Monday, January 19, 2009

muzeul cotroceni - review

Am hotarat sa vad si eu muzeele din Bucuresti si Romania. Din pacate, la fel ca orice natie de altfel, noi nu prea stim ce avem in tara dar suntem foarte impresionati de ce vedem prin alte parti. In Germania tin minte ca am vorbit cu un coleg la vreo 40 ani cand am fost acolo anul trecut si se minuna cate lucruri am vazut eu in tara lor. Ei aproape ca nu iesisera din zona in care traiau, iar eu le cutreierasem deja aproape toata tara.

Prin urmare sambata am fost la muzeul Cotroceni.
Trebuie sa spun ca am fost super impresionat de muzeu din toate punctele de vedere. Ce ne-a fost prezentat a fost super frumos, iar prezentarea a fost deasemenea plina de informatii si am beneficiat chiar si de zambetul specific omului care fie isi face jobul cu placere fie doar isi respecta clientii.
Cred ca muzeul e la standarde europene de departe si poate fi un punct de atractie cat se poate de interesant, asa cum multe alte muzee mult mai slabe sunt deja prin alte tari.
Daca mai pui si pretul de 15 lei (4 euro!!), as spune ca muzeul e un must visit pentru oricine are 2 ore libere in bucuresti (turul dureaza cam 1-1.5 h).

Din pacate doar atat am reusit sa vedem sambata. Am vrut sa vedem si muzeul de armament dar am ajuns prea tarziu.
Totusi, de afara vazut muzeul armatei mi s-a parut si mai impresionant decat cotroceniul. Numai in curte (atat am reusit sa vedem) au o groaza de exponate super interesante si sunt o droaie de exponate in cladiri, printre care si capsula folosita de astronautul roman.
Abia astept sa vad muzeul weekendul viitor. Intrarea e 5 lei (deci 1 euro!!!!!!!). Mi se pare incredibil cum putem avea niste lucruri extraordinare in tara la noi si extrem de ieftine si totusi nu facem nimic din ele.

Si ca sa inchei, relevanta mi se pare si un experiment facut nu mai stiu de cine, de care mi-a povestit cineva recent. S-a dorit testarea perceptiei publice asupra unui talent/opere in contexte diferite. Un mare muzician, fix inainte de a i se acorda un premiu international pentru muzica, s-a dus in strada si a cantat la oameni ca orice muzicant pe care il mai vedem prin metrou. Desigur calitatea muzicii era exceptionala. Ca urmare, timp de cateva ore cat a stat si a cantat, s-au oprit doar 2 persoane adulete din care una i-a dat o moneda si 2 copii pe care ii tot trageau parintii sa plece. A doua zi, marele muzician a sustinut un concert pentru care lumea platise o super suma (peste 100 euro). Am sa incerc sa aflu exact numele artistului.

Mi se pare relevant exemplul si comparabil cu situatia super muzeelor din Romania.
Eu am sa incerc sa le vad pe toate din Bucuresti si sa mai comentez in urmatoarea perioada.

3 comments:

Simona said...

cineva, eu ti-am povestit, nenea violonistul se numeste Joshua Bell.

stefi said...

asa, stiam eu ca era cineva cunoscut bine :)

Anonymous said...

It is removed (has mixed topic)