o noua comparatie dintre Australia si Romania

Dupa un pic peste un an de stat pe aici, am un nou review :)

Australia, ca si Belgia, e o tara pentru mosnegi. Totul bine si frumos, relaxat, calm, daca iti place sa stai cu burta la soare si sa freci menta toata ziua, nu poti fi intr-un loc mai bun. Nu mai zic ca nici salariile nu-s de neglijat. Altfel zis, visul romanului, multi bani, pe stat degeaba :).

Eu am ajuns aici sa lucrez in cea mai mare firma australiana si cea mai de rahat in acelasi timp. Fosta firma de stat, cu mentalitatea neschimbata. Cred ca din toate email-urile pe care le-am trimis de cand am ajuns aici, mi s-a raspuns la maxim 10% :). Lumea pur si simplu ignora orice. Mi-aduc aminte de discutia din Iasi cand am fost la o bere cu gasca de-acolo si vorbeam de firme de stat vs firme private. Mda, intradevar asa-i. De rahat.
Prin urmare, am inceput voios sa-mi caut urmatorul job, cu putin noroc l-am si gasit ... ramane de vazut in urmatoarele zile/sapt.

Altfel, am fost la un munte aici si pentru cateva ore bune eram hotarat sa plec din rahatul asta de tara. Am ajuns sa fac un traseu pe cel mai inalt varf din Victoria (Mt Bogong - 1983m parca) si din cauza ca marcajele de pe sosea sunt de rahat, am trecut de locul in care incepea traseul. Singurul marcaj era ca e zona de campat acolo unde incepea traseul :). Si eu nu voiam sa campez!
In fine, am mers mai departe si am dat de un semn pe care zicea ca e traseul pe care trebuia noi sa mergem, asa ca am pus masina la umbra si dai la urcat. Dupa vreo ora de mers am ajuns intr-un punct unde era evident ca numai spre varf nu mergem, prin urmare mi-a picat fisa sa scot GPS-ul sa ii dau sa-mi caute cum ajung pe varf. Ghici ce? Traseul era fix inapoi pe drumul pe care veniseram. Desi de unde era masina nu era niciun semn cum ca traseul s-ar continua in cealalta directie. Asa ca am injurat vreo juma de ora si am zis de bine de Australia si eram hotarat sa plec in State cu prima ocazie sa pot merge si eu la un munte cand vreau. In fine, m-am mai calmat cat de cat intre timp.

Altfel, astept toate petrecerele de craciun (au mai ramas vreo 2) si ziua de craciun si apoi iesirea de rev cu nerabdare si mai ales sa plec din rahatul asta de companie comunista ca m-am saturat de retardati.
Ah, si ma duc cu colinda de craciun :).

Asa, si comparatia. Romania are munti (nici macar n-are sens sa spun ca are munti mai frumosi ... spun doar ca are munti). In general, ca tara, mi se pare muuuuult mai frumoasa decat shitul asta drept cu 2 balti si niste pamant rosu in mijloc. In al doilea rand, profesional vorbind, Bucurestiul mi se pare mult mai deschis la nou. Am cunoscut oameni mult mai creativi acasa decat am cunoscut aici pana acum. E putin prematur sa ma pronunt la asta, ca din ce am mai vorbit cu altii, toti imi spun ca Telstra e de rahat, deci speranta moare ultima ...

iarna in Australia

din nou, pauza mare la scris ... lucrurile pe-aici sunt cat se pare de normale, m-am acomodat destul de bine, asa ca nu mi se mai pare nica interesant de scris :).
Anyway, daca hitul verii au fost mititeii, hitul iernii se pare ca va fi snowboardingul!! Am fost weekendul trecut la munte la Mt Buller 2 zile, prima zi m-am dat in schi (boring), a doua zi am luat echipament de snowboard pentru prima data. Vreau sa zic ca e belea! Imi place mult mai mult decat schiul, desi a doua zi ma durea fundul de nu mai puteam. Na, riscul meseriei. Asa ca ma gandesc serios sa-mi iau niste echipament mai ieftinel asa, sa am pentru anul asta pana invat bine si trec la profesionisti :), ca altfel inchiriatul e vreo 40 dolari pe zi ... destul de scump daca vrei sa faci asta des. Ah, si pe langa ca e mai fain decat schiatul, mi se pare si mai usor; intr-o zi am reusit sa fac curbe pe ambele parti destul de bine, pe cand la schi mi-a luat mult pana sa ma simt stabil pe ele.

Altfel, am facut un test de pastrama afumata de porc. Am pus-o in mirodenii 3 zile si apoi m-am dus la sefu acasa, ca are afumatoare, si mai c-o bere, mai invarte carnita, s-a umplut o duminica. Spre final nu mai scapam de fiica-sa care se pare ca-i fan vampiri si varcolaci etc si cand i-a spus taica-su ca is din Romania, s-a dezlantuit: mi-a povestit tot ce stia, mi-a adus toate cartile cu vampiri si fantome si varcolaci pe care le-avea, statea langa mine si imi recita tot ce stia ca o poezie, cu mainile pe langa corp :)). Are 12 ani parca.

Alt sef mi-a zis ieri la o bere (cand am sarbatorit ca a fost devansat din functie :) ... nu si-a dorit niciodata sa fie manager, dar a trebuit sa fie o perioada pana i-au gasit inlocuitor, asa ca acu cand a venit ala nou, am facut o bauta dupa program sa sarbatorim) ca are o prietena care vrea sa ma cunoasca ca i-a spus el ca eu is din Transilvania :)). E bun, de-acu m-am hotarat, eu nu sunt din Romania, sunt din Transilvania, ca se pare ca e mai de efect :))

Weekendul asta mi-am luat ramas bun de la mister Edi, Marike si Carsten, familia de m-a primit cand am ajuns aici. Deja mi-e dor de ei. Poate mai bagam totusi o bere impreuna pana pleaca sapt viitoare, ramane de vazut.

Si daca nu stiati, vine craciunul!! Huray! Aici unii sarbatoresc craciunul si in iulie (Christmas in July ii zic ei), ca sa fie iarna, in special cei care is veniti din Europa. Well, eu o sa-l sarbatoresc sambata viitoare cu niste australieni si un englez ... nu stiu exact de ce sarbatoresc australienii, dar na, daca e de baut si de mancat, de ce nu?! Plus ca astia sunt grupul cel mai apropiat de prieteni pe care mi i-am facut pe-aici, cu ei imi petrec majoritatea timpului, asa ca n-are cum sa nu fie fun.

Azi imi fac comanda de niste incaltari de hiking, si in 2 sapt bag prima excursie de mers pe munte. Abia astept. Inca nu ne-am hotarat daca facem camping sau luam cazare; probabil ca luam cazare ca unul din grup are niste bocanci gauriti :), asa ca n-o sa poata merge 2 zile cu aceeasi bocanci fara sa-i puna la uscat putin. Eh, e bun si asa. Oricum o sa fie fun sigur.

Gata o tai la masa. Mai nou am inceput sa ies cu o americanca, destul de ok. Ca veni vorba, o tai la masa, ca gateste ... cica. A avut o tentativa sa imi spuna ca face un cheeseburger minunat, da i-am taiat-o rapid ca sa n-aud de McDonalds si alte de genul :), asa ca azi avem mancare italiana la cina. Sa vedem ce iese.

acomodare ... done

oricat de mult mi-as dori sa fac curat in camera, am sa fac o pauza sa mai bag ceva pe-aici ca a trecut ceva vreme si tot zic ca scriu, dar nu mai apuc din motive obiective cu siguranta ... oricare or fi alea.

acu ca m-am uitat sa vad ce-am scris ultima oara ... wow, e ceva de cand n-am mai zis nika aici :D.

So, m-am acomodat ok la munca, incep sa se miste niste treburi pe-acolo, am inceput sa avem niste sedinte de arhitectura si-s foarte incantat ca particip si eu si lumea pare a fi f. deschisa si ok tehnic ... e de la cine invata in general. se pare ca nu prea au nimic acum, e aproape ca si cum as lucra intr-o firma noua :)) ... o sa fie fun!

m-am acomodat si unde stau, desi nici acum nu am dulap sa-mi pun toate hainele, dar chipurile se rezolva weekendul asta (sper nu la fel ca in ultimele 2-3 weekend-uri).

Altfel, in ultima vreme am petrecut aproape toate serile vizionand masini si am ajuns in final sa-mi iau una la licitatie ... si am cam dat-o in bara, ca are niste probleme, dar sper sa le rezolv relativ ieftin :). mi-am luat un Ford Focus din 2005 ... destul de ok masina.

ieri mi-am facut si abonamentul la Optus si mi-am comandat un smart phone (Samsung Galaxy S2, ca il astept de cateva luni bune) ... abia astept sa-l schimb pe asta de-l am acu, ca il pornesc cu o surubelnita si uneori se blocheaza ... complex. plus ca o sa pot si eu sa sun lumea de-aici fara sa vad cum imi zboara banii din buzunar la fiecare minut sunat.

si cu astea cam am terminat perioada de 'acomodare' aici ... am cam tot ce-mi trebuie ... de-acu pot sa-mi vad de munca si fun :). altfel zis, pot sa incep iar cu ore lungi de munca si petreceri toata noaptea :)). si eventual cate un weekend pe ici pe colo.

am fost si la prima nunta in Australia, la domnul Sergiu si Svetlana, weekendul trecut. Am aranjat un carlan la protap (sa clarific: carlan = miel, ca la mine la tara insemna altceva). Foarte frumos, nu atat pentru ca a fost o super petrecere, cat pt ca au fost super oameni acolo. Pacat ca mister Edi ne paraseste curand, dar na, strigatul Europei l-a ajuns. Sa privim partea pozitiva, am unde sta cand ajung in Olanda :).

am mai fost si la cateva meciuri, de fotbal european sau australian, in cateva ore ma duc la altul. e interesant de vazut diferenta intre galeria de la cel european si cel australian. La cel european, nu prea poti sa-ti iei copiii acolo ... injuraturi si huiduieli, ca acasa. La cel australian, vin astia cu catel cu purcel la meci; sa vezi pustanii de 5-6 ani cu fularul echipei sau hanorac; dar aici nu se huiduie, oameni din galerii diferite vorbesc intre ei, nu se lovesc, aplauda cand echipa adversa a facut un joc frumos etc. Fair play-ul e foarte important aici in general. Se mai intampla, desi f. rar, sa se mai ciocaneasca un jucator doi.

Mititeii se pare ca sunt hit-ul verii, le-am facut la astia de la servici si au fost fascinati. Si palinka la fel :). Am facut o petrecere serioasa acu vreo 2 saptamani, unde spre final am incercat sa merg pe carbuni eu si indonezianul si nu stiam a doua zi dimineata de ce am besici in talpa ... se mai intampla.

well, cam atat, ma duc sa fac curat totusi ca chiar e nevoie si apoi hop la meci si intr-un club dupa ;)

numa bine
PS: am uitat sa zic ca incep sa vad asemanarile cu Romania (e.g. drumurile la fel de proaste, intarzierile la metrou etc). Sunt curios care o sa fie sentimentul cand ajung in RO prima oara.
Funny thing, uneori cand vorbesc cu Ryan (englezul de sta aici) incep si-i bag chestii in romana, cand nu-s atent ... aproape ca nu-mi dau seama ca-s in alta parte; si se uita ciudat asa la mine si-mi dau seama ca am bagat o romaneasca :)). Nu se intampla des totusi.

job nou si altele

iarasi n-am mai scris demult si iarasi s-au intamplat destul de multe si iarasi se plange lumea ca nu mai stie noutatile, asa ca iaca-le :)

M-am mutat la noul job, am inceput cate un pic acum cateva sapt, dar mai serios de sapt asta, oricum mi-am facut o idee destul de buna despre care-i treaba pe-aici. Pe scurt, sa enumerez ce e mai important, bere la pranz, proiect interesant, cu ceva loc de imbunatatit (deci n-o sa ma plictisesc), dar in general destul de ok facute, chipa doar de baieti (cum sade bine unei firme de programatori ... uitasem asta :) ), dar super echipa, toti sunt f.f. de treaba! Tehnic baietii par ok, ca si tehnologii fac Java in special, dar voi mai face Shell scripting (Bash), XSL, Javascript si Python, toate limbaje interesante, prin urmare super cool, abia astept chiar sa fac ceva!!
Eu iau locul unui indonezian super de treaba care se duce cu jobul in Japonia .. pretty cool ca nu e in zona afectata.
Interesant e ca managerul general de la Telstra Operations (clientul) e roman :). Nu am eu mare treaba cu el, azi am stat prima oara putin de vorba cu el, dar cam atat.

Sambata m-am mutat din St. Kilda, unde am stat pana acum, in Carnegie, care e mai aproape cu vreo 30-40 min de servici (deci fac max o ora pana la munca cu transport in comun ... voi face max juma de ora cand imi iau masina). Stau la casa aici, cu un ucrainian si un pakistanez (ucrainianul e super ok, desi nu prea stie engleza, pakistanezul l-am vazut doar putin cand am vazut camera si atunci mirosea numa a marihuana in zona, asa ca n-am incercat sa comunic cu el :), dar oricum par amandoi O.K., cu siguranta mai ok decat ciudatenia de chinez cu care am stat pana acum), am gratarel :D si gradina in spate, si putin spatiu verde in fata, zona e super ok, am statie de tren la 10 min max pe jos si magazine cu orice vreau la 5-10 min de mine, inclusiv niste restaurante ieftine si bune cu mancare chinezeasca sau coreana. Am testat un corean sambata cu indonezianul, dupa ce m-a ajutat cu mutatul, super mancare! Si duminica am testat un chinez, cred ca as putea manca doar de la ei v-o luna asa ... azi am vrut sa-mi iau mancare sa am la pranz, dar nenorocitii nu aveau deschis la 7:30 dimineata cand am trecut eu pe-acolo ...

Am fost la un meci de fotbal vineri cu un englezoi de la munca, super de treaba (ca toti de pe-acolo), si mi-am ales cu ocazia asta si echipa cu care tin (St Kilda), chiar interesant sportul, am racnit de nu mai puteam vorbi a doua zi. Aici toata lumea tine cu o echipa, nu m-ar mira sa fie vreo regula sa te expulzeze din Melbourne daca n-ai o echipa favorita dupa 6 luni de stat aici sau ceva de genul, asa ca m-am conformat.

Weekend-ul care vine ma duc la un meci de rugby cu Edi, asa ca am sa sar peste meciul de fotbal in care joaca St Kilda cu Essendon. Dar recuperez eu dupa :). Nu mai zic ca inainte de meci mergem la o bere ;).

Pe scurt, chiar nu stiu ce as putea sa spun de rau din experienta mea de Australia pana acum, e probabil singurul moment in viata mea cand n-am ceva de naspa de comentat :). Si vorba unui prieten: "da-i putin timp" :)). Romanu tot pesimist, dar f. posibil si ceva mai realist.

Ah, uitam sa zic ca vreau sa-mi iau un Mac Pro, ca tre sa-mi iau un computer ca HP-ul mi-l ia pe ala de-l am si astia nu-mi dau laptop (si de altfel computerul de la servici e cam pe ce lucram eu acum 7 ani in Iasi ... ultimul racnet atunci, computer de copii acum). Partea misto e ca desi un Mac e cam 3000 dolari (cel de 15" cu niste upgrade-uri la memorie si display), statul ma scuteste de 56.5% din pret daca-l folosesc pt servici. Cum oricum o sa-l folosesc destul de mult probabil si pt servici, o sa-l iau prin firma, deci o sa dau max 1500 dolari pe el. Un deal destul de bun zic eu ;).

mda, cam asta ar fi pe scurt.
spor si toate bune!

UPDATE: L-am cunoscut pe pakistanez acu o ora. E din Singapore de fapt si n-are nicio treaba cu pakistan-ul, desi proprietarul casei crede ca-i din Pakistan :)) si e super super ok. Toate bune si frumoase prin urmare :)

final de jobbing

Uite ca am ajuns si la un final de jobbing in Australia dupa o luna de improscat cv-uri in stanga si in dreapta (probabil undeva intre 50 si 100 tot am aruncat, daca nu si mai mult).
De luna urmatoare o sa lucrez la baietii astia (www.dialog.com.au) ca programator la un proiect f. fain (pentru clientul lor Telstra - www.telstra.com.au), cel putin din descrierea lor. Revin cu detalii dupa ce incep :).

Pe scurt o comparatie cu Romania la final de jobbing:
- joburile se gasesc aproape exclusiv prin agentii
- interviurile sunt mult mai usoare decat in Romania si conteaza enorm felul cum te comporti la interiu, mult mai mult decat ce stii tehnic. Din vreo 4-5 interviuri tehnice la care am fost, la niciunul nu m-au intrebat mai mult de 30 min chestii tehnice. La toate in general a inceput cu vreo 10 min in care povesteau ei despre job, apoi vreo 15-20 min povesteam eu ce-am facut pana acum, apoi vreo 20 min intrebari tehnice, dar chestii destul de generale, dupa care intrebam eu despre job si companie. Cam asa a fost peste tot, interviul 'tehnic' fiind de o ora maxim in toate cazurile.

In mare, a fost mult mai usor sa-mi gasesc job decat estimam eu ... eu estimam sa-mi ia undeva intre 2 si 3 luni sa gasesc ceva ok. Se pare ca intr-o luna am primit 2 oferte deja si ma astept sa mai primesc una sapt viitoare, dar oricum cea pe care am acceptat-o e cea mai faina ca si proiect la care lucrez cred.

Asa ca cine vrea sa se mute aici, cel putin pe IT, treaba-i buna ;).

oameni in australia

N-am zis mare lucru despre oamenii de pe-aici, si ar cam fi cazul.
Pe scurt: THE BEST!

Sunt fascinat in general de lumea de pe-aici. De la faptul ca foarte usor intri in discutie cu cineva (practic nu trebuie decat sa spui salut si MEREU vei primi raspuns la salut, dupa care poti incepe sa turui cat vrei :) ... vor fi mereu draguti si mereu vor gasi ceva sa spuna si ei, o glumita ceva sau orice pe tema pe care ai deschis-o ... sau cel putin au fost pana acum).
Toti sunt super calmi, vezi de exemplu cand urca cineva in autobuz sau tramvai, uneori intreaba soferul una alta despre traseul etc si intarzie considerabil plecarea, dar nu a spus nimeni nimic niciodata, cel mult s-au bagat si ei sa ajute cu indicatii, dar atat. Si desi am vazut asta de cateva ori, tramvaiele si autobuzele mai mereu ajung aproape la minut.

Azi am fost sa mai testez niste rachete la alt magazin, pentru ca doar astia au noul Volkl Organix 10 si a stat tipul de acolo 2 ore cu mine sa testez rachetele, dupa ce programul lui s-a terminat. Nu a parut niciun moment suparat sau grabit, desi il astepta prietena acasa si l-a sunat fix cand voiam sa plecam si l-a luat la intrebari :). N-a spus absolut nimic nici cand i-am spus ca nu cumpar pe loc racheta. Nota 10! Si sa le fac publicitate sa le cresc rankingul, asta e site-ul lor :) - www.ittennis.com.au.
Apropos, a luat vreo 10 rachete cu noi sa le testez si am testat vreo 6. Am ajuns la o remiza intre (Volkl Organix 10, Volkl PB 10 si Prince EXO3 Tour 100), din pacate toate destul de scumpe - undeva in jur de 250 dolari. Prince-ul m-a impresionat poate chiar mai mult decat Volkl, maine cred ca o iau la un test drive mai serios.

Revenind la australieni, mergeam azi pe tren (in Melbourne, metrourile sunt la suprafata, nu au subteran) si am observat ca toata lumea vorbea in trenul ala, ori fiecare cu grupul lui, ori intre grupuri, motivati probabil si de cateva beri pe care cu siguranta le-au avut mai devreme, dar tot, merita mentionat :).

Ei, intr-o cultura din asta, cred ca e mult mai usor sa inveti sa spui ce gandesti, sa vorbesti in public si sa-ti dezvolti people skills care sunt esentiale cam in orice job, inclusiv in cele tehnice.

jobing in Australia

Acu ca am ceva experienta in cautat de joburi in Australia, pot comenta :)

Am sa incep prin a spune ca experienta e destul de diferita de Romania, din mai multe puncte de vedere.

- majoritatea joburilor le gasesti doar prin agentii de recrutare, in timp ce in Romania, majoritatea sunt postate pe site-urile de joburi direct de companie. Aici sunt putine cazurile in care compania se ocupa de tot procesul.
- daca o agentie de recrutare a inceput sa vorbeasca cu un anumit client despre tine, nicio alta companie nu are voie sa te reprezinte la compania respectiva, pentru orice job. Cred ca e chiar o lege de genul, nu doar o conventie intre agentii.
- legal agentia nu are voie sa-ti trimita cv-ul la compania angajatoare, decat dupa ce ti-a trimis job description-ul si ti-a spus la ce companie e jobul. Trebuie sa le dai tu ok-ul intai, inainte sa continue.
- in anuntul cu jobul, de cele mai multe ori, specifica clar cati bani ofera pentru job. De obicei e o suma fixa, dar uneori gasesti si interval (e.g. 60-70k etc).
- cand discuti sume, valorile sunt pe an, salariul brut. Important e de tinut cont de 'superanuation' (altfel zis contributia la pensie) care e 9%. Daca iti spune ca iti ofera sa zicem 80k package, asta inseamna ca iti ofera de tot 80k pe an in care e inclus si superannuation. Deci, trebuie sa tii cont ca cei 9% ai sa-i platesti la stat cand iti faci calculele sa vezi cu cat ramai net. Altfel, eu de obicei spun suma si apoi specific 'plus super', ca sa fie clar despre ce vorbim.
- aici se discuta suma de la inceput, practic din primul interviu. din ce m-am prins eu nu prea poti sa o dai in povesti ca nu stii etc, desi am spus si asta de cateva ori la inceput, dar in general cred ca lumea stie clar targetul de la inceput si recruiterul se asteapta sa poti sa-i dai o suma sa stie ce sa caute pt tine.
- salariile NU sunt confidentiale, prin urmare la interviu te intreaba uneori ce salar ai acum si se asteapta sa le spui.

Si cireasa de pe tort: m-a sunat azi unul sa ma intrebe de un job, daca as fi interesat, si undeva in prima sau a doua fraza, ma intreaba
HR: ce salar ai acu.
Eu: nu pot sa-ti spun, e confidential in HP, am semnat contract in care mi se interzice sa spun asa ceva. Dar daca vrei pot sa-ti spun care e targetul meu.
HR: ...(mica pauza) ... asta n-am mai auzit-o pana acum :)
Eu: astea sunt regulile in HP, nimeni nu are voie sa spuna salariul, ne tot arata filmulete din cand in cand cu chestii din astea.
HR: ai semnat un contract in care spune ca nu poti spune?
Eu: da, ditamai contractul.
HR: bine, atunci imi pare rau, dar nu te pot recomanda clientului, ca e una din cerintele clientului sa stie salariul actual si sa-l poata verifica; au mai angajat pe altii inainte care au mintit in legatura cu salariul actual si au cerut cu 30k mai mult si dupa ce compania a aflat ca salariul la compania anterioara a fost mai mic i-a dat afara.
Eu: ?!?!?!?!?!?! (nu-mi venea sa cred ce aud, si m-am dezmeticit cu adevarat abia dupa ce s-a terminat conversatia) Nu e nicio problema sa va dau referinte, si puteti intreba salariul, dar nu cred ca va va spune cineva ce salar am acum.
HR: Ok, atunci nu pot sa te recomand
.... cam asta a fost tot.

Acum sunt foarte curios care e compania aia care a dat oameni afara pt ca au cerut salar prea mare comparativ cu salariul pe care il aveau unde lucrau. Vreau sa stiu, sa nu ajung cumva in compania aia din v-o greseala.
Nu ma prind de ce calculeaza asa valoarea oamenilor din companie, in loc sa estimeze cat anume poate omul ala aduce companiei, indiferent de care a fost trecutul lui. Pe principiul asta saracul Leo, noul CEO al HP-ului, ar fi muritor de foame :)

sport in Australia

In ultima vreme am inceput sa mai socializez si eu, cand pe la o bere, dar in special pe la un tennis sau arte martiale.

Cateva lucruri care m-au impresionat ar fi:
- antrenamentul de arte martiale: desi stilul pe care il, sa zicem, practicam in Romania era mult mai interesant (choy lee fut), antrenamentul de aici mi-a placut mai mult. Antrenamentul incepe cu vreo 20 minute de incalzire, timp in care trebuie sa alergi in jurul salii, sa-ti intinzi muscii, sa faci vreo 3 serii de abdomene cu un partener si vreo 3 serii de flotari. O chestie faina, la ultima serie de flotari, faci flotarea dupa care trebuie sa bati palma cu partenerul ... misto pt socializare. Dupa incalzire incep tehnici ca in orice stil, nimic deosebit.
Ce mi s-a parut foarte fain, e ca la final, toata lumea citeste de pe un perete valorile clubului pe care probabil in timp ajungi chiar sa ti le insusesti. Lucru bun, ca doar nu te duci doar sa te bati acolo. Se cunoaste ca baietii astia stiu leadership, ca in toate cartile de dezvoltare personala si leadership iti spune sa iti gasesti ce anume vrei sa faci, sa le scrii pe o foaie si sa le citesti in fiecare dimineata.
Problema cu artele martiale, pentru moment, e ca m-ar costa 145 dolari pe luna ... putin cam mult pt acum, dar dupa ce imi gasesc job aici vreau sa ma duc.

La tennis am fost de ceva mai multe ori. Este in Albert Park un club de tennis care organizeaza tot soiul de campionate si duminica au Tennis Social. Altfel zis, pt 3 ore, te duci acolo, ca si multi altii si joci tennis cu cine iti spun ei. Azi am fost prima oara.
La capionate, am fost ca inlocuitor pt altii care n-au putut ajunge, pt ca m-am trezit prea tarziu si incepuse campionatul ... dar am jucat si a fost ok.
Ce m-a impresionat a fost spiritul de fair play. E incredibil, practic nu conteaza in ce echipa esti, lumea sta de vorba cu tine de parca ii cunosti de-o viata, te lauda si incurajeaza daca dai o minge buna (sau chiar ok, nu neaparat extraordinara) si la sfarsitul meciului, dai noroc cu toata lumea si le multumesti pt joc. F. tare! Eu sunt impresionat si mi se pare f. tare felul in care se sprijina unii pe altii!

Alt lucru care mi s-a parut fain e ca aici poti sa te duci la cateva magazine si sa iti iei rachete sa faci demo. Platesti 5 dolari pe racheta si o poti lua acasa 2 zile sa te joci cu ea. Cum intentionez sa joc tennis des, vreau sa-mi iau o racheta, ca aia de-acasa n-a incaput in bagaje, asa ca am testat pana acum 4 rachete: Wilson Six-One Tour (racheta lui Federer), Babloat AeroPro Drive GT (racheta lui Nadal), Wilson BLX Blade 98 si Volkl PowerBridge 10 Light.
De la Wilson nu mi-a placut nimic. Racheta lui Federer e faina ca are precizie, dar e extrem de greu de jucat cu ea, trebuie sa ai super conditie fizica. Cealalta de la Wilson pur si simplu parca e facuta de mine, comparat cu Babolat si Volkl. Babolatul lui Nadal e ok, are putere, dar uneori mi s-a parut greu de controlat - altfel zis, mingea nu se ducea unde voiam eu.
Ce m-a impresionat a fost Volkl, o firma de care nu auzisem pana acum. Racheta e foarte faina, mingea se duce exact unde vreau eu, singura problema care am vazut-o e ca nu prea are forta. Trebuie sa lovesti mingea foarte tare sa ajunge unde vrei.
Oricum, maine duc Volkl-ul si Wilson Blade 98 si cred ca am sa iau alt Volkl si inca o data Babolat-ul lui Nadal si sa ma hotarasc la una din astea doua.

Alta chestie faina, e ca tennis-warehouse.com.au garanteaza ca au pretul cel mai mic. Altfel spus, daca gasesc racheta mai ieftin in alte parti, le trimit link-ul si ei imi dau racheta la pretul respectiv. Desigur ca am gasit Volkl-ul pe care cel mai probabil am sa-l cumpar la doar 199 dolari, cand la ei e 275 dolari :D.

In alta ordine de idei, saptamana viitoare ma duc la Yoga Bikram, unde cica transpira si oasele din tine. Am primit recomandare de la o australianca, asa ca sunt ascultator si execut, ca sa ma integrez cum trebuie aici :)

sarbatori in australia si dupa

Iar n-am mai scris de multisor, asa ca hai sa mai bag o fisa si pe-aici :)

Ia sa vedem ce-am mai facut ... am petrecut craciunul cu chinezul intr-un club de gay :), n-a recunoscut inca, dar s-a scapat de cateva ori ca-i plac baietii :)). In fine, a fost interesant sa zicem.
Am cunoscut-o pe Nadia, prin blogul meu despre Melbourne :) si am aranjat un mic gratarel pe 26 decembrie, dupa care i-am cunoscut pe Andrew si Mihaela si Antoanela si Michael si inca cativa. F. draguti toti!
Intre craciun si rev, am dat o fuga la Warrnambool, la mister Sergiu, si m-am intalnit si cu Edi si am mai bagat o fisa fara success la vanatoare. Am pierdut si 5 dolari la tragerea la tinta :(.
De rev am fost la Antoanela cu cativa prieteni de-ai lor, un gratarel caldut, preparat de Michael, f. bun si divers, si taca taca pana dimineata pe la 5-6.
Pe scurt, am avut sarbatorile pline si f. faine, desi am ajuns aici de doar cateva luni. Chiar ma gandeam ca am ajuns sa cunosc aici mai multi oameni faini, fara sa fac nimic deosebit pentru asta, decat cunosteam in Bucuresti dupa aceeasi perioada, cand m-am mutat din Iasi. Interesant, nu? :)

De saptamana trecuta am inceput sa-mi caut si eu job activ, vad ca si piata incepe sa se dezghete. Pana acum merge ok. Primul lucru pe care l-am observat e ca oamenii de HR nu sunt atat de draguti ca cei pe care i-am intalnit eu prin RO. Am fost la un interviu la care parca eram criminal si eram in sala de interogatoriu. Daca-mi mai puneau si niste catuse, era clar. Era vineri si probabil aveau toate celulele date peste weekend.

Aici e un sistem interesant cu recruiterii. Imi aduce aminte de agentii imobiliari din Romania. Se bat toti care sa te reprezinte si daca unul apuca sa trimita aplicatia ta la o companie, al lui ramai, altii nu mai au voie. Si trebuie sa-i dai ok-ul si exclusivitatea inainte sa iti trimita aplicatia. Ba chiar preiau aplicatiile si le posteaza si ei pe site-urile de joburi, exact cum fac agentii imobiliari la noi :)). Si castiga si o caruta de bani pe treaba asta ...

Tot sunt incantat de Australia, si tot nu prea am timp decat de munca, dar incet incet sper sa trec si eu spre o viata mai normala :). Azi ma duc la un concert live (free, of course) de exemplu. Noroc de Antoanela ca ne-a anuntat si pe noi, restul :).

Ah, si pe nevasta-mea o cheama Sarah :). Neh, n-o cunosc inca, dar am senzatia ca pe toate femeile in tara asta le cheama Sarah ... ar trebui sa fac un test pe strada sa strig Sarah, sa vad daca se intoarce toata strada la mine :)). Pana acum din ce femei am cunoscut, macar pe jumatate le chema Sarah ... tre sa ma obisnuiesc sa zic "Sarah, draga, adu-mi te rog o bere" :). Exersez zilnic, dar pentru moment mi-o aduc singur :).

Australia - tot inceputul

N-am mai apucat sa scriu de multisor pe-aici, e multe de facut cand esti in tara noua, mai putin cu fun-ul la inceput :).

Mai nou m-am mutat in Melbourne (mai nou adica acu o luna). Stau in St Kilda, la vreo 5-10 min de mers pe jos pana la Albert Park (unde e pista de Formula 1) si la 5 min de Chapel Street (zona plina cu baruri etc) si la cam 10-15 min de plaja. Overall, zona mi se pare foarte faina, ai cam tot ce vrei in zona. Nu e ca in Romania sa ai chioscul la scara, aici trebuie sa merg cam 10 min pana la un magazin, dar e ok.

Practic stau in gazda la un chinez, fiecare cu camera lui. E mai ieftin si e mai ok pentru inceput, ca am cu cine sa mai pierde vremea, mai ales ca e cam de aceeasi varsta ca mine ... ieri am aflat ca are 34 ani doar pe hartie, ca de fapt el s-a nascut in 79, dar i-au falsificat ai lui actele ca sa-l poata da la scoala la 3-4 ani :)). Si eu care faceam misto de el ca e batran, acu se pare ca-i mai tinerel decat mine :).

Cum ziceam, de cand am venit am cam muncit continuu, fie pentru HP, fie pentru alte proiecte. Ori am mai invatat cate ceva ca vreau sa trec pe programare (vreau o pauza de la management pt moment) si mai am de catch up putin ca sa revin cat de cat pe val.

Pana weekendul asta am avut un program f. naspa, in sensul ca obisnuiam sa lucrez de pe la 5-6 seara pana pe la 10 dimineata, deci practic nu prea vedeam soarele :). Mai bine ma mutam in Norvegia, creca macar catigam mai multi bani :). Oricum, de azi, mi-am schimbat programul, am trecut dupa programul de Australia ca nu prea mai am sedinte cu Europa si in sfarsit pot sa-mi permit sa traiesc normal.
Mi-am cumparat si chitara, ca inca nu vreau sa renunt la ideea de a invata sa cant la un instrument, oricat de slabe performante am avut pana acum :). Vreau sa incerc si la pian putin ca tocmai si-a cumparat unul prietena lui Eric (chinezul) si m-am autoinvitat la ea sa ii incerc instrumentul :). S-ar putea sa mearga mai repede decat la chitara ca stiam candva sa cant la acordeon ... who knows, am sa vad.

De saptamana asta incep sa merg si la sala (am 2 sapt gratis unde merge Eric si am mai vazut o sala unde iti dau la fel :)) ) si vreau sa ma duc si la un club de arte martiale (sunt vreo 4 prin zona si nu e enorm de scump ... cam 60-80 AUD/luna).
Si din initiativa de a mai face si altceva decat munca aveam in plan sa ma duc sa pilotez un avion deasupra Melbourne-ului. Costa cam 150 AUD si poti pilota tu avionul vreo 20-30 min, desigur, cu un pilot langa tine :). Oricum, pare fun, sa vad cand am timp sa ajung, probabil dupa Craciun de-acum. As fi vrut cursurile de parasutism, dar alea sunt vreo 2800 AUD ... putin cam mult pt moment pt mine.
Ca veni vorba de Craciun, asta va fi primul meu Craciun sarbatorit pe plaja :). F. tare, nu? Ma duc cu chinezul la Geelong unde cica se aduna lumea pe plaja de Craciun in fiecare an. Apoi pe 26 bag un gratarel cu un grup de romani (pe care nu-i cunosc inca :) ) aici, in Melbourne, si pe 27-29 ma duc langa Warrnambool sa ma intalnesc cu Edi si Sergiu la o vanatoare, bere, gratarel si o ciorba radauteana (specialitatea lu moi!).

O impresie de ansamplu despre Australia pana acum e cam asa:
- lume diferita de Romania, cum ziceam si in postul celalalt, oamenii par foarte diferiti
- interesant mi s-a parut ca aici cred ca peste 90% dintre oameni sunt atei, spre deosebire de Romania unde procentul cred ca e exact invers. Prin urmare, un loc foarte bun pt mine de trait ca oricum n-am inteles niciodata tot bullshit-ul religios.
- financiar cred ca poate fi mult mai bine decat ma asteptam (din ce m-am prins eu, salariile standard pt IT sunt undeva intre 70k si 140k, ceea ce inseamna undeva intre 4000 si 7000 AUD/luna net. aici totul e cam de 2 ori mai scump, dar totusi, te descurci confortabil cu sumele astea, nu cred ca ai motive sa iti faci multe griji). Eu de exemplu ma descurc ok acum cu aproximativ 1500 AUD/luna. Sigur, daca vrei sa stai singur etc, te duci cu chiria mai mult de 1500 ... :)
- oamenii sunt mult mai relaxati si par destul de prietenosi si dornici sa ajute
- piata de joburi e destul de bogata, dar conteaza sa ai experienta locala, desi nu atat de mult cat credeam.
- parcurile sunt bestiale, e mai mare dragul sa te intinzi pe iarba in orice parc aici, toate sunt curate si ingrijite (funny e ca in RO alergam pe strada fara griji, desi stiu ca nu e tocmai bine pentru genunchi sa alergi pe asfalt ... aici in schimb acum alerg doar pe zgura special amenajata pentru asta in jurul lacului din Albert Park si este o zona mica unde e asfalt; acolo nu alerg, merg pana la zgura si continui de-acolo alergarea :))) ... eh, ce inceamna sa dai de civilizatie, tusesti de la o palma de asfalt :) ).
- gasesti cam tot ce-ti poti dori in oras - de la concerte cu cei mai in voga artisti, spectacole de teatru, tot ce misca in arta etc, competitii sportive cu super sportivi (gen Australian Open sau Australian Gran Prix etc), lucruri care nu le gasesti adunate intr-un loc in multe alte locatii.
- zona e super ok, ai si munte (nu foarte inalti, cam 1700m, dar sunt super ok in NZ la 3 ore de aici) la 1-2 ore de oras si ocean la 30 min de oras (10 min in cazul meu ca stau aproape de plaja St Kilda).
- sunt multe lucruri care le poti face gratis (de ex. terenurile de tenis din ce am vazut sunt gratis aici, si alte terenuri de fotbal, cricket etc)
- statul e super ok, in sensul ca iti face tot soiul de reduceri de taxe (de ex. poti sa iti deduci laptop-ul pretinzand ca il folosesti pentru servici, sau poti sa-ti recuperezi bani de curatat uniforma, daca jobul tau impune o uniforma, sau poti sa primesti un procent semnificativ din banii platiti pentru telefoanele date in interes de servici etc). Statul plateste undeva la vreo 70% din toate cheltuielile astea.
- e o super varietate de natii, asa ca poti invata enorm de multe lucruri noi de la cei de pe-aici si din culturile lor. Eu am aflat multe despre chinezi de exemplu de cand stau cu Eric. Nu mai zic ca mi-a gatit aproape 2 sapt numa chestii sanatoase :).

Multa lume m-a intrebat daca nu mi-e dor de tara. Ciudat poate, dar nu mi-e dor deloc de tara. Uneori, destul de rar, mi-e dor de cateva persoane din tara, mai ales cand vorbesc cu ei la tel sau pe messenger, dar in general nu am niciun fel de simtamant de dor fata de preaiubita Romanie sau de locurile de-acolo. Chiar am mai vorbit si cu altii care au plecat si se pare ca nu-s singurul care nu moare de dorul meleagurilor mioritice.
E adevarat ca am si fost foarte ocupat de cand am ajuns. Voi vedea daca se schimba cumva in timp ...

OK, Craciun Fericit la toti care ajungeti sa cititi radurile astea si multa bafta in 2011 ca cica-i ultimul an (in 2012 caput, s-a terminat distractia)! ;)

Australia - inceputul

Am ajuns in final in Australia, dupa ce hotarasem acum un an sa vin. Initial voiam sa ajung in primavara lui 2011, dar guvernul actual m-a facut sa iau decizia sa ma mut cu jumatate de an mai repede si uite ca intr-un final s-a intamplat. Vorba aia: daca iti doresti cu adevarat, se va intampla. Sau cum imi place mie sa spun cateodata: Nu exista lucruri care vreau sa le fac, exista doar lucruri pe care nu vreau sa le fac si lucruri pe care le fac :)

Am avut si super noroc ca m-am reintalnit cu un fost coleg de generala acum vre-un an pe facebook ... el m-a gasit, eu initial nici nu imi aminteam de el. Deja m-a ajutat enorm si ne-am dat seama ca avem foarte multe lucruri in comun, desi in generala nu prea aveam nicio treaba unul cu altul. Dar uite ca timpul ne-a schimbat si in final nu suntem atat de diferiti si chiar ma bucur ca ne-am reintalnit si ne-am cunoscut mai bine.

Cum ziceam, am ajuns aici, Edi m-a asteptat la aeroport si am venit la el acasa, unde stau de o saptamana deja. El sta in Bendigo, la ca 150 km de Melbourne, intr-o casa foarte faina, spatioasa, cu tot ce ti-ai putea dori in ea.
Primul weekend a fost super fain, am mers prin cateva baruri pe-aici; m-a dus Edi in 3 tipuri diferite de baruri :), dar in toate se putea paria pe curse cu cai, caini etc. Aici se pare ca pariurile sunt sport national, toata lumea pariaza din cand in cand.
La fel, batranii, ii vezi dupa ce iau pensia, cu banii la aparatele alea cu prune, pere si alte nebunii, cum isi joaca seara banii :))
Pe scurt, Australia e complet diferita de Romania si Europa in general. Sunt alte obiceiuri, alti oameni, alte hobby-uri etc. Unde mai pui ca si masinile merg pe partea cealalta si era sa ma urc la volan cand am plecat de la aeroport pana m-a tras Edi de manuta si m-a trimis pe partea cealalta :)).

Ce mi-a placut sunt oamenii, mult mai prietenosi si mai zambitori si un pic mai excentrici decat la noi. Desigur, statutul financiar ii ajuta destul de mult sa fie asa.

La o prima vedere preturile sunt cel putin de 2 ori mai mari decat cele din Romania, si ma doare de cate ori ma uit la ele, dar cumva se pare ca lumea supravietuieste si cu preturile astea ...

In alta ordine de idei, e clar un loc in care vreau sa poposesc macar cativa ani, sa invat ce mai e de invatat de pe la cei de-aici, si dupa ... mai vedem :)

Stef.

aussie schoolies

aussie = australieni
schoolies = scolarii

Aici scolarii au tratamente speciale. Pe langa toate reducerile pe care le au peste tot (nimic nou, este si la noi), mai sunt si petreceri nationale date special pentru ei si in tot orasul unde se da petrecerea mai sunt si super preturi/reduceri pentru ei.
Asa s-a intamplat in Surfers Paradise (de altfel o statiune superba). Cand ne-am dus noi acolo (intr-o vineri), la hotel (care era fix pe plaja :D, super priveliste etc si pret super ok - cat am dat la hostel in Sydney. Ca o mica paranteza, daca aveam noi - sau macar am fi visat noi sa avem asa o statiune ... probabil n-o sa avem ever asa ceva - pretul la un hotel pe plaja cu vedere la mare/ocean ar fi fost de la cateva sute de euro pe noapte in sus. Aici am dat cam 25 euro de persoana pe noapte si camera arata super)

Cum ziceam, cand am ajuns la hotel ne-au cerut legitimatii, ne-au pus sa semnam niste hartii ca n-0 sa ne destrabalam in hotel ... lucru nou pana acum. Am intrebat de ce toate semnaturile astea si ne-au spus ca e doar o masura de precautie pentru ca vin schoolies incepand cu seara aia. Hmm, am zis ca trebuie sa vedem si noi schoolies astia ca prea au bagat spaima in bietii oameni.
Prin urmare am iesit seara in statiune, foarte aproape de noi, unde ne spusese de la hotel ca or sa se adune fiintele alea de-au speriat Surfers Paradise-ul.
Ce sa vezi, schoolies sunt practic toti elevii/studentii, dar in special cei care tocmai au terminat al doilea stagiu de scoala (la ei ai invatamant primar 6 ani, urmat de liceu 6 ani). Eh, si ce fac dragii de proaspat absolventi de liceu. Bautura si femei :).
Cum i-as spune eu, a inceput sezonul imperecherii la aussies ;).
Treaba se petrece cam asa: vine lumea toata aici, cei peste 18 ani cumpara bautura pentru ei si alti prieteni de-a lor care inca n-au 18 ani, beau de pe la ora 5-6 pana pe la 8-9 cand sunt muci/varza/terminati/etc. Intre timp ochesc o fata, care are noroc, care nu mai baga o fisa si maine, si sezonul imperecherii a inceput. Sunt maturi de-acum ... lucru normal de altfel.
Mai sunt si unii mai scandalosi (desi in general nu erau printre schoolies ci altii mai mari) care ajung sa fie foarte buni "prieteni" cu politia si ii vezi cum pleaca impreuna.
Totusi ce este impresionant pentru doi romani, este numarul de fete bete. Vorba lu' Syca: "n-am vazut in 30 ani in Romania atatea fete bete cat am vazut in o seara in Surfers Paradise" :). Subscriu si eu. Jumate din fetele alea sunt gata in 2-3 ore.

Am fost noi la o petrecere (am luat un tur de baruri sambata). Turul era prin 6 baruri, dar cateva fete erau gata in barul 4. Noroc ca mai gaseau cate un baiat de treaba sa le mai tina de ce apucau si ei, ca altfel nu cred ca le vedeam mai sus de buric - pozitia sezut era deja o provocare.

Interesanti copii astia australieni. Cam ca cei englezi, dar din ce am inteles de pe la cei de-aici, se pare ca ei au facut si "the extra mile". Si-au depasit limitele.
Ce sa zic, bravo lor ... si-au depasit taticii.

Oricum, partea frumoasa totusi e ca n-am vazut decat un inceput de bataie, care a fost rapid linistit de politie.

micii japonezi

ziceam ca am sa povestesc de micii japonezi ...
Eu n-am mai intrat in contact cu natia asta pana acum si chiar eram curios cum sunt. Ei, cum ii vedem la televizor, exact asa sunt. Mori de ras cand ii vezi cum guita ei in modul lor specific cand vad sau aud ceva incitant (si la drept vorbind lor totul li se pare incitant :) ).
oooooooooOOO, ar fi sunetul de baza - pornind de la un ooo mai jos, finalizat intr-o tonalitate mai inalta ... aproape ca o intrebare.
Orice le spui ... ei iti replica cu oooooooooOOO :).
Sau aaaaaA - care e un fel de a spune ca au inteles ce-ai vrut sa spui ... sau o confirmare a calitatilor tale de persuasiune :).

Asta vezi si la baieti si la fete, dar fetele (ca peste tot) sunt mai expresive.
Totusi, in grupul nostru cel mai expresiv a fost un tip Atsushi (apare si in pozele de aici cu o sapca in cap pusa smechereste http://picasaweb.google.com/iulian.costan/AliceSpringsAustralia ). A fost belea tipul in ultima zi cand ne-am intors in Alice Springs.
In excursie nu prea l-am avut compatriot de sticla (ceilalti au fost mai activi), dar la intoarcere am fost intr-o disco si am mancat ceva si apoi am bagat cateva beri, putin dans etc.
Super funny, ne-am distrat de minune cu el :). Exact cum vezi chinezoii prin filmele cu karate, cam asa facea si el.

Faza super tare a fost cand au vazut baietii laptop-ul lui Syca (un Mac). Au pornit toti intr-un "aaaaAA, this is an ... ooooo". Si toti aratau spre laptop :). Memorabil, pacat ca n-am putut sa le fac o poza. Erau excitati la maxim toti.

Dar si mai tare a fost cand a vazut Atsushi si iPhone-ul lui Syca mai tarziu putin pus la incarcat peste laptop. Am zis ca are orgasm, sa mor de nu. Tot arata spre el si sheuna sunetele lor.
I-am zis ca da, e iPhone. A stat si s-a uitat putin la el, fara sa-l atinga, l-a studiat putin din toate partile si a plecat la patul lui (am uitat sa zic ca ne-am cazat la dormitor de 8 paturi acolo si la intoarcere am avut norocul si am stat noi 2 cu cei 6 baieti japonezi).

Cat despre party, sunt rai baietii, au dansat toti de au rupt tot timpul cat am stat acolo. S-au pornit mai greu, dar dupa ce am inceput eu si frantuzoaica sa ne miscam putin pe scena si am luat vreo doi de manuta, s-au dezlantuit de nu-i mai puteam opri :).

Concluzia: foarte tari japonezii ... sper candva sa ajung pe la ei in tara sa vad mai mult ... probabil nu f. curand din pacate.

18 noiembrie 2008: Cairns - Daintree rainforest

Excursia de azi: rain forest.
Pt cine nu stie padurile de genul asta se gasesc in zonele unde e mai mereu cald si mai mereu polua si sunt super dense in vegetatie si animale. Ceva de genul sunt padurile amazoniene, probabil ceva mai dense decat astea de aici. Desi in partea mai de nord devin si aici foarte dense, dar nu prea ajunge oricine pe-acolo. E si destul de periculos sa te duci in alea dense.

La ora 7 trebuia sa ne culeaga de la hotel autocarul. La 7 fara 10 eram jos. S-a facut 7, dar nimic. Cum imi era putin foame si am vazut ca se deschisese altaturi un restaurant unde aveau si inghetata, am fugit repede sa iau una. Am cumparat una pt mine, una pt Syca si numai bine ce-a venit si autobuzul. Soferita, care era si ghidul, era o tipa pe la 40 ani cu un debit verbal incredibil. Se adresa cu formule de genul "my lovely, my gorgeous, my beautiful" si alte din astea tuturor :). Si vorbea frate, nu se incurca. Dar vorbea ... mult si repede. Foarte simpatica de altfel.

Am pornit noi excursia, si cam dupa vreo 10-15 minute de condus si cateva cuvinte schimbate cu cei de la birou si-a dat seama ca luase pe cineva care trebuia sa plece cu alt autocar :). Si-a cerut scuze de cateva ori, dupa care l-a lasat pe bajet la o statie, urmand ca un coleg sa-l ridice. Problema rezolvata, am plecat mai departe pana la primul stop: cu barca pe raul de crocodili.

Ca sa ajungi pe Cape Tribulation (peninsula unde reciful se intalneste cu pamantul), trebuie sa treci peste raul Daintree care are cam 600 de crocodili. Asa ca am pornit sa vedem crocodili. Ne-a dus un baiet cu barca pana intr-un loc unde vazuse el dimineata un crocodil, dar n-a miscat nica acolo. Ne-a dus in alta parte unde vazuse unul mai mare si am inceput sa ne uitam dupa el. Guess what? Je l-a vazut si am dat anuntul la toata lumea unde sa se uite. A intors si bajetul barca sa mergem spre el si am avut noroc ca a si iesit din apa, asa ca l-am vazut in intregime. Era un animal de vreo 2-3 metri lungime, gras si urat. Cu siguranta nu mi-ar fi placut sa stau aproape de el, mai ales in apa. Ne-am uitat putin la el, dupa care ne-am intors la masina si am pornit mai departe.

Urmatoarea oprire a fost rainforest-ul. Acolo era amenajat pentru board walking, ca peste tot. Board walking in seamna ca ai un traseu facut din lemn in general, la o oarecare inaltime deasupra pamantului si te poti plimba pe el, fara sa calci pe iarba. Ei au asa ceva cam la orice punct turistic in natura.Am mers pe board, a fost interesant, dar nu striking. Erau niste mlastini acolo, cu tot soiul de animale ... nu ai vrea sa ajungi in una din alea. Si daca ma gandesc ca mai in nord e si mai salbatic ...
De aici am mers la campingul de la Cape Tribulation pentru pranz. Ne-a linistit cu un sandwich de pui si niste cartofi prajiti. Am mai completat noi cu un jug de bere si cam asta a fost masa. Am plecat de-acolo sa vedem oceanul, ca era destul de aproape. Plaja acolo era destul de boring, mica si nepopulata. Asa ca ne-am intors rapid. Campingul e in schimb foarte fain. Aproape toate casutele sunt putin etajate pe niste stalpi de lemn (probabil pentru ca ploua destul de des acolo), cu copacei intre ele cu flori de diverse culori. Fiecare casuta cu o mica terasa in fata. Foarte frumos. Ne-a parut putin rau ca n-am stat o noapte acolo, dar asta e ... intr-o luna nu poti sa le faci pe toate.

Ca in orice tur, toate pauzele au fost destul de scurte, asa ca am plecat repede si de-acolo (am avut cu tot cu masa vreo 40 minute).Pe drum, ne-am prezentat toti, ca nu ne cunosteam pana atunci, asa ca au luat toti cuvantul si au spus de unde sunt si cum si ce fac in Australia. S-au mirat desigur ca suntem din Romania si au zis ca nu prea au vazut multi din RO - normal ca nu - si am mai facut cateva glume de vampiri si Dracula dupa care am trecut la cele 2 frantuzoaice timide (sau poate doar nu stiau engleza) de langa noi si asa mai departe. Desigur, cum ne obisnuiseram deja, cei mai multi erau din Germania, iar pe locul doi de data asta au fost australienii.

De aici inapoi, am trecut cu ferry peste raul cu crocodili (Daintree river) si am oprit ceva mai incolo la un raulet unde puteai sa faci si baie daca voiai. Desigur ca am facut si eu si Syca. Ne urcam pe niste bolovani si saream in cap pe unde ni se parea noua ca n-ar fi alti bolovani mai mici ... ca raul era cam plin de bolovani. Am vazut si niste pestisori putin mai mari decat mana mea pe fundul apei si fugeau cand dadeam cu piciorul. Ne-am balacit putin si am tulit-o inapoi la autobuz.

De aici n-am mai oprit pana in Port Douglas, care era si ultima locatie in care urma sa oprim.
Port Douglas arata ca un sat de vacanta, ca o statiune. Foarte cochet, cladirile super dragute, multe magazine, campinguri, peisaje super, palmieri etc. Ne-am plimbat putin pe-acolo, Syca si-a gasit o camasa misto, gasisem si eu una dar nu mai aveau marimi normale (gen L-XL) ci doar din alea de soareci. Asa ca am sarit peste o investitie pe care oricum nu mi-o permiteam.Scurta vizita si in Port Douglas, am suit in autobuz si dai spre casa. Cum somn nu-mi era ca am dormit destul pe drumul spre Daintree rainforest (mai tot drumul) am inceput sa trancanesc cu o frantuzoaica de langa mine. Saracuta nu se plimba decat de vreo 2 luni si jumate. Straniu mi s-a parut ca lucra ca postas si isi permitea sa calatoreasca in Australia pt 3 luni?! Cred ca jobul de postas era doar acoperire sa spele banii castigati cine stie cum ...Back la hotel. Am multumit frumos. Soferita ne-a multumit frumos si ea pentru contributia la atmosfera din autobuz (noi si niste australieni ce i-am mai tinut hangul, nemtii - ca si in excursia anterioara - au fost destul de tacuti. Straniu de altfel ca nemtii sunt destul de comunicativi in general).

Am mai coborat la o bere ca era setea mare dar nu mai era nimic in oras. Am reusit sa gasim pana la urma undeva, dar tanti de servea acolo ne-a zis ca ea n-are voie sa ne serveasca dupa ora 11 parca si ca n-avem voie sa bem pe strada ca ne da politia amenda. In fine, ne-a dat cate o bere pana la urma, a desfacut-o si ne-am pornit cu berea pe strada pe raspunderea proprie. Ne-am asezat pe o bancuta pe langa hotelul nostru, cam in mijlocul drumului asa. Intr-un soi de piata si am continuat sa bem pana vedem ca vine un nene in uniforma tinta spre noi. Am asteptat sa vedem ce zice, noi continuand sa bem. Ajunge el langa noi si ne zice ca sa nu mai bem in public ca daca vine politia ne da amenda. Daca vine politia zici?! Ma uit mai bine si vad ca el nu era politia ci un soi de gardian. Ce sa vezi, au si astia gardieni publici, doar ca aici gardienii publici nu-s niste neciopliti care se bucura cand ti-o trag, ci oameni draguti, simpatici, care vorbesc frumos cu tine ... si probabil daca esti tu nesimtit, se conformeaza si ei. Cu noi n-a fost nevoie, am multumit ca ne-a spus asa o informatie valoroasa pe care chipurile n-o stiam si am terminat berea si am aruncat sticla la cos ca oricum era cam gata.

De aici n-a mai fost decat nani pana a doua zi cand am zburat spre Brisbane si de-acolo mai departe spre Byron Bay.

poze: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/DaintreeRainforestAustralia

17 noiembrie 2008: Cairns - reciful de corali

yup, in aceasta minunata zi am facut scuba diving pt prima oara.
Ne-am trezit pe la 7 si ne-am miscat spre locatia de unde urma sa plece barcuta spre reciful de corali. Urma sa stam cam 4 ore la recif, timp in care faceam doua scufundari si snorkeling cat voiam.Am facut check-in-ul, ne-am imbarcat si la putin timp dupa a plecat barcuta. Ne-a prezentat unu acolo ce si cum o sa se intample ... in mare stiam deja de la agentie cand am facut rezervarea.Barcuta mergea destul de rapid, cam in 2 ore am ajuns la prima destinatie (la ora 10 eram acolo). La 9:30 ne-au adunat pe cei care faceau scufundari (scuba diving) sa ne explice cum trebuie sa respiri din tubul de oxigen, ce semne trebuie sa folosim in apa, cum egalizezi presiunea in urechi, cum scoti apa din masca, cum scoti apa din dispozitivul de respirat si alte lucruri utile acolo jos. Regula de baza am retinut-o: respiri mereu ca altfel iti pocneste plamanu' :D.

Interesant era ca semnul de ok nu e ala cu degetul mare in sus si restul mainii inchise. Ala de fapt inseamna ca vrei sus :). Ca sa zici ca esti ok tb sa faci semnul cu cu 3 degete libere si celelalte doua formand un O. L-ai incurcat, ai urcat sus :).
Ne-au grupat pe grupe de 4 persoane, noi am intrat in grupa 4. Asa ca am bagat putin snorkeling pana ne-a venit randul. Fiecare grupa statea cam 20-25 minute in apa.Am facut si o droaie de poze. Se vede foarte fain reciful cand faci snorkeling ca e destul de aproape de suprafata acolo. Probabil nu mai mult de 4-5 metri adancime.Apa e super sarata (iti blestemi zilele daca atingi apa cu limba, bleah :( ) asa ca plutesti lejer fara sa faci absolut nimic. Asa ca nu faceam decat sa fac poze. Daca voiam sa plec de unde sunt, dadeam de 2 ori din maini si gata, iar intram in stand by mode.
Ne-au strigat la un moment dat, dar cumva eu eram focusat la plutitul meu, asa ca n-am reactionat. Noroc ca m-a strigat Syca, care iesise, si am urcat si eu pe barca sa ma echipese cu tubul de oxigen si greutatile. Ca sa te scufunzi iti pune la brau o centura cu greutati de plumb ca altfel te tine apa sus ca te trage in sus si tubul de oxigen si oricum plutesti si tu fara tub de oxigen. Mie mi-au pus baietii 6 greutati, lui Syca 4. Fiecare cat merita :).

Si am intrat in apa. Intai un pic si ne-a intrebat daca suntem ok. Mie casca imi cam lua apa si trebuia sa o golesc cam din minut in minut. I-am explicat in apa lu nea instructorul, dar el mi-a explicat ca s-o golesc cum ma invatase. In fine, am dat asa inainte de-acu. Ne-am scufundat, am egalizat presiunea in urechi cam la fiecare metru adancime, cum ni se spusese (oricum noi stiam care-i treaba si de la parasutism, doar ca aici simti presiunea mult mai repede), si am ajuns intre corali si o multime de pesti. E faina senzatia de a innota intre pesti. Ma duceam mai aproape de ei sa ii ating, dar asta nu prea se poate ca fug rapid ce te apropii la juma de metru de ei. Reciful nu mi s-a parut spectaculos. Culorile in perioada asta sunt foarte seci (nuante de gri), dar e oricum f. interesant sa fii intre corali si sa vezi toti pestisorii care isi gasesc adapostul pe-acolo.Super interesanta e si senzatia aia de plutire. E f. relaxant, mai ales ca poti respira la fel cum respiri afara :). Daca vrei sa te misti, mai dai din picioare, daca nu stai linistit si plutesti.

Din cand in cand ne mai intreba instructorul daca suntem ok si de vreo 2 ori i-am arat semnul de ok pe care-l stiam eu :). Dar mi-am dat rapid seama si i-am aratat semnul pe care il astepta el :). Syca nu si-a dat seama o data si l-a intrebat ala ca sa fie sigur, daca vrea sa urce sus :). Nu voia asa ca a aratat semnul corect.
Am stat in apa cam 20 minute cred. Mi s-a parut ca au trecut super repede.
Dupa ne-a urcat sus si ne-am mutat la noua locatie, timp in care am mancat niste mancarica tare buna.
La noua locatie (alta bucata de recif) la fel, am bagat putin snorkeling si apoi am trecut la scufundare. Am renuntat de data asta la costumul de scafandru, am luat doar vesta cu tubul de oxigen si greutatile de plumb. De data asta am meritat doar 4 si Syca 3.

Am avut alt instructor acum, mult mai relaxat. Primul nu prea ne-a lasat sa ne agitam pe-acolo. Asta n-avea nicio treaba. Statea cu burta in sus mai mereu, cu bratele incrucisate la piept si se uita ce facem noi. Nu exista regula ca n-ai voie sa te duci mai jos decat el, cum era la primul. Aproape ca n-am fost niciodata mai sus decat el. Am umblat prin apa ca altceva. I-am facut filmulet lui Syca cum innota, cum si-a scos apa din masca, de deasupra lui, de sub el ... n-a fost in viata lui asa un star cum e in filmuletul ala.

Am facut o gasca de poze si la pestisori si la recif, suficient cat sa imi pot aduce aminte fiecare minut petrecut in apa.Acum am stat in apa cam 30 minute. A fost mult mai fain ca am avut timp sa ne miscam pe-acolo.Am iesit intr-un final, am lasat tuburile si am reluat snorkeling-ul, dar de data asta am renuntat la labe si am pastrat doar masca. E mult mai fain fara labe, dar daca vrei sa ajung la barca e mai trista socoteala. Te trage apa in larg de nu stii ce-i cu tine. Aici te inneci fara sa-ti dai seama. Mai ales ca aveam si camera foto prinsa de mana, practic innotam doar cu o mana. Am reusit sa ne apropiem totusi de barca cu putin efort, am mai stat putin si am mai facut niste poze intr-o zona unde era f. aproape redciful dupa care am iesit.

Nici barcuta n-a mai stat mult si a luat-o inapoi spre mal. Am iesit prin urare la soare in partea din fata a vasului pana ne-au chemat bajetii la un pahar de vin din partea firmei. F. frumos din partea lor. Am luat vinul de la ei si inca o bere si cam asta a fost. Inca putin soare si am ajuns.Overall, a fost super experienta scufundarii. Raman fan al parasutismului, dar mi-a placut f. mult si asta.
Poze aici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/GreatBarrierReefAustralia

15-16 noiembrie 2008: Cairns

Planurile pentru Cairns erau sa vedem reciful de corali si un rainforest undeva in nordul cairns-ului. Si desigur sa prindem putin bronz sa facem in ciuda celor de-acasa cand ne intoarcem :).
In prima zi nu ne-am sinchisit sa mergem nicaieri. Abia venisem dintr-o excursie de 3 zile, asa ca am zis ca meritam sa ne luam o zi libera. Am mers in oras si am mancat niste chinezarii la 11 dolari cat puteai sa-ti pui intr-un lighenas(mai mult decat suficient) si am ras niste bere. Ne-am mai plimbat putin prin orasel, am vazut laguna - o mica piscina langa ocean unde se balaceau o gasca de oameni si apoi se intindeau pe iarba de langa la plaja sau diverse altele. Erau pana si niste gratare amenajate special, electrice, unde puteai sa-ti prajesti carnurile fara sa faci mii de foculete pe iarba ca la noi. Foarte frumos organizat si Carins-ul e un orasel super fain. Arata ca o statiune - asta si e de altfel - cu case micute, strazi destul de largi, multe zone inchise masinilor unde poti sa te plimbi linistit, cladiri mici dar dragute.Dupa atata plimbare ni se facuse o sete dureroasa asa ca am mers si am ras un jug (1140 ml) de bere, dupa care ne-am dus sa ne facem rezervarile pentru excursiile planificate (am planificat pentru a doua zi reciful de corali cu scuba diving, iar pentru urmatoarea vizita la rainforest).De acolo ne-am dus si ne-am luat si camera foto acvatica sa fotografiem in apa si dupa inca putina plimbare am inceput sa cautam un indian ca ni se facuse pofta de-acum. Nu mai mancasem indian de vreo saptamana de-acum. Am intrebat vreo doi, si am gasit intr-un final, asa ca ne-am prezentat acolo.Mancarea in Cairns e destul de scumpa. Incepe cam de la 15 dolari portia. Noi pe o masa la indian cu felul principal, orez si naan am dat 20 dolari. Comparativ cu cei 8-9 dolari care i-am dat in Sydney pe o masa asemanatoare ... ce-i drept mai putina mancare dar mai mult decat suficienta.De la indian ne-am dus spre hotel sa mai intram putin pe net si cam asta a fost.
Poze: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/CairnsAustralia

19-20 noiembrie 2008: Byron Bay

Byron Bay e o poveste super scurta, asa ca am sa cuplez cele 2 zile (vorba vine) intr-un singur post.Cum ziceam am plecat de la Cairns cu avionul pana la Brisbane, de la aeroport am luat un trenulet pana in oras si de-acolo am reusit sa prindem ultimul autobuz pana in Byron Bay. Surpriza: autobuzul facea 4 ore (distanta fiind 99km)! Acu de fapt erau 3 ca Byron Bay e in statul NSW, iar Brisbane e in Queensland. Desi practic Brisbane si Byron Bay sunt pe acelasi meridian, statul Queensland are alt fus orar decat NSW, nu stiu exact de ce - probabil au vrut sa fie si ei originali in felul lor.A incercat soferul sa ne puna un film, dar s-a dovedit in mai multe randuri ca taskul asta este doar pentru high staff, si un simplu sofer cu putina experienta nu are access la informatii de genul asta. Prin urmare, iarasi am ramas fara film.

Fac o mica paranteza. Nu va imaginati cum se vede plaja de la Surfers Paradise (unde sunt acum) la ora 7 seara, de la etajul 6 al hotelului ... care intamplator e chiar pe plaja. Prea tare, ma duc sa fac niste poze si revin :).

Asa. Si cum ziceam, somn nu-mi era deloc ca dormisem in avion - ca altceva nu prea stiu ce puteam face si eu nu suport sa nu fac nimic ... asa ca dorm de cate ori n-am ce face :). Asa ca acum, dupa ce am rasfoit o revista despre ce poti face pe Gold Coast, am revenit la ... somn ;). Cu greu, dar am mai reusit sa dorm vreo juma de ora numai ca am ajuns. Cumva n-a trecut chiar asa greu timpul. Am mai stat si noi putin de vorba si cam asta a fost. Hop ca am ajuns la Byron Bay. Ora 11 PM.Ne-am dat jos, in oras nu mai misca aproape nimic. Ne-am dus putin sa-si caute Syca un slice de pizza ca era rupt, dar fara sanse de izbanda. Totul era aproape terminat. Putin straniu tinand cont ca Byron Bay e statiune de tineret (un soi de Vama Veche la noi din ce m-am prins eu).Ne-am prins noi ca n-are sens sa mai bantuim prin oras, asa ca ne-am postat intr-o statie de taxi si am asteptat pana ne-a venit randul sa ne urcam in taxi si am indicat locatia. Ne-am crucit de cateva ori si am injurat putin vazand ca taxiul tot merge si noi tot n-ajungem la hotel, dar intr-un final am ajuns. Aici, ce sa vezi. Hotelul mult asteptat era un guest house. Care va sa zica, o casa nenorocita, in care aveam si noi o camera. Dupa putine peripetii cu intratul, ca nu era nimeni acolo sa facem check-in-ul, sa ne dea prosoapele si sa ne pupe un pic in fund asa ca clienti delicati ce suntem etc (cum se intampla la un hotel si cum ne asteptam noi - haha ha), am reusit sa intram in "hotel" si in camera noastra. Camera n-arata rau - nici casuta de altfel - dar mirosea ca in casa la bunica. Cel putin in camera noastra. Dupa un dus si putin internet (care era gratis - super) am descoperit bucataria si televizorul. Cum nu-mi era somn am dat drumul la televizor si am rontait un mar, o banana si o portocala si m-am uitat la stupizeniile lor de emisiuni. Nu erau decat vreo 10 programe (ca in toate hotelurile in care am fost) si toate erau boring rau. Asa ca dupa ce am mai stat putin pe net pe iPhone, m-am intors la culcare. Sa nu uitam, se pornise o ploaie crunta si a tinut-o pana dimnieata aproape. Deja ne imaginam micul nostru rest de concediu stand in pat si uitandu-ne la televizor si navigand pe internet. Cum ii sade bine unui calculatorist :).

A doua zi, de altfel si ultima zi in Byron Bay, ne-am trezit destul de tarziu. Pe la 9 parca. Spre bucuria noastra afara era frumos si uscat! Am mancat putin dupa care am tulit-o spre plaja, in directia indicata de un italian de statea acolo. Pe drum ne-am intalnit cu un sarpe ... mort. Cred ca avea cam 1.8 metri. Semana cu un sarpe Boa, chiar sunt curios sa ma uit acasa pe poze sa vad. Din ce tin eu minte de cum arata un sarpe Boa, ala era, doar ca probabil era doar un pui. Am continuat drumul, si am ajuns dupa ceva timp la plaja.Plaja era semi parasita (erau doar vreo 10 oameni pe ditamai plaja). Ne-am asezat si noi acolo, daca tot batusem drumul. Am zis sa stam vreo ora acolo si apoi dupa ce mergem la masa, mergem la plaja cu oameni :).Am stat vreo ora, si m-am prajit de m-am rupt. Foarte ciudat. Am fost eu destept si am tras slipul putin mai jos sa ma bronzez cat mai mult. Asa ca partea alba, care saraca nu vazuse ea soare niciodata probabil (ca la mine in dus nu ajunge soarele) s-a facut acum rosioara rosioara. Love handles sunt de neatins acum ... m-am dus dracului. Abia acum (dupa o zi) incep sa consider suportabila durerea cand le ating. Dar asta e, am vrut bronz :).Ne-am ridicat de-acolo si am facut o baie, si dupa ce ne-am zvantat putin am pornit spre camera sa ma ung eu cu alifii si sa ne pregatim de plecat la masa. Am facut ambele si uite ca am ajuns in oras, dupa vreo 20 minute de mers pe jos.Orasul arata ca o statiune, cladiri mici, destul de dragut. Cum ziceam, si cum mi-am dat seama dupa ce am ajuns in Surfers Paradise, e doar un mic satuc, dar e dragut. Am mancat ceva, am baut si o bere si ne-am pus iarasi pe plaja.Eu am mai intrat putin in apa si dupa ce-am iesit, mi-am luat tricoul pe mine sa nu ma mai prajesc, ca era destul de bine copt pt ziua respectiva, si am inceput sa studiez frumusetile naturii. Cand ce sa vezi.
Nu-mi imaginam ca o sa mai vad vreodata pe cineva din cei cu care am fost in excursia de Outback Safari, dar uite ca m-am inselat. Tocmai trecea pe langa noi Asya (rusoaica care statea in NY acum). Am stat putin de vorba cu ea si noua ei colega (guess what: nemtoaica), dupa care ele au intrat in apa putin si noi am continuat leneveala pentru inca 5 minute pana s-au intors. Am stabilit sa mergem sa mancam sushi (ca voia nemtoaica si Syca) si apoi sa mergem la Chicky Monkey (imparteau unele fluturase cu super oferta la bautura si mancare acolo). Ne-am dus acasa, ne-am schimbat rapid, am bagat un dus, ne-am geluit si gata de distractie. Am plecat spre oras.Se pare ca nu a fost o zi norocoasa, ca a inceput sa ploua aproape imediat ce am iesit din casa. Am luat-o noi la alergat dar pana am ajuns la Chicky Monkey, ne-a cam facut felul. Nu chiar rau de tot, dar oricum. Gelul de par se scurgea pe tricou, tricoul era aproape ud tot, chilotii in schimb erau uscati cum i-am scos din uscatorul de rufe. Macar atat.Am comandat rapid o bere, ca consumasem apa la alergare si am ras-o rapid. Am mai stat putin pe-acolo si se facuse de-acum 8 fara ceva, asa ca am plecat spre O'Sushi unde urma sa mancam carne cruda.Am asteptat noi fetele putin, dar cu slabe sperante ca or sa vina, din cauza ploii, asa ca s-a pus syca pe mancat putin, a bagat cateva farfuriute din alea de carne cruda si am tulit-o de-acolo inapoi la Chicky Monkey sa beneficiez eu de super oferta (5 dolari off la comanda de mancare). Am mancat si am mai luat un jug de bere si cum era destul de linistita atmosfera am tulit-o putin prin oras sa vedem ce se mai intampla pe-acolo.Orasul la fel de linistit, asa ca am tulit-o spre casa, ca eram osteniti si a doua zi dimineata urma sa plecam spre Surfers Paradise.
Poze din Byron Bay: to come soon :)

12 noiembrie 2008 (Marti): Outback Safari

Mda, cum ziceam, in aceasta minunata zi a inceput calatoria prin taramul de foc.
La 6 dimineata ne-am prezentat in fata hostelului de unde urma sa ne ia autocarul. Ca si noi s-au strans si cativa japonezi (mai exact 7) care mergeau si ei incolo.
Cu o mica intarziere a aparut autocarul, ne-am imbarcat si am plecat. Pe drum a mai oprit la cateva hosteluri sa mai ia cativa, asa ca intr-un final ne-am strans 8 japonezi, 7 nemti, 2 englezoaice, o frantuzoaica, un elvetian si cu 2 romani ;).
Autocarul era plin, un autocar relativ mic si destul de incomod daca aveai mai mult de 1 metru jumate. Probabil facut special pentru turistii japonezi care stateau ca in fotoliu. Eu, nu prea. Daca era sa las capul pe spate cred ca aveam sanse mari sa-i dau un cap in gura aluia din spatele meu ... spatarul imi ajungea pana la sub brat.
Asadar am plecat din Alice Springs sa vedem Uluru Rock si Kata Tjuta (doua pietre sacre pentru aborigeni) si Kings Canyon ("canionul regilor"). Fiecare in cate o zi. Cazarea era la camping, in saci de dormit.
Pe drum am oprit putin la sediul lor sa mai luat niste saci de dormit si apa si dai mai departe.
Am continuat cu vreo 2 ore de somn, pana am ajuns la prima locatie, unde am stat putin. Puteai sa calaresti camile cu doar 5 dolari, asa ca am profitat si eu de ocazie. Nu e foarte diferit de calaritul unui cal, dar a fost fun. Ne-a intrebat ala daca vrem sa si alerge putin camilele ... desigur ca am zis un DA hotarat. La fel, e ca atunci cand alearga un cal, dar nu f. repede.

Urmatoarea oprire a fost un loc de unde puteam sa cumparam bautura. Ei, aici au iesit in evidenta romanii :)
Dupa multe dezbateri, eu si cu syca spuneam ca ar trebui sa luam o naveta de 30 sticle la 3 persoane, ei ca la 5-6, am ajuns intr-un final sa-i lasam pe ei (vreo 6) sa ia o naveta de 30 sticle si eu si cu Syca ne-am luat una. A fost tare ca vanzatoarea a ramas putin masca si ne-a intrebat de unde suntem :)). I-am spus ca Romania si s-a intors spre colega ei si i-a spus: din Romania's :)). Nu m-ar mira daca si-ar deschide o filiala in RO, cu asa clienti ... merita :).

Am luat sticlele si le-am pus in masina si am continuat spre primele pietre sacre: Kata Tjuta.
Am ajuns. Pietrele ... niste pietre, nimic deosebit. Dar aborigenii lor salbatici desigur ca s-au inchinat imediat la primul lucru mai mare decat ei pe care nu l-au putut manca. Am facut ceva poze. Peisajul era fain, cu tot in jurul tau rosu ... dar cam atat.

Revin cu detalii picante despre japonezi si party :).

Ceva poze gasiti aici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/OutbackSafariAustralia

10 noiembrie 2008 (Luni): Kangaroo Island

Cum ziceam, nu ne-am mai intalnit cu nea Bob ieri ca noi am dormit dusi, asa ca acu, cand ne-am trezit pe la 6 dimineata parca, nu aveam cui sa-i platim pt noaptea stata acolo. Ca noi voiam sa plecam de-acum.
Ne-am sucit putin pe-acolo si intr-un final n-am hotarat sa il sunam sa vina sa putem pleca. Se pare ca era si el ingrijorat ca nu-i mai platim :), ca a aparut imediat, nici n-am ajuns la telefon sa-l sun. I-am dat 60 dolari (desi normal trebuia sa-i dam 54 pe o zi, dar initial rezervasem 2 zile ... asa ca i-am lasat lui restul de 6). Bob era un batranel. Nu stiu de ce eu ma asteptam sa vad un tanar tatuat, tras de fiare si blond .. modelul surferului australian :). In fine, am platit, l-am intrebat unde putem manca si unde putem vedea animale salbatice si ne-a spus el unde innoata rechini, belene si delfini. Am multumit frumos si dai tare sa vedem animalele. Am mancat rapid micul dejun unde ne recomandase el si dai bataie ca era de condus vreo 100km si pana seara la 7 trebuia sa ne si intoarcem.
Initial am zis ca ne ducem pe un drum si ne intorcem pe altul, dar am apucat pe drumul de intoarcere si am zis ca e bun si ala ... iar dupa vreo 30 km am ajuns la primul obiectiv. Drumul era super ok si aproape drept, asa ca ne-am miscat destul de repede.
Primul obiectiv: lei de mare in parcul Seal Bay Conservation park. In parcul respectiv este o comunitate de lei de mare care stau si dorm pe malul oceanului si cam o data la 3 zile, se duc 3 zile in larg dupa mancare, dupa care iar pun burta la soare. Cred ca oamenii sunt printre cele mai agitate fiinte. Viata wild pare tare linistita prin prisma a ce-am vazut in ultima vreme.
Am luat un tur pe plaja cu un nene care ne-a dus chiar langa lei, i-am studiat cum comunica, cum se cauta mama care vine cu mancare cu copilul. Desigur, is cam stupizi ei, daca copilul nu mai e in acelasi loc unde l-a lasat cand a plecat, apoi le ia mult si bine sa-l gaseasca ... daca-l mai gaseste. I-am vazut si cum innoata, cum se joaca prin apa, cum se rostogolesc de pe dunele de nisip unde se duc sa doarma, pana jos sa ajunga la apa (mersul probabil consuma energie, asa ca se folosesc de forma lor de minge de rugby si se dau dea dura pana jos). Turul a durat 45 minute, dupa care am tulit-o rapid la urmatorul obiectiv ca erau multe de vazut si voiam sa ajungem si inapoi la locatia de unde se vad balenele ;).
Dai bataie, si in mai putin de-o ora am ajuns la destinatie, in guess what? Flinders Chase. Totul se cheama Flinders aici (asta fiind Gigi de a descoperit Australia). Aici erau cateva puncte de atractie: niste roci remarcabile, alte roci remarcabile, o laguna si mai era cate ceva. Asa ca am platit intrarea in parc si ne-am dus entuziasti sa vedem si rocile astea remarcabile. Si le-am vazut, destul de rapid. Erau unele fix pe malul apei, facuse-ra baietii niste podete sa ajungi la ele fara sa calci in natura (cam peste tot ai asa ... nu e drum facut, ci e podet, nu foarte inalt, pe care se merge). Am mers si noi pe alea, am ajuns la roci ... care erau niste pietre (cam cum e sfinxul nostru, desi al nostru era deosebit acum cativa ani - vreo 20 - dar aici probabil ca pietrele astea au fost pietre nevinovate de cand ce-a adunat apa acolo). Profund impresionati, am facut cateva poze si am plecat cu o noua amintire remarcabila si un obiectiv bifat. Am zis ca mai bine sa mergem la laguna ca acolo probabil e mai cool. Si ne-am dus.
Drumul spre laguna nu mai era asfaltat de la un punct incolo, iar ultima bucata trebuia sa mergi pe jos. Mustele roiau in jurul nostru ca si cum eram complet facuti din kkt. I-am facut o poza lui Syca cu spatele negru, dar din pacate nu e foarte clar ce e pe spatele lui. Pot sa va zic eu ca erau muste. De altfel in toata Australia, daca ai iesit din oras, te agata mustele. Ce e foarte interesant e ca mustele de aici sunt civilizate. Nu intra in casa cu tine. Daca ai intrat undeva, oriunde, inclusiv in buda, ele te asteapta afara. Repet, inclusiv in buda. Tot respectul!
Am pornit noi pe traseul de 4 ore (care cred ca il faceai lejer in 2) dar am hotarat sa mergem doar pana la laguna, nu pana la ocean - adica un traseu de vreo juma de ora. Am gasit si un mers care tinea mustele departe (tot secretul e sa ai ceva in mana si sa faci miscarea mainii mai lunga, sa ajunga in dreptu capului) asa ca dai inainte. N-am mers f. mult si am ajuns la laguna. Peste raulet era un mic podet. Am marcat vizita cu niste poze si ne-am intors la masina, dupa care am pornit inapoi spre locul cu balene.
Am iesit din parcul Flinders, am pus putin gaz, dar nu mult ca era mai scump aici decat in Adelaide si dai inapoi spre Kingscote sa luam pranzul si de-acolo la punctul de observatie al balenelor.
Drumul era pe alocuri o insiruire de dealuri si vai, asa ca, cu putina viteza, am trait si senzatia unui roller coaster ;).
Am facut un scurt popas si la Vivone Bay, unde cica e cea mai frumoasa plaja din South Australia. Nu ne-a impresionat cu nimic asa ca n-am zabovit mult acolo.
Ajunsi in Kingscote, am mancat sanatos (o salata). Se facuse aproape 5 asa ca am plecat, dupa ce am cumparat inca o canistra de vitamine :).
Am uitat sa spun ca ne facusem obiceiul sa cumparam suc (cica natural) la canistra de 3 litri. Prima am cumparat-o cand am mers de la Sydney in Canberra. A fost buna. Apoi am cumparat 2 (una cu suc de vegetale - adica 90% suc de rosii si inca 3 ierburi pe-acolo si una cu multifruct). Si mai trageam o dusca din cand in cand sa ne vitaminizam. Era funny sa vezi cum beam din ditamai butoiul de suc :). Are syca niste poze cum bea din el pe drumul dinspre Canberra parca.
Cum ziceam, am plecat la belene.
In drum am oprit sa ne uitam pe dealul de unde Martin Flinders (da, tot el) s-a uitat in zare si a vazut toata zona si a hotarat ce sa se faca acolo (si l-a numit Prospect Hill). Se vedea f. fain ce-i drept de-acolo. De o parte era oceanul, iar de alta un lac marisor. Am facut cateva poze si mai departe la balene.
Locatia de unde se vedeau balenele era foarte aproape de Prospect Hill. Am mers cu masina, dar nu se putea ajunge chiar in locatia respectiva ci doar la o plaja. Desi drumul spre locul unde ne-a zis Bob ca se vad balenele era inchis publicului (sau doar masinilor), noi ne-am incumetat sa ne ducem pana acolo ca oricum mai aveam putin timp. Dupa putin mers in pe un drum destul de ingust, cu ochii in 4 dupa serpi si alte vietanii ce puteau fi prin boschetii de pe marginea drumului, am ajuns pe marginea stancii la malul careia apa lovea de zor cu destula putere. Batea si un vand de te indoia. Si acu stai sa vezi balenele.
Ne-am uitat in stanga, in dreapta, in fata, in spate, nicio balena, delfin sau alta vietate. Doar valuri. Am mai stat vreo 10-15 minute. Tot nimic. Asa ca dezamagiti ne-am pornit inapoi sa ajungem la ferry, in speranta ca macar canguri sa vedem pe drum ca daca tot erau atatia loviti pe margine, probabil ca ieseau si la strada baietii.
Am condus cu 40-50km/h sa nu cumva sa lovim vre-un cangur, si sa avem timp sa vedem vietatile de pe margine. Nu am vazut nimic si ne apropiam deja. Era chiar trist sa mergem pe insula kangaroo si sa nu vedem un kangaroo!
Erau din loc in loc indicatoare sa ai grija ca sunt canguri in zona, dar nimic. La un moment dat am vazut un indicator cu "atentie canguri" pus pe o strada laturalnica neasfaltata. Am zis ca hai sa mergem acolo, poate totusi dam de vreo 2. Si am avut dreptate :). N-am intrat mult in strada respectiva ca am si vazut unul pe margine pe un camp. Ne-am dat jos sa-i facem poza, am sarit gardul (era ingradit campul), si m-am apropiat de el. M-a vazut, dar nu s-a sinchisit sa se miste, asa ca bucuros m-am apropiat si mai tare. Cand am ajuns cam la 5 metri de el a facut si el 2 salturi mai incolo si s-a oprit. Am mai facut si eu 2 pasi, si el iara 2 pasi. Cangurii astia nu vor sa consume energie. Nu fug decat cativa pasi mai incolo, dupa care stau iara linistiti. Cum ma apropiasem de el, si syca din spate cu camera, am inceput sa vedem si altii. Erau 2 fix dupa un copacel la vreo 3-4 metri de noi. I-a vazut syca si mi-a zis sa ma duc acolo. S-a dus si el si s-a trezit cu 2 canguri la distanta de maxim 2 metri unul de altul :). S-au speriat amandoi (si Syca si cangurii). Dupa o scurta pauza au inceput sa topaie (cangurii) dar nu mult, 2-3 pasi. Si noi dupa ei. Dupa cateva poze, am preluat camera si syca l-a luat pe unul la alergat sa vedem si noi cum topaie mai mult. Am filmat tot :). Funny, a fugit cangurelul, da si syca era terminat dupa :).
Acu eram satisfacuti. Am mai facut poze cu vreo 2 canguri care mai erau inca in zona, dupa care am plecat spre masina si de-acolo direct la ferry. Am ajuns la timp, ne-am imbarcat si in mai putin de-o ora eram pe partea cealalta.
Am pornit spre Adelaide, dar destul de rapid ne-am dat seama ca ar fi o problema cu rezervorul. Era cam gol ;). Zicea pe bord ca mai duce 17km, iar pana la Adelaide erau vreo 100. Si zona aia parea cam pustie.
Am ajuns noi intr-un oras unde vazusem semn de benzinarie (pe bord mai arata 8km ca mai putem merge). Cand ajungem la benzinarie, ce sa vezi. Era inchisa!!! la ora 8!!! Nici vorba sa poti plati cu cardul direct (australieni inapoiati!). Am intrat intr-un bar acolo si am intrebat de o benzinarie deschisa. Raspunsul nu a fost foarte placut. Urmatoarea era la 30km :(. Domnisoara de la bar ne-a oferit rapid sa ne ghideze spre o cazare, dar am refuzat frumos. Un mosulica semiamortit voia sa-mi dea de baut o bere. I-am zis ca nu pot bea ca sunt cu masina. Intr-un final am luat un nr de telefon de la un Gigi care ne putea tracta in caz de nevoie si am plecat in speranta ca ajunge benzina din rezervor pt cei 30km. Am mers cu 80-90 la ora, cu depasiri fara accelerari bruste, fara acceleratie in panta, cum am invatat eu ca se face economie pe vremea cand mergeam cu tata cu Dacia. As fi oprit si motorul in panta, dar la astea noi nu merge ca iti moare servo :(. Randeam cu Syca ca cine era in spatele nostru cred ca zicea ca sunt 2 bosorogi in masina si cand ajungeau in dreptul nostru si vedeau ce tinerete conducea masina, probabil aveau un soc. Am avut noroc par la urma, am ajuns la benzinarie si am facut un plin din ala cu varf (cum pui la bufet suedez). Am plecat linistiti, desigur am renuntat la stilul econom de condus si am reveni la cei 10 litri/100km (nu stiu de ce consuma asa mult a n-am condus diferit decat de obicei ... si chiar daca eu conduc mai sportiv, in general nu depasesc 7-8%). Benzina e ieftina aici (1.2 dolari maxim - adica cam 2 lei de-ai nostri). Am ajuns finally in Adelaide, am mers putin la internet dupa care am cumparat un sandwich de la Subway si am taiat-o spre aeroport.
Am ajuns la ora 5 fara 10 la aeroport, dupa ce-am lasat masina la Hertz. Ce sa vezi. Aeroportul era inchis :). O noutate pt mine, n-am mai vazut aeroport inchis pana acum. Deschidea la 5.
Am mai stat 10 min, dupa care am intrat. Check-in-ul inchepea abia la 6. Asa ca Syca a scos laptop-ul iar eu am inceput sa vorbesc cu unu din Noua Zeelanda pana s-a deschis check-in-ul. Mi-a povestit el cat de interesanta e meseria lui (demolator de cladiri), ce-i drept era cateva chestii interesante care nu le stiam.
Am facut check-in-ul si am tulit-o spre Melbourne de unde aveam legatura spre Alice Springs.
Poze din Kangaroo Island aici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/KangarooIslandAustralia

7 noiembrie 2008(vineri): Melbourne

Great Ocean Road e o bucata de drum de pe coasta sudica a Australiei, vreo 30km intre Melbourne si Adelaide, facuta de soldatii care s-au intors din razboi. A fost un soi de program prin care soldateii au fost reintegrati in munca dupa o perioada de razboi. Partea interesanta a soselei e ca in multe parti e chiar pe coasta la distanta mica de apa si se vede frumos oceanul cu toate golfuletele etc.

Cum ziceam ziua de 7 am facut o rezervare pentru un tur pe Great Ocean Road care includea vizitarea a 2 parcuri de pe coasta. In unul din ele urma sa vedem niste pietre (cei 12 apostoli), iar in celalalt alte pietre :). Aici vezi pietre cam cum vezi in europa biserici. Fiecare cu obiectivele lor turistice.

In fine, ne-am miscat la ora 6 dimineata si ne-am dus in fata hostelului de unde ne-a luat autocarul. Aici statul detine un procent maricel din toate firmele de turism, prin urmare toate firmele de turism colaboreaza intre ele. Asa ca ne-a luat de la hotel o masina a unei firme concurente si apoi ne-a mutat in masina firmei cu care ne-am dus noi :).
Cu o zi inainte cand am luat si biletele pentru pinguini era batalie mare intre cele 2 firme :). Erau 3 ghisee unul langa altul si noi ne-am dus la unul sa cerem o oferta si cat ne uitam pe oferta fetele de la celelalte 2 ghisee ne tot chemau sa ne intrebe ce vrem :). Ne-am dus si le-am zis ce voiam si a inceput licitatia. A fost f. tare :)). Astea de la care am luat in final au fost cele mai simpatice. Stateau putin si vedeam cam ce fete faceam noi cand vedeam oferta concurentei si daca li se parea ca e mai buna decat a lor, numa ce auzeam "Pssst" si cand ma intorceam erau cu o hartiuta in mana cu un nou pret :). Intr-un final, dupa cateva "Psst"-uri, am scos de la cam 110 dolari pe excursie la 80, asa ca am luat de la ei ambele.

Soferul/ghidul era o tanti la 50 ani. Aici gasesti f. frecvent femei sofer sau facand activitati care la noi sunt in special facute de barbati. As putea zice ca nu prea e diferenta, femeile fac exact aceleasi activitati ca barbatii. Sunt si mult mai solide decat la noi. Rar vezi uscate. Sunt si multe mai purceluse asa, dar in general sunt doar solide si bine proportionate.
Doamna sofer era stilul mai acra putin asa, desi incerca ea sa fie draguta, nu-i iesea f. tare si oarecum plictisitoare. Acu poate si noi am comparat cu baietul de cu o zi inainte care a fost mult prea tare. Tanti ne-a spus doar vreo 2 chestii in special cand ne opream pe ici pe colo, in rest somn. Am ajuns rupti acasa ca in total cred ca am mers in autobuz vreo 8 ore sau cam pe-aici. Deci cam juma din timp sau mai mult.

Pietrele au fost interesante sa zicem, dar nu extraordinar de plapitant. Nu prea as recomanda turul asta. Cel de pe Phillips Island a fost mult mai fain.

Interesant a fost ca am intalnit un grup de 3 persoane din Romania care calatoreau de zor prin toata lumea. Niste batranei la in jur de 50-60 ani care facusera in ultimii 10 ani cat probabil n-am sa fac eu ever. Foarte de treaba si simpatici, am stat cu ei de vorba tot drumul. Am schimbat si date de contact ... nu se stie niciodata cand ajungem noi in Oradea sau e in Bucuresti.

Am mancat si cangur pt prima oara. Am luat niste snitel de cangur dar era cam in sange si cum eu nu ma omor cu linsul sangelui de pe bucata de carne, nu mi-a placut. Am trecut la felul 2 pe care Syca l-a ales pe principiul, nimic nu poate fi f. rau daca e intins pe un aluat de pizza. Asa ca am avut in meniu pizza cu peste. Alta delicatese care imi intoarce matele pe dos, mai ales ca pestele era sarat.
Asa ca intr-un final am fost salvat de un burger cu o portie mare de cartofi ;).
Cangur am avut ocazia sa mananc mai tarziu cand am mers la excursia de la Uluru (Ayers) Rock si mi-a placut. Practic e carne de vita, nu prea simti nici o diferenta. Poate doar putin mai dulce. Aici se mananca cangur destul de mult din ce-am vazut, desi preferatele raman puiul, vita si pestele. Astea desigur dupa hamburgheri si alte produse fastfood.

Poze aici: http://picasaweb.google.com/iulian.costan/GreatOceanRoadAustralia