesi, n-am fost f. multumiti de pozele facute sau de ei. Dar am avut ocazia sa fugarim cativa peste cateva zile :).
Dupa am fost la un parc cu koala si i-am vazut cum dorm in copaci (20 de ore pe zi dorm bajetii ... ce viata ...). Am facut o gasca de poze super. Sunt super simpatici. Am facut poze cu unul care manca fix langa mine, sa zicem la o lumgime de mana maxim. Este si un filmulet super :).
Si intr-un final ne-am dus la malul oceanului unde urmau sa vina cei mai mici pinguini din lume sa-si hraneasca odraslele. La ora 8:30 cica urmau sa vina. Am asteptat si au venit. Sunt simpatici rau cum merg ei leganat asa. Cred ca erau cateva sute de pinguini. Mai tarziu in an sunt ceva mai multi cica, dar erau destul de multi oricum. Din pacate nu am avut voie sa facem poze ca blitzul ii deranja pe aia micii, dar am filmat putin (desi nu aveam voie nici asta, desi nejustificat ca asta nu-i deranja, dar au interzis tot sa fie sigur ca nu greseste cineva si lasa blitzul on).
Poze aici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/PhillipsIslandAustralia
5 noiembrie 2008 (Miercuri): Melbourne
Am asteptat cu nerabdare sa vad Melbourne-ul. Auzisem multe despre viata in orasul ala si chiar eram curios. Cica ar fi cel mai agitat/activ/alive oras din Australia. Deci era de vazut.
Cand am ajuns seara, am fost amandoi putin dezamagiti. Orasul are doar cateva turnuri, in rest case mai mult si destul de vechi si uratele.
Am ajuns destul de usor la hostel (Elizabeth Hostel) si cum era tarziu am iesit doar sa cautam ceva de mancare (si nu am gasit nimic interesant) si am studiat putin ce putem face ca nu prea stiam si ne-am culcat.
Cand am ajuns seara, am fost amandoi putin dezamagiti. Orasul are doar cateva turnuri, in rest case mai mult si destul de vechi si uratele.
Am ajuns destul de usor la hostel (Elizabeth Hostel) si cum era tarziu am iesit doar sa cautam ceva de mancare (si nu am gasit nimic interesant) si am studiat putin ce putem face ca nu prea stiam si ne-am culcat.
3-4 noiembrie 2008 (Luni): Canberra
Nu s-a intamplat mare lucru in Canberra, asa ca am bag un singur post pentru ambele zile.
Pe 2 noiembrie n-am mai facut mare lucru. Am dat rapid o fuga prin Sydney si putin la net si cam atat. Seara am tulit-o spre Canberra unde ne-am cazat la un motel pt 100 dolari pe noapte.
Motelul era la vreo 5 km de oras. Am luat un aubobuz si pentru ca am oprit cu o statie mai devreme, am mers o tzara si pe jos. Am ajuns franti. Drumul din Sydney n-a fost decat 4 ore, cat se poate de acceptabil pentru Australia (ca si cum ai mergem pana in Voluntari din Bucuresti).
Am iesit putin in oras sa vedem ce e pe-acolo, desi eram destul de obositi dupa ultimele zile.
Canberra, la prima vedere, arata ca un oras scos din cutie. E chiar incredibil. Mai tarziu am vazut si zona centrala (veche), dar initial am vazut doar zona noua din oras, care e o mare parte din oras (cam 70% cel putin cred). Zona noua e chiar noua. Orasul ala ai senzatia ca a fost gandit de un super arhitect si cu cateva zile inainte sa ajungi tu acolo, a montat cladirile acolo. Totul e aranjat destul de exact, strazile sunt fie circulare, fie drepte, cum spune lumea, e un oras facut cu compasul. Dar trebuie sa vezi cum arata cladirile noi si cum se imbina una cu alta. E super. Orasul ai senzatia ca a fost construit special sa fie capitala. Probabil ca Melbourne nu le-a mai placut si au zis ca decat sa se certe Sydney cu Melbourne care sa fie capitala mai bine trantesc un oras in mijloc si ii zic capitala :).
Orasul e foarte micut, se poate vedea tot dintr-un turn de televiziune de langa oras. Foarte linistit si dragut. Seara nu e cine stie ce aglomeratie, decat in zona veche, dar nu mare lucru. Am stat acolo si urmatoarea seara si intamplator au fost liberi ziua respectiva ca a fost marea cursa de cai de la Melbourne (e un mare festival anual) si una locala si aveau ziua libera. De altfel tot prindem diverse evenimente peste tot pe unde mergem. Suntem norocosi cred?!
A doua zi (pe 4) am vizitat prin oras si ne-am intalnit cu niste loco cu care am facut si poze si care ne-au zis sa iesim in oras ca o sa fie super petrecere acolo din cauza curselor. Lumea pierduse pentru ca castigase un cal pe care nu pariase nimeni, asa ca aveau motiv sa bea :).
Nu prea aveam chef sa iesim, dar am zis ca nu putem sa pierdem un eveniment deosebit intr-un orasel asa mic ca Canberra. Asa ca am iesit.
Toata activitatea la ei se cam rezuma la un bar irlandez, foarte fain de altfel. Interesant e ca toata lumea era imbracata cum se imbraca pe la noi la tara. Toti cu hainele bune (alea de le iau eu doar la nunti). Barbatii la costum, fetele cu rochite si diverse palarii care mai de care mai funcky. Foarte eleganti toti .... mai putin noi desigur.
Ne-am asezat la capatul unei mese si am observat si facut niste poze. Desigur toata lumea era deja pulbere cand am ajuns noi (pe la 8). Erau vreo doi omuleti pe la 45 ani cred (in barul ala era tot satul/orasul - de la 20 ani pana pe la 50-60). Astia stateau oarecum langa intrare si se luau de toate fetele care intrau :). Ne-am distrat putin pe seama lor. A fost fun overall.
Am bagat cateva Guiness la halba (mult mai buna decat cea la cutie ... e mai mult un soi de crema si nu e amara aproape deloc), dupa care am plecat acasa, urmand sa plecam in Melbourne a doua zi.
Canberra -> Melbourne = 9 (noua) ore de mers cu autobuzul.
Poze din Canberra: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/CanberraAustralia
Pe 2 noiembrie n-am mai facut mare lucru. Am dat rapid o fuga prin Sydney si putin la net si cam atat. Seara am tulit-o spre Canberra unde ne-am cazat la un motel pt 100 dolari pe noapte.
Motelul era la vreo 5 km de oras. Am luat un aubobuz si pentru ca am oprit cu o statie mai devreme, am mers o tzara si pe jos. Am ajuns franti. Drumul din Sydney n-a fost decat 4 ore, cat se poate de acceptabil pentru Australia (ca si cum ai mergem pana in Voluntari din Bucuresti).
Am iesit putin in oras sa vedem ce e pe-acolo, desi eram destul de obositi dupa ultimele zile.
Canberra, la prima vedere, arata ca un oras scos din cutie. E chiar incredibil. Mai tarziu am vazut si zona centrala (veche), dar initial am vazut doar zona noua din oras, care e o mare parte din oras (cam 70% cel putin cred). Zona noua e chiar noua. Orasul ala ai senzatia ca a fost gandit de un super arhitect si cu cateva zile inainte sa ajungi tu acolo, a montat cladirile acolo. Totul e aranjat destul de exact, strazile sunt fie circulare, fie drepte, cum spune lumea, e un oras facut cu compasul. Dar trebuie sa vezi cum arata cladirile noi si cum se imbina una cu alta. E super. Orasul ai senzatia ca a fost construit special sa fie capitala. Probabil ca Melbourne nu le-a mai placut si au zis ca decat sa se certe Sydney cu Melbourne care sa fie capitala mai bine trantesc un oras in mijloc si ii zic capitala :).
Orasul e foarte micut, se poate vedea tot dintr-un turn de televiziune de langa oras. Foarte linistit si dragut. Seara nu e cine stie ce aglomeratie, decat in zona veche, dar nu mare lucru. Am stat acolo si urmatoarea seara si intamplator au fost liberi ziua respectiva ca a fost marea cursa de cai de la Melbourne (e un mare festival anual) si una locala si aveau ziua libera. De altfel tot prindem diverse evenimente peste tot pe unde mergem. Suntem norocosi cred?!
A doua zi (pe 4) am vizitat prin oras si ne-am intalnit cu niste loco cu care am facut si poze si care ne-au zis sa iesim in oras ca o sa fie super petrecere acolo din cauza curselor. Lumea pierduse pentru ca castigase un cal pe care nu pariase nimeni, asa ca aveau motiv sa bea :).
Nu prea aveam chef sa iesim, dar am zis ca nu putem sa pierdem un eveniment deosebit intr-un orasel asa mic ca Canberra. Asa ca am iesit.
Toata activitatea la ei se cam rezuma la un bar irlandez, foarte fain de altfel. Interesant e ca toata lumea era imbracata cum se imbraca pe la noi la tara. Toti cu hainele bune (alea de le iau eu doar la nunti). Barbatii la costum, fetele cu rochite si diverse palarii care mai de care mai funcky. Foarte eleganti toti .... mai putin noi desigur.
Ne-am asezat la capatul unei mese si am observat si facut niste poze. Desigur toata lumea era deja pulbere cand am ajuns noi (pe la 8). Erau vreo doi omuleti pe la 45 ani cred (in barul ala era tot satul/orasul - de la 20 ani pana pe la 50-60). Astia stateau oarecum langa intrare si se luau de toate fetele care intrau :). Ne-am distrat putin pe seama lor. A fost fun overall.
Am bagat cateva Guiness la halba (mult mai buna decat cea la cutie ... e mai mult un soi de crema si nu e amara aproape deloc), dupa care am plecat acasa, urmand sa plecam in Melbourne a doua zi.
Canberra -> Melbourne = 9 (noua) ore de mers cu autobuzul.
Poze din Canberra: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/CanberraAustralia
Monday, November 10, 2008
1 noiembrie 2008(Sambata): Sydney
A doua zi in Sydney, am luat un tur de oras (29 dolari parca). Puteai sa urci si sa cobori de cate ori voiai. Desigur, inainte am fost sa mancam ceva. Mancare indiana cu 9 dolari. Ne-am saturat prea ieftin. Si buna.
Pe la 1 cred, ne-am suit in autobuz. Autobuzul din ala cu etaj si descoperit. Cam frig, dar vedeam frumos de sus. Prin urmare ne-am pus pe facut poze. Am oprit dupa ceva timp sa vedem zona cu turnuri si Opera House. Le-am vazut, frumos, dar nu impresionant. Poate doar faptul ca cu cat ne-am apropiat de centru orasului a inceput sa fie curat, zona centrala fiind chiar curatica.
Dupa cateva poze pe-acolo am luat primul autobuz si am continuat traseul. Am oprit sa vedem Chinatown (da, desigur ca este unul in fiecare oras din Australia). Au un soi de Europa, dar mai frumos si mai curat, plus o zona de restaurante unde stau cateii in vitrina (sau ce zic ei c-or fi aia). Sunt carora li se face pofta cand ii vad, eu nu intru niciodata cand vad asa ceva in vitrina. Pur si simplu imi taie pofta de orice animal prajit agatat in geam in strada, ca pe mileurile pe care le pune mama pe televizor. Prefer mileurile. Cred ca as putea sa le si mananc mai degraba decat animalele alea moarte atarnate in vitrina.
In fine, altminteri, zona era destul de curata si frumusel aranjata si nu erau multe restaurante cu 'mileuri' la geam. Nici pe departe cat erau in Amsterdam unde practic peretii erau facuti din animale prajite pe strada cu mancaruri chinezesti.
Pe la 1 cred, ne-am suit in autobuz. Autobuzul din ala cu etaj si descoperit. Cam frig, dar vedeam frumos de sus. Prin urmare ne-am pus pe facut poze. Am oprit dupa ceva timp sa vedem zona cu turnuri si Opera House. Le-am vazut, frumos, dar nu impresionant. Poate doar faptul ca cu cat ne-am apropiat de centru orasului a inceput sa fie curat, zona centrala fiind chiar curatica.
Dupa cateva poze pe-acolo am luat primul autobuz si am continuat traseul. Am oprit sa vedem Chinatown (da, desigur ca este unul in fiecare oras din Australia). Au un soi de Europa, dar mai frumos si mai curat, plus o zona de restaurante unde stau cateii in vitrina (sau ce zic ei c-or fi aia). Sunt carora li se face pofta cand ii vad, eu nu intru niciodata cand vad asa ceva in vitrina. Pur si simplu imi taie pofta de orice animal prajit agatat in geam in strada, ca pe mileurile pe care le pune mama pe televizor. Prefer mileurile. Cred ca as putea sa le si mananc mai degraba decat animalele alea moarte atarnate in vitrina.
In fine, altminteri, zona era destul de curata si frumusel aranjata si nu erau multe restaurante cu 'mileuri' la geam. Nici pe departe cat erau in Amsterdam unde practic peretii erau facuti din animale prajite pe strada cu mancaruri chinezesti.
Ne-am miscat spre punctul de unde sa luam autobuzul de city sightseeing si ne-am pozitionat in statie admirand ce mai trecea pe strada. Ce sa vezi ... se pare ca ajunsesem numai bine cat sa prindem ultimul autobuz. Asa ca ne-am asezat noi acolo pe bancuta si am asteptat nerabdatori sa vina ultimul autobuz. Si am asteptat asa vreo 45 de minute cred, pana ne-am prins ca soferul nu mai avea chef de plimbari si s-a dus linistit si el acasa, sa se gateasca probabil pentru seara de sambata. Am injurat o tzara ca era fi frig rau de-acu si eram si noi obositi, dar asta e, am luat-o pe jos ca nu era chiar f. departe casa. Am ajuns cam in vreo 2 ore cu tot cu cateva pauze pe ici pe colo si o cina tailandeza si am inceput sa ne pregatim si noi sa iesim prin zona. Spuma de par pe care Syca o luase sa-si intepeneasca creasta a disparut de la baie in cam 30 minute :). Bine ca nici nu mergea, desi era noua, cine a luat-o a avut o surpriza. Sper macar s-o fi carat cateva orase pana sa-si fi dat seama :).
Anyway, ne-am imbracat noi si ne-am pornit spre oras hotarati sa intram si noi in niste baruri/cluburi sa vedem cum e viata de noapte in Sydney. Si am intrat, pana pe la 8 dimineata.
Ne-am dus intai intr-un bar (Madame De Briere parca ii zicea) unde ni s-a parut noua ca e activitate (20 dolari parca intrarea). Afara erau numai gazele de-ti picau ochii. Cand am intrat, parca se transformasera toate in broaste. Asteptau sa fie pupate probabil sa revina la forma de afara ... nu ne-am riscat. Destul de linistita atmosfera, am baut 2 beri si am tulit-o de-acolo. Urmatorul club am vrut noi sa fie unul la care era mereu coada, dar se pare ca era full, nu mai primeau baieti, doar fete. Probabil ca erau deajuns inauntru. Ne-am multumit cu un "sorry guys, can't let you in" si am zis sa mergem in altul. Am gasit noi unul care i-a placut lui Syca si am zis ca sa vedem ce e si acolo, dar voiau act de identitate. N-aveam ce face ca in majoritatea voiau asa ceva si ne-am dus sa luam din camera (nu eram departe). Am revenit si am intrat. Inauntru era super atmosfera, multa lume, multa galagie, nu se dansa f. agitat dar erau multi pe ring miscand cat de cat. Totul frumos pana acum, dar ce sa vezi. In tot clubul erau doar vreo 3 sau 4 fete si muuulti baieti :). Eu am zis tzava ca asta-i club de baieti. Ii zic lui Syca in timp ce ne duceam la baie, dar nu prea m-a crezut :). La baie in schimb si-a schimbat parerea cand unul de-acolo s-a uitat la noi dulce si a glumit ca "no peeking, haha" :))). Ne-a palit rasul pe amandoi si am iesit de-acolo, am mai stat vreo 2 minute si am tulit-o :). Oricum bine ca eram 2 ca puteam zice ca suntem impreuna, ca altfel cine stie cum ieseam de-acolo?!
Dupa experienta asta, ne-am mai plimbat putin prin zona si n-am mai gasit nimic f. interesant asa ca am zis sa mergem la The Ghan (parca asa se scrie) unde fusesem putin si cu o seara inainte si era draguta atmosfera. Acolo am stat cel mai mult, vreo 2 ore pe putin. Am bagat cateva beri, am dansat putin cu cativa pe-acolo, niste Irlandezi obositi printre altele. Am uitat sa zic ca peste tot, majoritatea erau terminati deja, indopati bine cu alcool. Pe la 5 cred, am plecat de-acolo ca se cam terminase si acolo. Am trecut rapid si am bagat un cartof prajit de la unii, foarte buni, dupa care am ajuns sa intram in alt club pe-acolo. Era singurul deschis la ora 6 si ceva. La coada ne-am intalnit cu unul gras si pitigaiat care vorbea un pic alintat asa (David), care la un moment dat a inceput sa-i faca ochi dulci lui Syca si sa-i trimita saruturi :)). Prea tare :). Ne-a spus prietenul lui blond, care-l tinea de mana ca e ziua lui si sa-l iertam. L-am iertat ca era simpatic. Am intrat noi cu ei in disco (de altfel daca nu ziceau aia ca suntem cu ei nu stiu daca intram), si guess what??? Discoteca era tot de baieti ;). Acu probabil pentru ca era cam singura deschisa la ora 7 mai erau si de-alde noi, dar majoritatea erau prietenosi unul cu altul. De altfel DJ-ul era transvestit.
Discoteca era interesant facuta. De inauntru puteai sa veci ceva ceva afara, dar lumina de afara nu prea putea trece prin geamuri. aveau un soi de folie pusa pe geamuri. Asa ca desi afara era o lumina de te orbea, inauntru puteai sa o tii cu petrecerea pana seara fara sa-ti dai seama ca s-a facut zi deja.
De-acolo, ne-am miscat si noi finally la hostel la un nani de cateva ore. A doua zi urma sa plecam spre Canberra.
31 Octombrie 2008 (Vineri): Sydney
Am ajuns in Sydeny pe la 6 dimineata, am luat un tren/metrou de la aeroport (care arata jalnic) si am ajuns cam in 20 min in statia centrala. De-acolo pe jos pana la hostel - cam juma de ora de mers lejer.
Ce te loveste de cum ajungi in Australia, si continue sa te loveasca din ce in ce mai tare pe toata sederea in tara asta este nivelul de dezvoltare a turismului. Este incredibil! Nu am vazut nici macar pe departe asa ceva in nicio tara europeana, si le-am vazut pe cele cu turismul mai dezvoltat. Parisul putem sa-l stergem de pe harta in comparatie pana si cu un amarat de sat de aici.
Cum ziceam, in orice gara de aici, inclusiv cea din Sydney, sunt sute de fluturase in niste suporturi speciale. Gasesti de la cazare in tot soiuri de hosteluri sau hoteluri, pana la unde sa mananci, ce tururi sa vezi eu stiu ce (orice gasesti) .... absolut tot ce ai putea face in locatia respectiva si imprejurimi. Iti iei un teanc de fluturase si pleci mai departe.
Am ajuns la hostel (Funk Hotel), unde mai era un teanc de fluturase la fel de variate. Desigur, multe se repeta. De asemeni, poti face rezervari de la hostel si mai primesti si super pret pt asta. Este un soi de deal prin care hostelul primeste reducere de 20% din suma, din care iti dau tie 10% ;). Toata lumea castiga.
Hostelul, arata cam ca o casa de 2 etaje, maricica, cu un hol aproape circular din care intrai in camerele spre exteriorul cladirii, in mijlocul ei fiind baia, dusurile etc. Casa probabil s-a murdarit rau de la o petrecere ceva, si au zis ca decat s-o varuiasca mereu, mai bine o manjesc si mai rau si ii spun ca-i FUNK ;). O idee buna de altfel. Cam asa arata hostelul. Nici f. curata, dar nici foarte curata. Oricum, tinand cont ca noi veniseram din Hong Kong unde camera abia daca ne incapea pe amandoi, aici cand am ajuns intr-o camera in care puteam merge fara reguli de circulatie complicate, am fost chiar satisfacuti, chiar placut impresionati. Am vorbit cu seful cu lenjeria (un indian) care ne-a pus lenjeria si ne-a spus ca e curata dar n-a mai avut chef s-o calce ... am dat afirmativ din cap si am zis ca e ok ca oricum nici eu n-o calc acasa. A fost foarte satisfacut. Lenjeria la drept vorbind nu mirosea f. rau, am putut dormi destul de ok in ea. Cred ca era spalata dar o bagase la programul cel mai scurt sau ceva. Era ok.
Eram varza dar am zis sa mergem totusi sa mancam ceva si ne-am miscat pana alaturi unde am mancat un lighean de ochiuri cu carnati si sunca si cartofi si nici nu mai stiu ce era ... f. bun si numai cu vreo 13 dolari (adica ~6.5euro). Desigur am bagat si o berica (5 AUD = 2.5 Eur). Berea ok, ca a noastra, clasica. Normal ca am luat ceva loco.
De-acolo in camera sa bagam putin somn ca eram terminati dupa noaptea de la Macao cand nu dormiseram decat vreo ora. Si ne-am pus in pat pe la vreo 12-1 la pranz. Syca a mai rezistat vreo ora si a mai sortat niste poze, eu am bagat somn instant. Pana la 8 nici n-am respirat. La 8 am inceput sa facem amandoi ochi. Cu greu ne-am miscat, mai mult pt ca era super galagie afara. Era vineri seara, si colac peste pupaza era si seara de Halloween. Asa ca ne-am imbracat si ne-am pornit prin oras sa vedem ce si cum. Am luat si un pliant pe care ni l-au dat de la hostel pentru ca stateam mai mult de 2 nopti cu diverse bauturi gratis la diverse baruri si alte din astea. Am zis ca poate gasim v-unu din alea si beneficiem de statutul de backpacker.
Am uitat sa zic ca ei au tot soiul de oferte pt backpacker. Inclusiv firmele de transport (autocarele si trenul) au preturi speciale pt backpacker. Tre sa cumperi un card de 34 dolari si ai preturi speciale apoi. Noi n-am avut nevoie ca oricum am aflat prea tarziu (acu 2 zile) si de-acu mergem doar cu avionul ...
Asadar am plecat in oras. In oras, cum spuneam mai devreme, numai exemplare deosebite. Toata lumea imbracata de discoteca in stilul englezesc. De altfel este o asemanare zdrobitoare intre Londra si Australia la cum se distreaza cel putin. Baietii sunt niste modificati genetic. Toti sunt de minim 1.8 metri asa si bine facuti. Nu sunt burtosi, doar solizi, multi cu multe stampile de la sala de fiare. Fetele pe masura, inalte, frumusele foc, multe blonde, dar nu numai. Inclusiv de alte natii, in special chinezoaice, mai putin indience sau negrese. De altfel negri aproape ca nu am vazut. Sunt destui de putini. Fetele erau imbracate toate (fara exceptie aproape) in rochie fie simpla, fie ceva cu un anumit specific mai cool ca de Halloween, cu diverse machiaje etc, si musai cu pantofi/sandale cu toc. E treaba clara aici, nu se poate altfel. E frumoasa privelistea, ce sa zic, nu te incurci.
Noi ne-am plimbat putin pe strada cu baruri/cluburi, pe care stateam si noi de altfel, vreo ora dupa care ne-am dus spre un bar de care auzisem de la hostel. Acolo atmosfera f. faina, am luat si noi 2 beri la 5 dolari bucata si am admirat frumusetile naturii. Au venit la un moment dat vreo 4 fete si au ras niste shut-uri de vodka cred combinate cu energizant. Se pare ca asta beau fetele aici.
In cateva ore zona respectiva era plina de oameni beti. Fete, baieti, nu conta, toti erau pulbere. Noi ne-am miscat spre casa sa mai bagam un somn, ca ar mai fi mers, dar am stabilit sa stam mai mult in urmatoarea zi (sambata). Si am fost .... cu multe peripetii :).
Poze din Sydney sunt intr-un post anterior.
Ce te loveste de cum ajungi in Australia, si continue sa te loveasca din ce in ce mai tare pe toata sederea in tara asta este nivelul de dezvoltare a turismului. Este incredibil! Nu am vazut nici macar pe departe asa ceva in nicio tara europeana, si le-am vazut pe cele cu turismul mai dezvoltat. Parisul putem sa-l stergem de pe harta in comparatie pana si cu un amarat de sat de aici.
Cum ziceam, in orice gara de aici, inclusiv cea din Sydney, sunt sute de fluturase in niste suporturi speciale. Gasesti de la cazare in tot soiuri de hosteluri sau hoteluri, pana la unde sa mananci, ce tururi sa vezi eu stiu ce (orice gasesti) .... absolut tot ce ai putea face in locatia respectiva si imprejurimi. Iti iei un teanc de fluturase si pleci mai departe.
Am ajuns la hostel (Funk Hotel), unde mai era un teanc de fluturase la fel de variate. Desigur, multe se repeta. De asemeni, poti face rezervari de la hostel si mai primesti si super pret pt asta. Este un soi de deal prin care hostelul primeste reducere de 20% din suma, din care iti dau tie 10% ;). Toata lumea castiga.
Hostelul, arata cam ca o casa de 2 etaje, maricica, cu un hol aproape circular din care intrai in camerele spre exteriorul cladirii, in mijlocul ei fiind baia, dusurile etc. Casa probabil s-a murdarit rau de la o petrecere ceva, si au zis ca decat s-o varuiasca mereu, mai bine o manjesc si mai rau si ii spun ca-i FUNK ;). O idee buna de altfel. Cam asa arata hostelul. Nici f. curata, dar nici foarte curata. Oricum, tinand cont ca noi veniseram din Hong Kong unde camera abia daca ne incapea pe amandoi, aici cand am ajuns intr-o camera in care puteam merge fara reguli de circulatie complicate, am fost chiar satisfacuti, chiar placut impresionati. Am vorbit cu seful cu lenjeria (un indian) care ne-a pus lenjeria si ne-a spus ca e curata dar n-a mai avut chef s-o calce ... am dat afirmativ din cap si am zis ca e ok ca oricum nici eu n-o calc acasa. A fost foarte satisfacut. Lenjeria la drept vorbind nu mirosea f. rau, am putut dormi destul de ok in ea. Cred ca era spalata dar o bagase la programul cel mai scurt sau ceva. Era ok.
Eram varza dar am zis sa mergem totusi sa mancam ceva si ne-am miscat pana alaturi unde am mancat un lighean de ochiuri cu carnati si sunca si cartofi si nici nu mai stiu ce era ... f. bun si numai cu vreo 13 dolari (adica ~6.5euro). Desigur am bagat si o berica (5 AUD = 2.5 Eur). Berea ok, ca a noastra, clasica. Normal ca am luat ceva loco.
De-acolo in camera sa bagam putin somn ca eram terminati dupa noaptea de la Macao cand nu dormiseram decat vreo ora. Si ne-am pus in pat pe la vreo 12-1 la pranz. Syca a mai rezistat vreo ora si a mai sortat niste poze, eu am bagat somn instant. Pana la 8 nici n-am respirat. La 8 am inceput sa facem amandoi ochi. Cu greu ne-am miscat, mai mult pt ca era super galagie afara. Era vineri seara, si colac peste pupaza era si seara de Halloween. Asa ca ne-am imbracat si ne-am pornit prin oras sa vedem ce si cum. Am luat si un pliant pe care ni l-au dat de la hostel pentru ca stateam mai mult de 2 nopti cu diverse bauturi gratis la diverse baruri si alte din astea. Am zis ca poate gasim v-unu din alea si beneficiem de statutul de backpacker.
Am uitat sa zic ca ei au tot soiul de oferte pt backpacker. Inclusiv firmele de transport (autocarele si trenul) au preturi speciale pt backpacker. Tre sa cumperi un card de 34 dolari si ai preturi speciale apoi. Noi n-am avut nevoie ca oricum am aflat prea tarziu (acu 2 zile) si de-acu mergem doar cu avionul ...
Asadar am plecat in oras. In oras, cum spuneam mai devreme, numai exemplare deosebite. Toata lumea imbracata de discoteca in stilul englezesc. De altfel este o asemanare zdrobitoare intre Londra si Australia la cum se distreaza cel putin. Baietii sunt niste modificati genetic. Toti sunt de minim 1.8 metri asa si bine facuti. Nu sunt burtosi, doar solizi, multi cu multe stampile de la sala de fiare. Fetele pe masura, inalte, frumusele foc, multe blonde, dar nu numai. Inclusiv de alte natii, in special chinezoaice, mai putin indience sau negrese. De altfel negri aproape ca nu am vazut. Sunt destui de putini. Fetele erau imbracate toate (fara exceptie aproape) in rochie fie simpla, fie ceva cu un anumit specific mai cool ca de Halloween, cu diverse machiaje etc, si musai cu pantofi/sandale cu toc. E treaba clara aici, nu se poate altfel. E frumoasa privelistea, ce sa zic, nu te incurci.
Noi ne-am plimbat putin pe strada cu baruri/cluburi, pe care stateam si noi de altfel, vreo ora dupa care ne-am dus spre un bar de care auzisem de la hostel. Acolo atmosfera f. faina, am luat si noi 2 beri la 5 dolari bucata si am admirat frumusetile naturii. Au venit la un moment dat vreo 4 fete si au ras niste shut-uri de vodka cred combinate cu energizant. Se pare ca asta beau fetele aici.
In cateva ore zona respectiva era plina de oameni beti. Fete, baieti, nu conta, toti erau pulbere. Noi ne-am miscat spre casa sa mai bagam un somn, ca ar mai fi mers, dar am stabilit sa stam mai mult in urmatoarea zi (sambata). Si am fost .... cu multe peripetii :).
Poze din Sydney sunt intr-un post anterior.
Sunday, November 9, 2008
poze din Sydney
Aici sunt cateva poze din Sydney.
http://picasaweb.google.com/iulian.costan/SydneyAustralia
Am sa revin si cu detalii despre Sydney, Canberra, Melbourne si Adelaide cat de curand.
Enjoy,
Stef.
http://picasaweb.google.com/iulian.costan/SydneyAustralia
Am sa revin si cu detalii despre Sydney, Canberra, Melbourne si Adelaide cat de curand.
Enjoy,
Stef.
Tuesday, November 4, 2008
poze hong kong
Aici un link cu poze din HK:
http://picasaweb.google.com/iulian.costan/HongKong
Enjoy,
Stef.
http://picasaweb.google.com/iulian.costan/HongKong
Enjoy,
Stef.
Monday, November 3, 2008
Hong Kong ziua doi
Slava domnului ca paturile nu erau asa mici si de dormit am reusit cat de cat. Desi era o senzatie stranie rau ca nu era geam care sa dea afara. Era un singur geam care dadea intre blocuri, care si ala era cu niste zabrele, nu puteai sa scoti capul pe geam, si daca il deschideai duhnea a mancare chinezeasca de iti muta nazul cat colo. Asa ca l-am inchis repede. Deprimant rau. O luna in camera aia si iti iei zilele garantat. La 9 ne-am intalnit cu Christina si am luat metroul si apoi autobuzul spre un satuc sa vedem viata de la tara. Am ajuns dupa vreo ora jumate (mult peste timpul estimat dar asta e) si am aruncat un ochi si facut niste poze. Era un fel de sat de la noi, doar ca mirosea tare a peste. In rest nu mare lucru. Am intrat si intr-un soi de templu de acolo si am facut niste poze si am aprins diverse lumanari pe care ni le-a dat calugarul de-acolo ... sau ce-o fi fost el. A fost interesant.
De la satuc, la the Big Budha. Am ajuns in vreo juma de ora. Big Budha, este .. guess what? o mare statuie a lui Budha. Cea mai mare din lume. Si e mare. E in varful unui deal, cu scari urcand drept pana acolo. Intresant si asta.
De aici, am luat telegondola pana la o statie de metrou din oras, peste dealurile lor. In cam 30 minute eram in oras dupa ce am admirat si privelistea. Am luat metroul si am mers in insula Hong Kong. Da, acolo unde sunt cele mai inalte cladiri.
Aici, sa vezi soc. Langa cladirile alea de te doare capul cat il intorci, jos jos sunt numai piete din alea primare, magazine jegoase cu foarte mici exceptii, drumuri inguste si vechi si mizerabile. Nu-ti vine sa crezi cat de urat e pana la etajul 1-2 si cat de frumos e de acolo in sus. Diferenta e zdrobitoare. Pe mine m-a impresionat profund.
Ne-am mai plimbat putin pe-acolo dupa care am urcat pe varful Victoria (parca asa-i zice) sa vedem orasul de sus. E un deal la vreo 500 metri inaltime, in timp ce cel mai inalt zgarie nori are 415 metri. Deci se vede tot de sus. Ziua nu s-a vazut mare lucru din cauza cetii, dar cand s-au aprins luminile s-a vazut. Orasul e super frumos privit de sus. Cum ziceam, de la etajul 1-2 in sus, e super!
Am coborat repede sa mergem la jocul de lumini (the symphony of light). Spectacolul a fost interesant, dar mult mai putin decat ne-am fi asteptat. Am mai facut niste poze cu amprentele lui Jackie Chan si statuia lui Bruce Lee, ambii din Hong Kong, am mancat ceva dupa care Christina ne-am parasit pe la ora 9.
Restul serii si diminetii l-am petrecut intr-o zona loco, unde am baut multe beri loco, alaturi de oamenii loco si jegul loco. Muuuuult jeg loco. Muuuuuuult. Foarte mult. Nu stiu cu ce as putea compara. Poate cu mizeria de dupa o petrecere crunta. Dar crunta si nemiloasa. Cam asa era acolo. Doar ca la ei dimineata nu strangea nimeni decat superficial asa.
Berea a fost buna, merlcii de la 6 dimineata au fost interesanti, sange de sarpe si sarpe n-au stiut sa ne spuna de unde putem lua, asa ca pe la 7 ne-am urnit spre casa putin amortiti.
De altfel se pare ca sarpe nu se prea consuma la ei, ca toti strambau din nas si dadeau din umeri cand ii intrebam.
De la satuc, la the Big Budha. Am ajuns in vreo juma de ora. Big Budha, este .. guess what? o mare statuie a lui Budha. Cea mai mare din lume. Si e mare. E in varful unui deal, cu scari urcand drept pana acolo. Intresant si asta.
De aici, am luat telegondola pana la o statie de metrou din oras, peste dealurile lor. In cam 30 minute eram in oras dupa ce am admirat si privelistea. Am luat metroul si am mers in insula Hong Kong. Da, acolo unde sunt cele mai inalte cladiri.
Aici, sa vezi soc. Langa cladirile alea de te doare capul cat il intorci, jos jos sunt numai piete din alea primare, magazine jegoase cu foarte mici exceptii, drumuri inguste si vechi si mizerabile. Nu-ti vine sa crezi cat de urat e pana la etajul 1-2 si cat de frumos e de acolo in sus. Diferenta e zdrobitoare. Pe mine m-a impresionat profund.
Ne-am mai plimbat putin pe-acolo dupa care am urcat pe varful Victoria (parca asa-i zice) sa vedem orasul de sus. E un deal la vreo 500 metri inaltime, in timp ce cel mai inalt zgarie nori are 415 metri. Deci se vede tot de sus. Ziua nu s-a vazut mare lucru din cauza cetii, dar cand s-au aprins luminile s-a vazut. Orasul e super frumos privit de sus. Cum ziceam, de la etajul 1-2 in sus, e super!
Am coborat repede sa mergem la jocul de lumini (the symphony of light). Spectacolul a fost interesant, dar mult mai putin decat ne-am fi asteptat. Am mai facut niste poze cu amprentele lui Jackie Chan si statuia lui Bruce Lee, ambii din Hong Kong, am mancat ceva dupa care Christina ne-am parasit pe la ora 9.
Restul serii si diminetii l-am petrecut intr-o zona loco, unde am baut multe beri loco, alaturi de oamenii loco si jegul loco. Muuuuult jeg loco. Muuuuuuult. Foarte mult. Nu stiu cu ce as putea compara. Poate cu mizeria de dupa o petrecere crunta. Dar crunta si nemiloasa. Cam asa era acolo. Doar ca la ei dimineata nu strangea nimeni decat superficial asa.
Berea a fost buna, merlcii de la 6 dimineata au fost interesanti, sange de sarpe si sarpe n-au stiut sa ne spuna de unde putem lua, asa ca pe la 7 ne-am urnit spre casa putin amortiti.
De altfel se pare ca sarpe nu se prea consuma la ei, ca toti strambau din nas si dadeau din umeri cand ii intrebam.
hong kong detaliat - ziua unu
am prins ceva timp la computer si nu mi-e somn inca (lucru nou ca se pare ca in ultima vreme dormim si dupa ora australiei si dupa a romaniei ... ne-am adaptat de minune ce sa zic :)) ), asa ca am sa incerc sa detaliez putin viata din hong kong.
Ce sa zic, am ajuns dupa muuuuuuulte ore de mers cu avionul (vreo 9 parca). Era 5:40PM. Aeroportul arata foarte modern si e nout, frumusel, cu sticla etc. Stiam deja cum sa ajungem la hostel, asa ca ne-am orientat repede la autobuzul A21 care ne ducea pana langa hostel. Am luat autobuzul si am facut cum ma invatase Christina (pt cine nu stie Christina e o colega care lucreaza in HK) si am pus bagajele jos ca au loc de bagaje la primul nivel si am urcat la etaj (toate autobuzele la ei sunt duble, ca alea din Londra ... mai exact la ei nimic nu are un singur etaj ... in afara de oameni, care sunt semi-sub-etajati). Si dai bataie spre oras. Traseul dureaza cam o ora, si cam dupa 10 minute de mers incepi sa vezi capete de blocuri.
Acu, blocuri nu stiu daca e termenul corect ... mai bine zis munti in forma de blocuri. Cum ziceam si intr-un post anterior, blocurile la ei sunt in proportie de vreo 70% de peste 20 etaje. Un bloc normal la ei are cam 30 etaje.
Asa, si cum ziceam incepem sa vedem blocurile alea mari si frumoase, foarte asemanatoare unul cu altul si destul de apropiate intre ele, desi in partea aia era ceva loc in jur ... dar probabil ca gandesc in perspectiva ... ca stiu ei ca ei nasc 3 copii cat altii nasc unul si sa fie loc si pentru niste case pentru copiii viitorului. Desigur, autostrada (ca una au - de la aeroport la oras) e larga si frumoasa si n-are mai nimic in comun cu rateurile noastre. Pana aici toate bune, impresionati putin de autostrada, de blocurile de pe drum ... dar .... inca nu intrasem in oras ;).
Uite ca ajunge in final si in oras. Stanga, dreapta, fata, spate mai mai ca nu vezi cerul. De altfel la ei e mai mereu ceata cica din cauza poluarii si din cauza ca blocurile foarte mari si multe nu permit circulatia aerului. Deci cum ziceam, unde te uitai vedeai cladiri din ce in ce mai inalte. Unele practic nu se vad complet din cauza norilor. Ce eram noi impresionati pana atunci ... acum eram udati de tot.
Am ajuns in final la hostel (care e in complexul Chung king Mansion) si ne-am dus sa ne cazam in blocul C. Mansionul e format de fapt din 3 blocuri unite. Am dat sa urcam la etajul 16 unde era receptia. In lift ce sa vezi, un chinezoi la vreo 40 ani incepe sa vorbeasca cu noi. Ca cica unde mergem, la Gardel Hostel? Noi zicem ca da, ca acolo mergeam. A zis ok si a tacut. Am zis ca e bun asa ... am scapat si ne vedem de treaba.
Ce sa vezi, cand ajungem la etajul 16, ne ia de manuta si ne scoate afara din lift. Acolo intradevar era receptia de la hostel, dar el ne ia ca sa ne ducem la etajul 15. Noi, avertizati de Christina ca e o zona risky acolo, tot incercam sa intram in receptie unde un negru se uita cam nedumerit, dar nici nu zicea nica ca ala ii fura clientii. Incercam noi sa explicam ca de fapt noi vrem sa facem check-in-ul acolo si nu vrem sa ne ducem cu el, dar nimic. Chinezoiul era tot panicat si agitat si tot ii spunea negrului ca ce treaba are el si ca sa mergem cu el. In fine, dupa ceva incercari sa comunicam, am inteles cumva ca si la etajul 15 este o receptie a hostelului Garden si am coborat cu el. Intradevar, era. Se pare ca gigel era patronul. Nu prea arata ca in poza, dar na, cine-i mai pricepe pe chinezoii astia.
Eh, acu sa vezi surpriza. Ne-am cazat noi si sa ne ducem la camera. Syca s-a dus sa scoata bani sa platim iar eu m-am dus la camera cu alt negru. Deschide asta usa si ce sa vezi. O camera cam cat o debara asa. Incapeau 2 paturi de o persoana (de vreo 80cm latime fiecare), despartite de o crapatura de vreo 30 centrimetri. Astea in fundul camerei. La intrare era un hol de cam 1 metru patrat si o buda la fel. Nu exagerez, incerc sa privesc lucrurile optimist chiar. Eu am intrat, m-am uitat dupa colt, in speranta ca o mai fi ceva. Mai era ce-i drept un televizor etajat care nu mergea. Cam asta era toata camera. Prima oara am crezut ca nu avem dush, dar m-am uitat mai bine si era un dush agatat undeva deasupra chivetei. Desigur, apa era rece, desi avea un boiler, la care din pacate nu-i mergea butonul de schimbat temperatura.
M-am montat in camera si il astept pe Syca :). Dupa ce pusesem eu rucsacul langa usa, era destul de greu sa mai intre si el :)). In fine, a venit, a facut niste ochi la fel de expresivi ca si ai mei cand am vazut camera si intr-un final, dupa ce am mai miscat putin rucsacii si am stabilit niste reguli de circulatie am reusit sa ne schimbam, desigur pe rand si am iesit sa ne intalnim cu Christina, cu care am fost apoi la masa.
Ce sa zic, am ajuns dupa muuuuuuulte ore de mers cu avionul (vreo 9 parca). Era 5:40PM. Aeroportul arata foarte modern si e nout, frumusel, cu sticla etc. Stiam deja cum sa ajungem la hostel, asa ca ne-am orientat repede la autobuzul A21 care ne ducea pana langa hostel. Am luat autobuzul si am facut cum ma invatase Christina (pt cine nu stie Christina e o colega care lucreaza in HK) si am pus bagajele jos ca au loc de bagaje la primul nivel si am urcat la etaj (toate autobuzele la ei sunt duble, ca alea din Londra ... mai exact la ei nimic nu are un singur etaj ... in afara de oameni, care sunt semi-sub-etajati). Si dai bataie spre oras. Traseul dureaza cam o ora, si cam dupa 10 minute de mers incepi sa vezi capete de blocuri.
Acu, blocuri nu stiu daca e termenul corect ... mai bine zis munti in forma de blocuri. Cum ziceam si intr-un post anterior, blocurile la ei sunt in proportie de vreo 70% de peste 20 etaje. Un bloc normal la ei are cam 30 etaje.
Asa, si cum ziceam incepem sa vedem blocurile alea mari si frumoase, foarte asemanatoare unul cu altul si destul de apropiate intre ele, desi in partea aia era ceva loc in jur ... dar probabil ca gandesc in perspectiva ... ca stiu ei ca ei nasc 3 copii cat altii nasc unul si sa fie loc si pentru niste case pentru copiii viitorului. Desigur, autostrada (ca una au - de la aeroport la oras) e larga si frumoasa si n-are mai nimic in comun cu rateurile noastre. Pana aici toate bune, impresionati putin de autostrada, de blocurile de pe drum ... dar .... inca nu intrasem in oras ;).
Uite ca ajunge in final si in oras. Stanga, dreapta, fata, spate mai mai ca nu vezi cerul. De altfel la ei e mai mereu ceata cica din cauza poluarii si din cauza ca blocurile foarte mari si multe nu permit circulatia aerului. Deci cum ziceam, unde te uitai vedeai cladiri din ce in ce mai inalte. Unele practic nu se vad complet din cauza norilor. Ce eram noi impresionati pana atunci ... acum eram udati de tot.
Am ajuns in final la hostel (care e in complexul Chung king Mansion) si ne-am dus sa ne cazam in blocul C. Mansionul e format de fapt din 3 blocuri unite. Am dat sa urcam la etajul 16 unde era receptia. In lift ce sa vezi, un chinezoi la vreo 40 ani incepe sa vorbeasca cu noi. Ca cica unde mergem, la Gardel Hostel? Noi zicem ca da, ca acolo mergeam. A zis ok si a tacut. Am zis ca e bun asa ... am scapat si ne vedem de treaba.
Ce sa vezi, cand ajungem la etajul 16, ne ia de manuta si ne scoate afara din lift. Acolo intradevar era receptia de la hostel, dar el ne ia ca sa ne ducem la etajul 15. Noi, avertizati de Christina ca e o zona risky acolo, tot incercam sa intram in receptie unde un negru se uita cam nedumerit, dar nici nu zicea nica ca ala ii fura clientii. Incercam noi sa explicam ca de fapt noi vrem sa facem check-in-ul acolo si nu vrem sa ne ducem cu el, dar nimic. Chinezoiul era tot panicat si agitat si tot ii spunea negrului ca ce treaba are el si ca sa mergem cu el. In fine, dupa ceva incercari sa comunicam, am inteles cumva ca si la etajul 15 este o receptie a hostelului Garden si am coborat cu el. Intradevar, era. Se pare ca gigel era patronul. Nu prea arata ca in poza, dar na, cine-i mai pricepe pe chinezoii astia.
Eh, acu sa vezi surpriza. Ne-am cazat noi si sa ne ducem la camera. Syca s-a dus sa scoata bani sa platim iar eu m-am dus la camera cu alt negru. Deschide asta usa si ce sa vezi. O camera cam cat o debara asa. Incapeau 2 paturi de o persoana (de vreo 80cm latime fiecare), despartite de o crapatura de vreo 30 centrimetri. Astea in fundul camerei. La intrare era un hol de cam 1 metru patrat si o buda la fel. Nu exagerez, incerc sa privesc lucrurile optimist chiar. Eu am intrat, m-am uitat dupa colt, in speranta ca o mai fi ceva. Mai era ce-i drept un televizor etajat care nu mergea. Cam asta era toata camera. Prima oara am crezut ca nu avem dush, dar m-am uitat mai bine si era un dush agatat undeva deasupra chivetei. Desigur, apa era rece, desi avea un boiler, la care din pacate nu-i mergea butonul de schimbat temperatura.
M-am montat in camera si il astept pe Syca :). Dupa ce pusesem eu rucsacul langa usa, era destul de greu sa mai intre si el :)). In fine, a venit, a facut niste ochi la fel de expresivi ca si ai mei cand am vazut camera si intr-un final, dupa ce am mai miscat putin rucsacii si am stabilit niste reguli de circulatie am reusit sa ne schimbam, desigur pe rand si am iesit sa ne intalnim cu Christina, cu care am fost apoi la masa.
Sunday, November 2, 2008
bye bye Sydney
Gata si cu Sydney-ul ... prima runda cel putin ca ne mai intoarcem aici.
Impresii ... trenurile arata mai prost decat la noi, cam la fel de murdare, iar cand iesi din gara de aici ai senzatia ca ai iesit in Bucuresti. Aceeasi mizerie pe jos etc. Cam asta a fost prima impresie. Nu mai zic de aeroport, care e un pic mai mare decat Baneasa de la noi, dar in rest arata cam la fel de distrus. Nu stiu daca o mai fi altul, dar comparativ cu cel din Hong Kong ... sau mai bine sa nu-l comparam :).
In fine, ne-am miscat spre hostel, nu era foarte departe. In cam juma de ora eram acolo. Incet incet, cum te apropii de centrul orasului se simte diferenta. E ca in Paris. Jeg la periferie, frumos in centru.
Viata de noapte e f. faina, iar femeile ... te doare capul cum pot sa arate! :)
Revin cu detalii si poze zilele urmatoare.
Impresii ... trenurile arata mai prost decat la noi, cam la fel de murdare, iar cand iesi din gara de aici ai senzatia ca ai iesit in Bucuresti. Aceeasi mizerie pe jos etc. Cam asta a fost prima impresie. Nu mai zic de aeroport, care e un pic mai mare decat Baneasa de la noi, dar in rest arata cam la fel de distrus. Nu stiu daca o mai fi altul, dar comparativ cu cel din Hong Kong ... sau mai bine sa nu-l comparam :).
In fine, ne-am miscat spre hostel, nu era foarte departe. In cam juma de ora eram acolo. Incet incet, cum te apropii de centrul orasului se simte diferenta. E ca in Paris. Jeg la periferie, frumos in centru.
Viata de noapte e f. faina, iar femeile ... te doare capul cum pot sa arate! :)
Revin cu detalii si poze zilele urmatoare.
Thursday, October 30, 2008
bye bye Hong Kong
In sfarsit s-a terminat vizita in Hong Kong. Foarte obositoare. Suntem rupti amandoi, dar recuperam in Sydney. Prima zi bagam un somn indelungat pe plaja sa ne recuperam dupa noptile pierdute in Hong Kong.
Pe scurt, am vazut cam tot ce misca in Hong Kong. Incepand de la un satut neatins de civilizatie inca, pana la orasul Hong Kong cu zecile/sutele de zgarie nori si chiar Macao cu imensele cazinouri de-ti lasa gura apa de cand calci in ele pana ramai fara bani.
E incredibil ce au putut ochii strambi sa construiasca aici. Probabil ca e orasul cu cei mai multi zgarie nori din lume. Practic aici daca stai la bloc de 10 etaje poti zice ca stai la casa. Tot ce vezi in jur cred ca are macar 20-30 de etaje. Zicea Christina ca ea sta la etaj intermediar ... guess what?! etajul 15 ;).
Am ajuns putin pe un varf de deal aici de unde se vede aproape tot orasul (btw, e de 4 ori mai mare decat bucurestiul). Super fain se vede seara cu toate luminile, desi e atat de poluat aici aerul incat rareori prinzi cer senin. Cica doar daca prinzi sa fii acolo sus imediat dupa o ploaie ai sanse sa vezi clar orasul. Altfel il vezi prin ceata.
In oras e extrem de aglomerat. Practic cam cum e la noi in Bucuresti dimineata devreme sau seara pe la 5-6, asa e la ei cand nu e trafic. Am facut niste poze ... nu-ti vine sa crezi cati oameni se pot misca pe strazile astea.
Orasul e f. murdar, f. aglomerat si in multe zone cu un miros nesimtit de peste, singurul lucru impresionant sunt cladirile extrem de inalte si facute una langa alta, de au loc cam 2-3 oameni sa treaca printre ele.
Macao la fel, murdarel daca iesi din zona cazinourilor. Dar langa cazinouri si inauntru, te ia cu dureri de cap. Am fost in The Venetian. N-am cuvinte sa descriu cat de misto e. Am sa pun niste poze cand am sa prind ceva timp.
Cateva poze din Macau: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/Macau
Vin acusi si cele din Hong Kong.
Wednesday, October 22, 2008
Uitasem cum e sa zbori
Am fost saptamana trecuta in Ungaria/Budapesta sa fac training unui developer nou.
A fost prima data cand m-am urcat in avion dupa ce am sarit cu parasuta si aproape ca uitasem senzatia saltului. Mai ca daca m-ai fi intrebat as fi zis ca nu stiu sigur daca vreau sa mai fac cursul sa pot sari singur.
Uite ca se pare ca mi-am adus aminte. Aproape tot zborul m-am uitat pe geam si ma imi imaginam cum ar fi sa sar de-acolo :). Mult prea tare!
So, nu mai e nici o scapare ... tre sa fac si asta. Acu, cand s-o intampla ... ramane o dilema pe care am s-o las pe on hold pt urmatorul an cel putin ...
Cat despre Budapesta ... atat cat am vazut ca nu prea am avut timp desi am stat o saptamana acolo ... mi s-a parut mai curat decat Bucurestiul, oamenii putin mai relaxati, dar cumva asemanatori ca stil de viata cu noi. Cred ca poti sa te simti ca 'acasa' in Budapesta, roman fiind. Iar oamenii pe care i-am gasit acolo au fost super ok. Nu pot zice ca am simtit foarte tare ca am fost plecat de-acasa. Poate doar cu exceptia ca acolo n-aveam piscina in casa si la hotel aveau pat ... dar m-am adaptat, sa nu zica lumea ca fac mofturi ... :)
Pt cine nu stie cum faci sa ai piscina in casa, ii recomand eu un instalator bun ;). Iti transforma casa intr-o piscina cat ai zice Mutu.
A fost prima data cand m-am urcat in avion dupa ce am sarit cu parasuta si aproape ca uitasem senzatia saltului. Mai ca daca m-ai fi intrebat as fi zis ca nu stiu sigur daca vreau sa mai fac cursul sa pot sari singur.
Uite ca se pare ca mi-am adus aminte. Aproape tot zborul m-am uitat pe geam si ma imi imaginam cum ar fi sa sar de-acolo :). Mult prea tare!
So, nu mai e nici o scapare ... tre sa fac si asta. Acu, cand s-o intampla ... ramane o dilema pe care am s-o las pe on hold pt urmatorul an cel putin ...
Cat despre Budapesta ... atat cat am vazut ca nu prea am avut timp desi am stat o saptamana acolo ... mi s-a parut mai curat decat Bucurestiul, oamenii putin mai relaxati, dar cumva asemanatori ca stil de viata cu noi. Cred ca poti sa te simti ca 'acasa' in Budapesta, roman fiind. Iar oamenii pe care i-am gasit acolo au fost super ok. Nu pot zice ca am simtit foarte tare ca am fost plecat de-acasa. Poate doar cu exceptia ca acolo n-aveam piscina in casa si la hotel aveau pat ... dar m-am adaptat, sa nu zica lumea ca fac mofturi ... :)
Pt cine nu stie cum faci sa ai piscina in casa, ii recomand eu un instalator bun ;). Iti transforma casa intr-o piscina cat ai zice Mutu.
Subscribe to:
Posts (Atom)