campania impotriva discriminarii tiganilor

Am citit un articol foarte interesant despre campania asta. Nu contest ca e un articol bun, chiar mi se pare un articol bine scris si destul de corect argumentat. Totusi, viziunea mea despre minoritatea tiganeasca (nu, nu consider ca-i discriminez daca le spun tigani ... ori asa ori asa, tot aia inseamna .. ca o fi bun, ca o fi rau).
Articolul de care vorbesc e aici: http://www.petreanu.ro/2009/10/lungul-drum-spre-normalitate

Sincer, mie mi se pare ca, cel putin cei de la oras, nu sunt discriminati negativ, ci chiar pozitiv. Cum spunea cineva intr-un comment la articol, si pot confirma ca e asa (fratele meu a lucrat in Politie intr-o zona cu muuuulti rromi si mi-a povestit multe), Politia nu le poate face nimic.
Sunt atatea lucruri pentru care Politia lor nu le face nimic si noua ne face ... practic toate faradelegile. De exemplu, tot centrul Bucurestiului este locuit de ei, desi nu au acte sa stea acolo. Cati romani credeti ca ar putea sta acolo fara sa pateasca nimic? Chiar si la fel de saraci cum sunt ei?

Toate campaniile care le facem, nu vor ajuta cu nimic. Toate programele de integrare a rromilor nu vor reusi sa faca absolut nimic. Prin simplul fapt ca avem campanii special pentru ei, ii marcam ca un caz aparte, ii eliminam dintre noi. Solutia ar trebui sa fie un program de invatare a tuturor celor care nu se pot intretinere, ca si un program de integrare in piata muncii, in diverse proiecte subcontractate de stat la firmele private.

Un caz foarte elocvent de cum au facut in Australia ceva de genul asta: dupa al doilea razboi mondial, cand s-au intors acasa soldatii marcati de o lunga perioada de lupte si de ce au vazut pe-acolo, statul a hotarat sa porneasca un proiect pentru a-i integra inapoi in societate, pentru a-i ajuta sa socializeze si sa munceasca ca niste oameni normali din nou. Prin urmare au finantat constructia unei bucati din drumul dintre Melbourne si Adelaide (numit The Great Ocean Road). Timp de vreo doi ani parca s-a muncit la drumul ala, timp in care statul si-a facut un drum (din care fac multi bani acum cu turismul), iar fostii soldati au trecut mult mai usor de la razboi la o viata normala, iar unii chiar au invatat o meserie pentru ca nu stiau sa faca nimic.

Pe scurt, solutia nu va fi niciodata sa-i tratam preferential, cum o facem acum, ci sa-i tratam fix cum tratam orice cetatean al tarii si sa facem un program (chiar de voluntariat - ma ofer sa-i invat ce stiu daca mi se pune la dispozitie o sala) de educare si formare intr-un loc de munca pentru toti cei care n-au posibilitati materiale. Desigur, fiecare are dreptul la o anumita perioada de training, dupa care ori isi da silinta si invata si se pune pe treaba, ori revine la situatia de acum si va fi hulit de societate, nu pentru ca e rrom, ci pentru ca e lenes (sau batut in cap).