Cum ziceam, nu ne-am mai intalnit cu nea Bob ieri ca noi am dormit dusi, asa ca acu, cand ne-am trezit pe la 6 dimineata parca, nu aveam cui sa-i platim pt noaptea stata acolo. Ca noi voiam sa plecam de-acum.
Ne-am sucit putin pe-acolo si intr-un final n-am hotarat sa il sunam sa vina sa putem pleca. Se pare ca era si el ingrijorat ca nu-i mai platim :), ca a aparut imediat, nici n-am ajuns la telefon sa-l sun. I-am dat 60 dolari (desi normal trebuia sa-i dam 54 pe o zi, dar initial rezervasem 2 zile ... asa ca i-am lasat lui restul de 6). Bob era un batranel. Nu stiu de ce eu ma asteptam sa vad un tanar tatuat, tras de fiare si blond .. modelul surferului australian :). In fine, am platit, l-am intrebat unde putem manca si unde putem vedea animale salbatice si ne-a spus el unde innoata rechini, belene si delfini. Am multumit frumos si dai tare sa vedem animalele. Am mancat rapid micul dejun unde ne recomandase el si dai bataie ca era de condus vreo 100km si pana seara la 7 trebuia sa ne si intoarcem.
Initial am zis ca ne ducem pe un drum si ne intorcem pe altul, dar am apucat pe drumul de intoarcere si am zis ca e bun si ala ... iar dupa vreo 30 km am ajuns la primul obiectiv. Drumul era super ok si aproape drept, asa ca ne-am miscat destul de repede.
Primul obiectiv: lei de mare in parcul Seal Bay Conservation park. In parcul respectiv este o comunitate de lei de mare care stau si dorm pe malul oceanului si cam o data la 3 zile, se duc 3 zile in larg dupa mancare, dupa care iar pun burta la soare. Cred ca oamenii sunt printre cele mai agitate fiinte. Viata wild pare tare linistita prin prisma a ce-am vazut in ultima vreme.
Am luat un tur pe plaja cu un nene care ne-a dus chiar langa lei, i-am studiat cum comunica, cum se cauta mama care vine cu mancare cu copilul. Desigur, is cam stupizi ei, daca copilul nu mai e in acelasi loc unde l-a lasat cand a plecat, apoi le ia mult si bine sa-l gaseasca ... daca-l mai gaseste. I-am vazut si cum innoata, cum se joaca prin apa, cum se rostogolesc de pe dunele de nisip unde se duc sa doarma, pana jos sa ajunga la apa (mersul probabil consuma energie, asa ca se folosesc de forma lor de minge de rugby si se dau dea dura pana jos). Turul a durat 45 minute, dupa care am tulit-o rapid la urmatorul obiectiv ca erau multe de vazut si voiam sa ajungem si inapoi la locatia de unde se vad balenele ;).
Dai bataie, si in mai putin de-o ora am ajuns la destinatie, in guess what? Flinders Chase. Totul se cheama Flinders aici (asta fiind Gigi de a descoperit Australia). Aici erau cateva puncte de atractie: niste roci remarcabile, alte roci remarcabile, o laguna si mai era cate ceva. Asa ca am platit intrarea in parc si ne-am dus entuziasti sa vedem si rocile astea remarcabile. Si le-am vazut, destul de rapid. Erau unele fix pe malul apei, facuse-ra baietii niste podete sa ajungi la ele fara sa calci in natura (cam peste tot ai asa ... nu e drum facut, ci e podet, nu foarte inalt, pe care se merge). Am mers si noi pe alea, am ajuns la roci ... care erau niste pietre (cam cum e sfinxul nostru, desi al nostru era deosebit acum cativa ani - vreo 20 - dar aici probabil ca pietrele astea au fost pietre nevinovate de cand ce-a adunat apa acolo). Profund impresionati, am facut cateva poze si am plecat cu o noua amintire remarcabila si un obiectiv bifat. Am zis ca mai bine sa mergem la laguna ca acolo probabil e mai cool. Si ne-am dus.
Drumul spre laguna nu mai era asfaltat de la un punct incolo, iar ultima bucata trebuia sa mergi pe jos. Mustele roiau in jurul nostru ca si cum eram complet facuti din kkt. I-am facut o poza lui Syca cu spatele negru, dar din pacate nu e foarte clar ce e pe spatele lui. Pot sa va zic eu ca erau muste. De altfel in toata Australia, daca ai iesit din oras, te agata mustele. Ce e foarte interesant e ca mustele de aici sunt civilizate. Nu intra in casa cu tine. Daca ai intrat undeva, oriunde, inclusiv in buda, ele te asteapta afara. Repet, inclusiv in buda. Tot respectul!
Am pornit noi pe traseul de 4 ore (care cred ca il faceai lejer in 2) dar am hotarat sa mergem doar pana la laguna, nu pana la ocean - adica un traseu de vreo juma de ora. Am gasit si un mers care tinea mustele departe (tot secretul e sa ai ceva in mana si sa faci miscarea mainii mai lunga, sa ajunga in dreptu capului) asa ca dai inainte. N-am mers f. mult si am ajuns la laguna. Peste raulet era un mic podet. Am marcat vizita cu niste poze si ne-am intors la masina, dupa care am pornit inapoi spre locul cu balene.
Am iesit din parcul Flinders, am pus putin gaz, dar nu mult ca era mai scump aici decat in Adelaide si dai inapoi spre Kingscote sa luam pranzul si de-acolo la punctul de observatie al balenelor.
Drumul era pe alocuri o insiruire de dealuri si vai, asa ca, cu putina viteza, am trait si senzatia unui roller coaster ;).
Am facut un scurt popas si la Vivone Bay, unde cica e cea mai frumoasa plaja din South Australia. Nu ne-a impresionat cu nimic asa ca n-am zabovit mult acolo.
Ajunsi in Kingscote, am mancat sanatos (o salata). Se facuse aproape 5 asa ca am plecat, dupa ce am cumparat inca o canistra de vitamine :).
Am uitat sa spun ca ne facusem obiceiul sa cumparam suc (cica natural) la canistra de 3 litri. Prima am cumparat-o cand am mers de la Sydney in Canberra. A fost buna. Apoi am cumparat 2 (una cu suc de vegetale - adica 90% suc de rosii si inca 3 ierburi pe-acolo si una cu multifruct). Si mai trageam o dusca din cand in cand sa ne vitaminizam. Era funny sa vezi cum beam din ditamai butoiul de suc :). Are syca niste poze cum bea din el pe drumul dinspre Canberra parca.
Cum ziceam, am plecat la belene.
In drum am oprit sa ne uitam pe dealul de unde Martin Flinders (da, tot el) s-a uitat in zare si a vazut toata zona si a hotarat ce sa se faca acolo (si l-a numit Prospect Hill). Se vedea f. fain ce-i drept de-acolo. De o parte era oceanul, iar de alta un lac marisor. Am facut cateva poze si mai departe la balene.
Locatia de unde se vedeau balenele era foarte aproape de Prospect Hill. Am mers cu masina, dar nu se putea ajunge chiar in locatia respectiva ci doar la o plaja. Desi drumul spre locul unde ne-a zis Bob ca se vad balenele era inchis publicului (sau doar masinilor), noi ne-am incumetat sa ne ducem pana acolo ca oricum mai aveam putin timp. Dupa putin mers in pe un drum destul de ingust, cu ochii in 4 dupa serpi si alte vietanii ce puteau fi prin boschetii de pe marginea drumului, am ajuns pe marginea stancii la malul careia apa lovea de zor cu destula putere. Batea si un vand de te indoia. Si acu stai sa vezi balenele.
Ne-am uitat in stanga, in dreapta, in fata, in spate, nicio balena, delfin sau alta vietate. Doar valuri. Am mai stat vreo 10-15 minute. Tot nimic. Asa ca dezamagiti ne-am pornit inapoi sa ajungem la ferry, in speranta ca macar canguri sa vedem pe drum ca daca tot erau atatia loviti pe margine, probabil ca ieseau si la strada baietii.
Am condus cu 40-50km/h sa nu cumva sa lovim vre-un cangur, si sa avem timp sa vedem vietatile de pe margine. Nu am vazut nimic si ne apropiam deja. Era chiar trist sa mergem pe insula kangaroo si sa nu vedem un kangaroo!
Erau din loc in loc indicatoare sa ai grija ca sunt canguri in zona, dar nimic. La un moment dat am vazut un indicator cu "atentie canguri" pus pe o strada laturalnica neasfaltata. Am zis ca hai sa mergem acolo, poate totusi dam de vreo 2. Si am avut dreptate :). N-am intrat mult in strada respectiva ca am si vazut unul pe margine pe un camp. Ne-am dat jos sa-i facem poza, am sarit gardul (era ingradit campul), si m-am apropiat de el. M-a vazut, dar nu s-a sinchisit sa se miste, asa ca bucuros m-am apropiat si mai tare. Cand am ajuns cam la 5 metri de el a facut si el 2 salturi mai incolo si s-a oprit. Am mai facut si eu 2 pasi, si el iara 2 pasi. Cangurii astia nu vor sa consume energie. Nu fug decat cativa pasi mai incolo, dupa care stau iara linistiti. Cum ma apropiasem de el, si syca din spate cu camera, am inceput sa vedem si altii. Erau 2 fix dupa un copacel la vreo 3-4 metri de noi. I-a vazut syca si mi-a zis sa ma duc acolo. S-a dus si el si s-a trezit cu 2 canguri la distanta de maxim 2 metri unul de altul :). S-au speriat amandoi (si Syca si cangurii). Dupa o scurta pauza au inceput sa topaie (cangurii) dar nu mult, 2-3 pasi. Si noi dupa ei. Dupa cateva poze, am preluat camera si syca l-a luat pe unul la alergat sa vedem si noi cum topaie mai mult. Am filmat tot :). Funny, a fugit cangurelul, da si syca era terminat dupa :).
Acu eram satisfacuti. Am mai facut poze cu vreo 2 canguri care mai erau inca in zona, dupa care am plecat spre masina si de-acolo direct la ferry. Am ajuns la timp, ne-am imbarcat si in mai putin de-o ora eram pe partea cealalta.
Am pornit spre Adelaide, dar destul de rapid ne-am dat seama ca ar fi o problema cu rezervorul. Era cam gol ;). Zicea pe bord ca mai duce 17km, iar pana la Adelaide erau vreo 100. Si zona aia parea cam pustie.
Am ajuns noi intr-un oras unde vazusem semn de benzinarie (pe bord mai arata 8km ca mai putem merge). Cand ajungem la benzinarie, ce sa vezi. Era inchisa!!! la ora 8!!! Nici vorba sa poti plati cu cardul direct (australieni inapoiati!). Am intrat intr-un bar acolo si am intrebat de o benzinarie deschisa. Raspunsul nu a fost foarte placut. Urmatoarea era la 30km :(. Domnisoara de la bar ne-a oferit rapid sa ne ghideze spre o cazare, dar am refuzat frumos. Un mosulica semiamortit voia sa-mi dea de baut o bere. I-am zis ca nu pot bea ca sunt cu masina. Intr-un final am luat un nr de telefon de la un Gigi care ne putea tracta in caz de nevoie si am plecat in speranta ca ajunge benzina din rezervor pt cei 30km. Am mers cu 80-90 la ora, cu depasiri fara accelerari bruste, fara acceleratie in panta, cum am invatat eu ca se face economie pe vremea cand mergeam cu tata cu Dacia. As fi oprit si motorul in panta, dar la astea noi nu merge ca iti moare servo :(. Randeam cu Syca ca cine era in spatele nostru cred ca zicea ca sunt 2 bosorogi in masina si cand ajungeau in dreptul nostru si vedeau ce tinerete conducea masina, probabil aveau un soc. Am avut noroc par la urma, am ajuns la benzinarie si am facut un plin din ala cu varf (cum pui la bufet suedez). Am plecat linistiti, desigur am renuntat la stilul econom de condus si am reveni la cei 10 litri/100km (nu stiu de ce consuma asa mult a n-am condus diferit decat de obicei ... si chiar daca eu conduc mai sportiv, in general nu depasesc 7-8%). Benzina e ieftina aici (1.2 dolari maxim - adica cam 2 lei de-ai nostri). Am ajuns finally in Adelaide, am mers putin la internet dupa care am cumparat un sandwich de la Subway si am taiat-o spre aeroport.
Am ajuns la ora 5 fara 10 la aeroport, dupa ce-am lasat masina la Hertz. Ce sa vezi. Aeroportul era inchis :). O noutate pt mine, n-am mai vazut aeroport inchis pana acum. Deschidea la 5.
Am mai stat 10 min, dupa care am intrat. Check-in-ul inchepea abia la 6. Asa ca Syca a scos laptop-ul iar eu am inceput sa vorbesc cu unu din Noua Zeelanda pana s-a deschis check-in-ul. Mi-a povestit el cat de interesanta e meseria lui (demolator de cladiri), ce-i drept era cateva chestii interesante care nu le stiam.
Am facut check-in-ul si am tulit-o spre Melbourne de unde aveam legatura spre Alice Springs.
Poze din Kangaroo Island aici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/KangarooIslandAustralia
No comments:
Post a Comment