Germania venim 22-29 iulie

Iaca am ajuns inapoi acasa dupa o vizita de o saptamana in Germania. Mai exact Stuttgart (cu somnu' si distractia) si Boeblingen cu munca. 20km distanta -> max 30 min cu masina. Ca sa zic asa: Boierie!

Duminica, 22 iulie, m-am pornit in aventura catre capatul celalt al Germaniei (da, stiu c-am scris moldovinesti). Daca tot era oarecum in drum am dat o fuga si prin Luxemburg si am vizitat vreo ora.

Nimic deosebit in Luxemburg. E un oras taiat de un rau, cu niste poduri foarte vechi si cateva ziduri din cetati vechi destul de bine intretinut si dragut, dar cam atat.

De aici m-am miscat spre Germania, aproape de granita cu Luxemburgul sa vad o masina (un Alfa Romeo 156 care o gasistem pe mobile.de). Dupa ce am intrat din greseala in Franta, si de frica taxei de autostrada am intors rapid, am mai mers 2-3 km si am ajuns in Germania. Am ajuns si in oraselul cu pricina, am vazut masina - foarte misto dar m-am hotarat sa nu iau asa ceva ca am auzit ca n-ar fi chiar fiabile - desi imi plac la nebunie cum arata.

De aici directia Stuttgart ca se incalzeau berile belgiene in portbagaj si asteptau prietenele germane in frigider. Pe la un 10 seara am ajuns (plecasem pe la 13 de acasa ca mi-am spalat hainele fix inainte ... atunci o fo timp, na).

Ce sa zic, drumurile germane nu sunt chiar asa naspa cum am crezut eu. In zona aia cel putin concurau bine cu cele olandeze. La intoarcere in schimb mi-am dat seama ca tot cele olandeze sunt mai bune, dar nu-s de lepadat nici cele germane. Iar despre mitul ca nu e limita pe autostrada ... nu e adevarat. La inceputul tarii spune ca limita e 130, iar din loc in loc este limitare de 120. Acu, nu m-am prins daca limitarea e la viteza minima sau maxima ca eu conduceam cu pedata pana la capat la un moment dat si trecea cardul de masini pe langa mine ca altceva. Si desi bun bazat ca aveam vreo 170 (ca saraca masina nu misca mai mult -> are 165 in carte vit max), ma uit la bord si vad ca de fapt aveam 190. Deci aia sa tot fi avut vreo 220 lejer. Iar pe primele doua benzi se mergea cu aceeasi viteza ca mine. Pe prima putin mai incet, probabil 170.
Na, eu m-am calmat cand mi-am vazut chilometrajul si m-am mentinut la un 150-170 pana in Stuttgart ca mi-o fo putin frica.

La Stuttgart ma astepta domnul Sarbu, cu berea la frigider si zambetu' pe buze. Ne-am miscat sus. Frumos apartament da la etajul 4. Apoi pui om batran ca mine sa urci atatea etaje?! Noroc ca berea rece era sus si era tragere de inima ca altfel sa mor de nu dormeam la scari. Sac de dormit aveam, nu era problema.

De la 10 ne-am pus pe testat beri si dupa vreo 3 ore ne-am culcat si noi ca aveam servici a doua zi.

A doua zi la munca nimic deosebit (exceptand colega blonda de langa noi!!!). Pe la un 5 ne-am urnit spre casa. Am dat o fuga prin oras si apoi la bere si culcare.

A doua zi a venit si Matthias la servici si am stat la masa cu el, Susanne Meister si Jurgen Mayer si o colega de-a lor care era la ultima zi de HP si o "sarbatoreau". Am mancat niste cozonac de carne (era de carne si arata ca un cozonac :) ) care cica e specific german si ne-a povestit Jurgen de asiatici ca a stat acolo vreo 7 luni parca. Foarte interesante lucruri, dar prea mult de povestit aici.

Seara stabilisem cu un coleg, Robert, roman si el - desi in Ro n-a stat decat 5 ani, 11 in Anglia si restul - vreo 10 in Germania, sa dam o fuga pe la el seara la o bere. Tocmai venise din concediu din Romania.

Am dat o fuga prin Lidl si am facut niste cumparaturi si mai tarziu drumul spre Robert, care de altfel sta aproape, dar noi cu GPS-ul, pana ne-am bagat picioarele si am luat-o pe bajbaite, am facut vreo juma de ora lejer in timp ce ploaia se intetea. Desigur ca s-a oprit imediat dupa ce-am intrat in casa. Doar n-avea sa ploua pt toti restul ... doar noi eram speciali.

Am stat la un becks pana pe la 12 si ne-am urnit home, unde desigur ca am mai baut o bere si apoi la nani.

Cam asa am tinut-o in fiecare seara, si cam in fiecare seara am iesit la o bere pe ici pe colo cu Robert si prietenii/prietenele lui de la HP. Toata gasca super ok.

Vineri au sarbatorit Robert si Dan (un prieten german) ziua lor si ne-am miscat intr-un club amenajat ca o plaja, foarte cul. Contrar asteptarilor, femeile germane sunt chiar dragute. Tot nu-s chiar ca la noi, dar e ce vedea.

Ca si in Franta, nu am vazut oameni plinuti :D. Eu si domnul Cristi faceam lejer cat 3-4 germani. Trebuie sa vorbim cu guvernul roman sa le trimitem niste pachete de mancare. Bagam 2 avioane (atatea avem, nu de alta) si le dam drumul la pachete ca in razboi. Un purcelus doi colo care sa faca guitz guitz cand da de pamant ... merge. Na, daca la ei nu e ... ce sa-i faci ...

Totul a fost foarte frumos toata perioada. Multa distractie, as putea spune ca un concediu. M-am destins complet desi nu pot zice ca n-am lucrat cat am stat in office.

Vineri am dat o fuga si pe la castelul Hohenzolen si pe la izvorul Dunarii. Am fost putin dezamagit ca nu iese din munti, din v-o stanca cum mi-l imaginam eu, ci e o baltoaca in care iese apa din pamant ca si cum ar fi pesti in apa. Nu e mai mare decat bazinul mic de la un strand mic.
Duminica am vazut muzeul Mercedes-Benz (foarte frumos muzeul - imi pare rau ca am avut doar o ora ca se inchidea. Minim 2 ore era de stat acolo. Daca mai ajung in zona ma mai duc o data).

Duminica, cu lacrimi in ochi, dupa ce-am terminat aproape toate cele 31 beri germane din visterie, luate in a doua zi - un cos de ala de Cora/Carrfour plin cu sticle de bere ca sa va puteti imagina - m-am miscat spre Frankfurt si apoi Leuven.

Frankfurt nu m-a impresionat asa de mult. Singurul lucru care m-a impresionat mult e frecventa cu care aterizeaza avioanele acolo. Vine un avion mai des decat vin metrourile in Bucuresti. Si nu glumesc. E belea. Nu trece unul deasupra capului ca vezi altul la orizont. Cred ca in max 3-5 min vine altul. Ce n-am da sa fie la fel la noi la metrou dimineata ... Cat am trecut in zona aeroportului am vazut vreo 10 bucati - si aveam vreo 130 km/h.

Am mancat o pizza in Frankfurt la un restaurant unde era un italian care cand a auzit ca-s roman a zis ca el vorbeste in italiana cu mine ca daca-s roman tre sa stiu si italiana :). Foarte simpatic tipul. De altfel ce observase si domnu' Sarbu, chelnerii vorbesc cu clientii acolo de parca s-ar cunoaste de-o viata. E foarte misto atmosfera. Si lumea e foarte relaxata sa comunice cu necunoscuti.

Mi-am tocit putin nervii pe drum intre Frankfurt si Koln ca pe vreo 40-50 km am mers cu 10-15km/h!!!!!!!!! Imi venea sa ma duc pe campie. Inca un pic si o faceam si pe asta. Nu-s de ce. Reparau astia strazile pe ici pe colo poate ... nu stiu, dar s-a mers groaznic. Am zis ca nu mai ajung acasa.

Care va sa zica am dat skip la petrecerea zilei de nastere a lui Sarah (initial era vorba sa ma duc si eu cu ei in Olanda la nu's ce club unde isi serba ziua), ca pe la 9 seara am ajuns acasa rupt (plecasem la 10:30 din Stuttgart) si pe la 1 noaptea m-am bagat si eu la somn.

Concluzii:
Iaca asa in doar o saptamana mi s-au dat iara conceptiile peste cap. Germania, ultima in lista de tari in care mi-ar place sa traiesc (recent depasita la puncte de Anglia, devenind penultima), a trecut rapid pe primul loc. Si culmea, la cele in care mi-ar place sa traiesc. Super tare, ca sa ma formulez elevat. Mi-a placut la nebunie!

Acu fie ca am avut compania deosebita a doi romani: domnul Sarbu si Robert, nu stiu ce sa zic. Impresia generala a fost ca oamenii sunt foarte dragut - inclusiv cei de pe strada pe care i-am intrebat diverse. Cam toti vorbesc engleza. Si ai senzatia ca se intampla ceva in tara aia.

In Belgia, lumea e ok, dar parca-i o tara moarta. O tara de mosnegi ca sa zic asa. De altfel generatia e destul de batrana aici. Acum ca am vazut si in Germania cum e, parca incepe sa mi se faca dor de Romania. Urata tara asta Belgia. Daca ma gandesc bine, cred ca i-a luat loc Germaniei ca a doua tara naspa in care sa traiesti - desigur dupa Anglia, campioana absoluta pana in prezent.