Mereu aud: Trebuie sa-l multumim pe Dzeu, ca el e tatal nostru ... bla bla.
Eu nu prea inteleg de ce tre sa-l multumesc pe el. Si daca sa zicem as crede ca am fost creat de el, eu tot nu ma prind de ce as face ce zice el (presupunand ca stiu ce zice).
Nu inteleg care e beneficiul meu sa fac ce zice el :). Adica, bullshit-ul cu cum ca am sa ajung in Rai, nu ma prinde. Plus, de ce as vrea sa ajung acolo ... presupunand ca exista asa ceva ...
Vreau sa vad tata o oferta ceva.
Nu ii inteleg pe aia de vor sa faca voia Domnului. Pai de ce?! Daca isi dorea asa tare sa-i fac voia, ma facea sa fac doar ce vrea el ... era chiar mult mai simplu ... de ce sa-si bata joc de mine sa imi dea optiuni si apoi sa imi dea la palma ca n-am fost cuminte?!
Nu vreau domle sa fac voia lui. E ca si cum un manager imi zice sa fac asa ca asa zice el. Iete ciuciu, sa faca el! Vrea sa fac cum vrea el, tre sa ma convinga frumos cum ca e mai bine asa. Sa-mi spuna ce obiective are el si il ajut cu placere daca nu tre sa-mi incalc valorile mele morale (care tinand cont ca vb cu Dzeu, s-ar putea sa se schimbe :) ).
Nu-i inteleg nici pe aia de zic ca scopul vietii e sa fii fericit. Pai de ce?! De unde stiu eu ca a fi fericit e neaparat un lucru pozitiv. Da daca fericit sunt mancand seminte de dimineata pana seara? E bun asa? Nu zic ca nu ... doar incerc sa ma prind daca treaba asta cu fericirea chiar e suficienta. Pana la urma fericirea e o stare mentala ... ti-o poti produce - cum spunea un nene: cu o dieta sanatoasa si putina miscare - singurel.
3 comments:
si exact unde auzi tu asta mereu ca nu mi-e clar? in ce medii ecleziastice traiesti :D
da o fuga pe-acasa si ai sa le auzi si tu zilnic probabil :)
aleluia
Post a Comment