probleme existentiale

Am vrut sa scriu despre asta mai demult, dar tot amanat :(.

Eram acum cateva luni cu un prieten si ne uitam la blogul unuia care scria despre viata lui si viata in general si despre cum femeile l-au marcat pe el in viata si cum viata in doi nu are rost si bla bla ... aia era viziunea lui despre viata. Nu era tocmai o viziune despre existenta noastra, desi dupa cum era scris post-ul, cam despre asta voia el sa vorbeasca cred.

Am facut putin misto despre asta, desigur, si a fost foarte fun :), dar dupa ce-a trecut fun-ul, ma gandeam ca practic toata lumea care a avut curajul sa formuleze o teorie cat de cat completa despre existenta noastra, intr-un final ajunge sa abereze si sa fie incoerent.
Suntem constienti ca suntem incoerenti pe tema asta si cum ne dorim atat de mult sa fim smart, evitam de obicei sa ne formulam propria teorie despre existenta noastra.
Desigur, exista si cei profund religiosi, care sunt oarecum coerenti, pentru ca nu fac decat sa recite dintr-o carte si de la un punct in colo, paseaza totul in necunoscut oricum, deci nu dau o descriere completa in final ...

Altfel zis, daca ai curajul sa discuti sincer despre subiectul asta, e practic imposibil sa nu te faci de ras. Prin urmare, e aproape un subiect tabu, iar cand ajungi sa-l discuti, aproape mereu e o discutie scurta, lasata in aer.

E cam stupida chestia asta, pentru ca nealocand timp pentru asta si neincercand sa scoatem nicio teorie oricat de stupida, sansele sa invatam ceva in directia asta tind spre zero.
Acum multi ani, lumea inca incerca sa-si explice lucruri, momentan majoritatea nu facem decat sa incercam sa ne satisfacem nevoile de fun, prin consum exagerat de orice si suntem multumiti ca am trait o viata 'fericita' desi n-am inteles-o niciodata. E foarte gresit. Nu sustin ca fun-ul nu e ok, dar cred ca e departe de a fi suficient.

Lucrurile ar trebui sa stea mult diferit. Ar trebui sa fim interesati sa invatam lucruri noi si sa avem curajul sa propunem cele mai tampite teorii despre noi si despre orice ne inconjoara si sa ne incurajam unii pe altii sa facem asta. Suntem in final atat de prosti toti (daca comparam cat stim cu cat nu stim ...) incat faptul ca nu stii ceva, nu e deloc o rusine; iar faptul ca incerci sa-ti explici ceva, pe baza informatiilor limitate pe care le ai, ar trebui sa fie laudata, incurajata si luata ca exemplu. Pentru ca cu cat mai multe teorii stupide scoatem impreuna, cu atat vom avea sanse mai mari sa ajungem la ceva cat de cat coerent testand diversele teorii.

Aici o reclama care mie mi se pare foarte profunda ... nu e de mirare ca a devenit virala: Diesel - Be Stupid Philosophy

individ vs specie

Ca tot am promis unei prietene ca am sa detaliez mai mult tema cu o singura limba in toata lumea, in loc de cate avem ... dar n-am mai apucat (sau avut chef), am sa revin la topic acum ca tot nu reusesc sa dorm :(.

Pe scurt ideea e asa. Este destul de evident ca individul (eu, tu etc) are o importanta minima in comparatie cu specia (umanitatea). Tot ce facem noi, se reflecta intr-un fel sau altul asupra societatii. Cum nu e inca foarte clar care e "scopul" nostru aici (in ghilimele scopul, ca nu stiu daca asa trebuie pusa problema ... ca ar tb sa fie un scop. mai exact gandirea unama e dornica/programata sa gaseasca un scop/finalitate in orice, dar desi e singurul lucru pe care il avem, nu e sigur ca e si rationamentul corect .. depinde in ce context il plasam), singurul lucru pe care putem sa-l facem e sa incercam sa ne dezvoltam ca specie, sa intelegem mai mult din mediul inconjurator si poate in ceva timp sa stim mai multe despre noi.
Sigur, e greu sa acceptam ca personal nu suntem decat o parte dintr-un tot, asa cum probabil si o celula din corpul nostru (daca ar rationa) i-ar fi greu sa accepte ca traieste o perioada, se divide dand nastere la o copie identica, si moare, totul pentru ca noi sa putem sa supravietuim (noi, care suntem de fapt toata comunitatea de celule). Nu e cu nimic diverit de situatia noastra comparat cu umanitatea.

Prim urmare, atunci cand hotarasti sa faci ceva, cred ca e important sa-ti dai seama daca ceea ce faci e in beneficiul umanitatii si nu al tau personal.

Societatea umana s-a dezvoltat tocmai pentru ca am invatat sa comunicam si sa lucram impreuna. Tocmai pentru ca grupuri si grupuri am avut un limbaj comun. Dar momentan suntem ca un organism in care diverse organe nu pot comunica unele cu altele, nu pot cu adevarat interactiona. O limba comuna si unica ar fi un inceput pentru o mai buna unitate internationala.

Intamplator citeam zilele trecute "Albert Einstein - Cum vad eu lumea" si am regasit exact aceeasi viziune asupra vietii si lumii. Sigur, asta nu inseamna ca e garantat corecta.

Este si varianta unei lumi spirituale, pe care desi Einstein n-a luat-o in calcul nicicum, nu putem sa o ignoram complet (stim inca mult prea putin ca sa o infirmam complet, chiar daca suficient de mult cat sa ignoram diversele institutii religioase).

Oricum ar fi, chiar si diversele religii, practic spun acelasi lucru, individul trebuie sa slujeasca umanitatea.

Ideea ar fi, atunci cand iei o decizie, eu cel putin consider ca, trebuie sa privesti lucrurile mai detasat de viata de zi cu zi si sa vezi daca acea decizie, chiar ajuta lumea sa se dezvolte, pentru ca pe tine personal nu te prea ajuta decat pe termen relativ scurt.

Stef.

echipa lumii e in stadiul de storming

Ma gandeam acum ceva timp la faptul ca momentan lumea nu functioneaza chiar eficient ... in sensul ca nu este un obiectiv clar al nostru, al tuturor, pentru care toti sa faca particica lor.
In general, toata lumea este focusata pe chestii relativ marunte, mici bucurii de zi cu zi, care nu au mare relevanta asupra existentei noastre. Din pacate nu e atat de relevant ce ne ofera noua confort, pentru ca e un lucru temporar. In schimb ceea ce ofera confort umanitatii, e cam singurul lucru cat de cat permanent pe care il putem controla intr-o anumita masura.
Ma gandeam si la faptul ca concurenta, asa cum o percepem noi, nu e tocmai constructiva, desi asigura un oarecare progres. De exemplu, in loc sa-ti omori adversarul, mai productiv ar fi sa incerci sa-l depasesti ... desigur, productiv vorbind pe termen lung. In cele din urma, la ce te ajuta mica victorie pe care o obtii ... tot la fel de nestiutor ai sa ramai. Mult mai util ar fi daca n-am mai da in cap concurentei doar in ideea de a ne asigura noua o victorie mica, si un pic de confort, si umanitatii un pas inapoi sau pe loc.
Din pacate, va mai trece ceva timp pana se va modifica conceptia si ne vom da seama ca suntem toti de aceeasi parte si vom incepe sa concuram cu adevarat cu adevaratele provocari ... anyway, astept cu nerabdare :)
De exemplu, alt lucru cu care nu sunt deacord, e conceptul de natie/tara (si nu vorbesc de delimitarea geografica sau administrativa ... cu asta sunt deacord :) ). Nu vad de ce unii sunt romani, altii rusi, altii nemti, altii americani etc. Toti suntem oameni si traim in acelasi rahat. Desigur, ca sa constientizezi asta (rahatul), trebuie sa privesti lucrurile putin de mai sus, detasat putin de problemele de zi cu zi.

In fine, acum mi-am dat seama ca noi suntem inca foarte la inceput ca si civilizatie si inca nu suntem o echipa. Daca faci o analogie cu stadiile prin care trece o echipa (forming, storming, norming, performing, abnorming), noi momentan suntem in stadiul de storming. Altfel spus, tot incercam sa preluam conducerea, unii sau altii si sa ne stabilim niste roluri clare in 'organizatie'. Probabil vor mai trece ceva ani pana cand va exista o organizatie clara a lumii si fiecare va putea alege in masura capacitatii in care zona se poate incadra si vom incepe cu adevarat sa performam intr-o directie. Probabil principala problema acum este ca nu exista cu adevarat o viziune, o directie clara comunicata si prin urmare nu prea are lumea la ce sa adere ... mai e pana va fi, dar eu chiar cred ca va fi candva o directie general acceptata de lume si in care toti vom investi timp sa o rezolvam (in timpul programului de munca desigur :) ).

Pana atunci, raman la opinia lui Socrates: The only thing we know for sure is that we know nothing.

oameni vs roboti

Tocmai am citit un articol interesant in Scientific American: http://www.scientificamerican.com/article.cfm?id=humans-marrying-robots

Pe scurt zice un nene ca dupa parerea lui, nu mult in viitor, robotii vor fi aproape de nedeosebit de oameni. Ba chiar el vede convietuirea cu robotii, incluzand sex si casatorie.

La drept vorbind, putem cu adevarat spune ca nu suntem si noi doar niste roboti? ... chiar daca nu construiti din fier si plastice ci din materie 'organica' sau oricum am vrea noi sa-i spunem ca sa ne deosebim de robotii pe care suntem deja capabili sa-i construim acum. La baza oricum totul se rezuma la un set de componente chimice, care actioneaza intr-un fel sau altul pe baza rationamentelor procesate intr-o unitate centrala, ca orice calculator pe care il foloseste toata lumea de zi cu zi.

Multa lume ar putea spune ca noi avem suflet, sau ca avem constiinta, dar toate astea mie mi se par cat se poate de programabile ... chiar relativ simplu si ma astept ca viitorii roboti sa poata face absolut tot ce facem noi si chiar sa 'simta' exact la fel ca noi.

Chiar as fi curios sa stiu opinii pe tema asta si de la altii.

Mi se pare foarte straniu ca n-am gasit multe discutii pe tema asta pe net, desi mi se pare ca e un pas natural de analizat dupa ideea propusa de Matrix (si cartile din care a fost inspirat ...). Ori poate am eu un defect de programator de mi se pare ca totul e programabil :)

Stef.