18 noiembrie 2008: Cairns - Daintree rainforest

Excursia de azi: rain forest.
Pt cine nu stie padurile de genul asta se gasesc in zonele unde e mai mereu cald si mai mereu polua si sunt super dense in vegetatie si animale. Ceva de genul sunt padurile amazoniene, probabil ceva mai dense decat astea de aici. Desi in partea mai de nord devin si aici foarte dense, dar nu prea ajunge oricine pe-acolo. E si destul de periculos sa te duci in alea dense.

La ora 7 trebuia sa ne culeaga de la hotel autocarul. La 7 fara 10 eram jos. S-a facut 7, dar nimic. Cum imi era putin foame si am vazut ca se deschisese altaturi un restaurant unde aveau si inghetata, am fugit repede sa iau una. Am cumparat una pt mine, una pt Syca si numai bine ce-a venit si autobuzul. Soferita, care era si ghidul, era o tipa pe la 40 ani cu un debit verbal incredibil. Se adresa cu formule de genul "my lovely, my gorgeous, my beautiful" si alte din astea tuturor :). Si vorbea frate, nu se incurca. Dar vorbea ... mult si repede. Foarte simpatica de altfel.

Am pornit noi excursia, si cam dupa vreo 10-15 minute de condus si cateva cuvinte schimbate cu cei de la birou si-a dat seama ca luase pe cineva care trebuia sa plece cu alt autocar :). Si-a cerut scuze de cateva ori, dupa care l-a lasat pe bajet la o statie, urmand ca un coleg sa-l ridice. Problema rezolvata, am plecat mai departe pana la primul stop: cu barca pe raul de crocodili.

Ca sa ajungi pe Cape Tribulation (peninsula unde reciful se intalneste cu pamantul), trebuie sa treci peste raul Daintree care are cam 600 de crocodili. Asa ca am pornit sa vedem crocodili. Ne-a dus un baiet cu barca pana intr-un loc unde vazuse el dimineata un crocodil, dar n-a miscat nica acolo. Ne-a dus in alta parte unde vazuse unul mai mare si am inceput sa ne uitam dupa el. Guess what? Je l-a vazut si am dat anuntul la toata lumea unde sa se uite. A intors si bajetul barca sa mergem spre el si am avut noroc ca a si iesit din apa, asa ca l-am vazut in intregime. Era un animal de vreo 2-3 metri lungime, gras si urat. Cu siguranta nu mi-ar fi placut sa stau aproape de el, mai ales in apa. Ne-am uitat putin la el, dupa care ne-am intors la masina si am pornit mai departe.

Urmatoarea oprire a fost rainforest-ul. Acolo era amenajat pentru board walking, ca peste tot. Board walking in seamna ca ai un traseu facut din lemn in general, la o oarecare inaltime deasupra pamantului si te poti plimba pe el, fara sa calci pe iarba. Ei au asa ceva cam la orice punct turistic in natura.Am mers pe board, a fost interesant, dar nu striking. Erau niste mlastini acolo, cu tot soiul de animale ... nu ai vrea sa ajungi in una din alea. Si daca ma gandesc ca mai in nord e si mai salbatic ...
De aici am mers la campingul de la Cape Tribulation pentru pranz. Ne-a linistit cu un sandwich de pui si niste cartofi prajiti. Am mai completat noi cu un jug de bere si cam asta a fost masa. Am plecat de-acolo sa vedem oceanul, ca era destul de aproape. Plaja acolo era destul de boring, mica si nepopulata. Asa ca ne-am intors rapid. Campingul e in schimb foarte fain. Aproape toate casutele sunt putin etajate pe niste stalpi de lemn (probabil pentru ca ploua destul de des acolo), cu copacei intre ele cu flori de diverse culori. Fiecare casuta cu o mica terasa in fata. Foarte frumos. Ne-a parut putin rau ca n-am stat o noapte acolo, dar asta e ... intr-o luna nu poti sa le faci pe toate.

Ca in orice tur, toate pauzele au fost destul de scurte, asa ca am plecat repede si de-acolo (am avut cu tot cu masa vreo 40 minute).Pe drum, ne-am prezentat toti, ca nu ne cunosteam pana atunci, asa ca au luat toti cuvantul si au spus de unde sunt si cum si ce fac in Australia. S-au mirat desigur ca suntem din Romania si au zis ca nu prea au vazut multi din RO - normal ca nu - si am mai facut cateva glume de vampiri si Dracula dupa care am trecut la cele 2 frantuzoaice timide (sau poate doar nu stiau engleza) de langa noi si asa mai departe. Desigur, cum ne obisnuiseram deja, cei mai multi erau din Germania, iar pe locul doi de data asta au fost australienii.

De aici inapoi, am trecut cu ferry peste raul cu crocodili (Daintree river) si am oprit ceva mai incolo la un raulet unde puteai sa faci si baie daca voiai. Desigur ca am facut si eu si Syca. Ne urcam pe niste bolovani si saream in cap pe unde ni se parea noua ca n-ar fi alti bolovani mai mici ... ca raul era cam plin de bolovani. Am vazut si niste pestisori putin mai mari decat mana mea pe fundul apei si fugeau cand dadeam cu piciorul. Ne-am balacit putin si am tulit-o inapoi la autobuz.

De aici n-am mai oprit pana in Port Douglas, care era si ultima locatie in care urma sa oprim.
Port Douglas arata ca un sat de vacanta, ca o statiune. Foarte cochet, cladirile super dragute, multe magazine, campinguri, peisaje super, palmieri etc. Ne-am plimbat putin pe-acolo, Syca si-a gasit o camasa misto, gasisem si eu una dar nu mai aveau marimi normale (gen L-XL) ci doar din alea de soareci. Asa ca am sarit peste o investitie pe care oricum nu mi-o permiteam.Scurta vizita si in Port Douglas, am suit in autobuz si dai spre casa. Cum somn nu-mi era ca am dormit destul pe drumul spre Daintree rainforest (mai tot drumul) am inceput sa trancanesc cu o frantuzoaica de langa mine. Saracuta nu se plimba decat de vreo 2 luni si jumate. Straniu mi s-a parut ca lucra ca postas si isi permitea sa calatoreasca in Australia pt 3 luni?! Cred ca jobul de postas era doar acoperire sa spele banii castigati cine stie cum ...Back la hotel. Am multumit frumos. Soferita ne-a multumit frumos si ea pentru contributia la atmosfera din autobuz (noi si niste australieni ce i-am mai tinut hangul, nemtii - ca si in excursia anterioara - au fost destul de tacuti. Straniu de altfel ca nemtii sunt destul de comunicativi in general).

Am mai coborat la o bere ca era setea mare dar nu mai era nimic in oras. Am reusit sa gasim pana la urma undeva, dar tanti de servea acolo ne-a zis ca ea n-are voie sa ne serveasca dupa ora 11 parca si ca n-avem voie sa bem pe strada ca ne da politia amenda. In fine, ne-a dat cate o bere pana la urma, a desfacut-o si ne-am pornit cu berea pe strada pe raspunderea proprie. Ne-am asezat pe o bancuta pe langa hotelul nostru, cam in mijlocul drumului asa. Intr-un soi de piata si am continuat sa bem pana vedem ca vine un nene in uniforma tinta spre noi. Am asteptat sa vedem ce zice, noi continuand sa bem. Ajunge el langa noi si ne zice ca sa nu mai bem in public ca daca vine politia ne da amenda. Daca vine politia zici?! Ma uit mai bine si vad ca el nu era politia ci un soi de gardian. Ce sa vezi, au si astia gardieni publici, doar ca aici gardienii publici nu-s niste neciopliti care se bucura cand ti-o trag, ci oameni draguti, simpatici, care vorbesc frumos cu tine ... si probabil daca esti tu nesimtit, se conformeaza si ei. Cu noi n-a fost nevoie, am multumit ca ne-a spus asa o informatie valoroasa pe care chipurile n-o stiam si am terminat berea si am aruncat sticla la cos ca oricum era cam gata.

De aici n-a mai fost decat nani pana a doua zi cand am zburat spre Brisbane si de-acolo mai departe spre Byron Bay.

poze: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/DaintreeRainforestAustralia