Ma uitam la un filmulet cu niste retarzi de prin romania, intitulat "Cele mai tari interviuri". Chipurile ar trebui sa fie distractiv, dar pe mine m-a cam speriant, mai ales la gandul ca o sa ajung in tara pentru aproape o luna in doar 2 luni de-acu. Si ma gandeam ca n-am mai scris nimic aici de cel putin jumatate de an. Ce sa vezi, se pare ca n-am mai scris de un an jumate! Cand o fi trecut timpul asta oare?! Parca ieri am postat ultima oara.
Ma uitam si la ultimul post legat de comparatia dintre Australia si Romania :). Ghici ce? M-am cam inselat.
Momentan nu ma pot imagina trainind in alt loc decat in Melbourne. Nici macar in alt oras din Australia.
Orasul asta e atat de fain ca n-am timp si cuvinte sa-l descriu. Practic orice iti poti imagina, este aici. Nu sunt munti, e drept, dar tot se gaseste pe unde merge la 'bush walking' cum zic ei - un fel de mers la munte fara munte :). Si daca ai si un grup fain, merge si fara munti. Acu nu zic, abia astept sa ajung acasa sa dau o fuga la munte! Din aia adevarati si frumosi, uhuu, ma mananca talpile deja.
Cand ma uitam la filmul ala 'funny' ma gandeam ca aici rar vezi oameni de genul celor din film. Iar oameni asa beti la volan, practic nu exista pe-aici. Sa fie pentru ca amenda minima (exceptand alea de parcare care-s un pic mai blande) e 141 dolari? Posibil. Oricum, e lucru bun. Cel mai rau aici mai e v-unul super alcolizat in tramvai (repet - doar unul!) care incearca sa vorbeasca cu tine si daca tu nu-i raspunzi iti bate obrazul :) si zice ca el e sociabil si tu de ce nu esti. Cam atat.
Altfel, tot anul se intampla ceva interesant in orasul asta - Australian Open, Formula 1, sunt vreo 4 festivale de film (strain, desen animat, amatori, etc etc), tot soiul de concerte de muzica la care n-am fost - dar sunt acolo pentru doritori, festivale de teatru, festival de comedie (2 luni de comedie zilnic din toata lumea), festival de incurajarea artelor destinat tinerilor/noilor artisti, conferinte tehnice, campionate amicale de orice sport. Si multe altele pe care sigur le-am uitat...
Dupa aproape 2 ani am ajuns in sfarsit si eu la o companie care arata ca cele cu care m-am obisnuit in Romania - cu oameni destepti, muncitori, cu idei, prietenosi, care vor sa faca ceva. Din pacate (sau nu) lucrez la contract acum, deci o sa ma despart de ei cand plec spre tara, dar sa speram ca mai prind alte contracte cu ei cand ma intorc.
Abia astept sa ajung acasa, si parca nu mai vine 28 mai sa ma urc in avion, sa vad pe toata lumea dupa atat timp, sa beau o bere romaneasca in centrul vechi sau in Iasi la unul din barurile consacrate, sa vad daca shaworma e la fel de buna, sa mananc toate delicatesele de-acolo - yammi!! -, sa mananc inghetata adevarata si buna! si sa ma duc in vacanta cu ai mei. Nu mai zic de Spania, la cursul de parasutism si la experienta de a trai in alta tara.
Dar in acelasi timp, abia astept sa revin in Melbourne la prietenii de aici, la gasca de la improvizatie, la super showurile cu care am inceput sa ne obisnuim spectatorii si la jam-urile super fun, la excursiile la munte cu gasca de la grupul de hiking, la petrecerile de casa noua (care sunt o data pe luna macar mai nou :) ), la campionatul de tennis unde in sfarsit am inceput sa mai castig si eu :), la excursiile pe motor, la moto grand prix si mai ales la noua firma pe care incerc s-o pornesc.
Sa ne vedem cu bine in tara si va astept prin zona cand v-ati saturat de viata 'distractiva' din tara ;).
Stef.
Wednesday, March 20, 2013
Monday, December 5, 2011
o noua comparatie dintre Australia si Romania
Dupa un pic peste un an de stat pe aici, am un nou review :)
Australia, ca si Belgia, e o tara pentru mosnegi. Totul bine si frumos, relaxat, calm, daca iti place sa stai cu burta la soare si sa freci menta toata ziua, nu poti fi intr-un loc mai bun. Nu mai zic ca nici salariile nu-s de neglijat. Altfel zis, visul romanului, multi bani, pe stat degeaba :).
Eu am ajuns aici sa lucrez in cea mai mare firma australiana si cea mai de rahat in acelasi timp. Fosta firma de stat, cu mentalitatea neschimbata. Cred ca din toate email-urile pe care le-am trimis de cand am ajuns aici, mi s-a raspuns la maxim 10% :). Lumea pur si simplu ignora orice. Mi-aduc aminte de discutia din Iasi cand am fost la o bere cu gasca de-acolo si vorbeam de firme de stat vs firme private. Mda, intradevar asa-i. De rahat.
Prin urmare, am inceput voios sa-mi caut urmatorul job, cu putin noroc l-am si gasit ... ramane de vazut in urmatoarele zile/sapt.
Altfel, am fost la un munte aici si pentru cateva ore bune eram hotarat sa plec din rahatul asta de tara. Am ajuns sa fac un traseu pe cel mai inalt varf din Victoria (Mt Bogong - 1983m parca) si din cauza ca marcajele de pe sosea sunt de rahat, am trecut de locul in care incepea traseul. Singurul marcaj era ca e zona de campat acolo unde incepea traseul :). Si eu nu voiam sa campez!
In fine, am mers mai departe si am dat de un semn pe care zicea ca e traseul pe care trebuia noi sa mergem, asa ca am pus masina la umbra si dai la urcat. Dupa vreo ora de mers am ajuns intr-un punct unde era evident ca numai spre varf nu mergem, prin urmare mi-a picat fisa sa scot GPS-ul sa ii dau sa-mi caute cum ajung pe varf. Ghici ce? Traseul era fix inapoi pe drumul pe care veniseram. Desi de unde era masina nu era niciun semn cum ca traseul s-ar continua in cealalta directie. Asa ca am injurat vreo juma de ora si am zis de bine de Australia si eram hotarat sa plec in State cu prima ocazie sa pot merge si eu la un munte cand vreau. In fine, m-am mai calmat cat de cat intre timp.
Altfel, astept toate petrecerele de craciun (au mai ramas vreo 2) si ziua de craciun si apoi iesirea de rev cu nerabdare si mai ales sa plec din rahatul asta de companie comunista ca m-am saturat de retardati.
Ah, si ma duc cu colinda de craciun :).
Asa, si comparatia. Romania are munti (nici macar n-are sens sa spun ca are munti mai frumosi ... spun doar ca are munti). In general, ca tara, mi se pare muuuuult mai frumoasa decat shitul asta drept cu 2 balti si niste pamant rosu in mijloc. In al doilea rand, profesional vorbind, Bucurestiul mi se pare mult mai deschis la nou. Am cunoscut oameni mult mai creativi acasa decat am cunoscut aici pana acum. E putin prematur sa ma pronunt la asta, ca din ce am mai vorbit cu altii, toti imi spun ca Telstra e de rahat, deci speranta moare ultima ...
Australia, ca si Belgia, e o tara pentru mosnegi. Totul bine si frumos, relaxat, calm, daca iti place sa stai cu burta la soare si sa freci menta toata ziua, nu poti fi intr-un loc mai bun. Nu mai zic ca nici salariile nu-s de neglijat. Altfel zis, visul romanului, multi bani, pe stat degeaba :).
Eu am ajuns aici sa lucrez in cea mai mare firma australiana si cea mai de rahat in acelasi timp. Fosta firma de stat, cu mentalitatea neschimbata. Cred ca din toate email-urile pe care le-am trimis de cand am ajuns aici, mi s-a raspuns la maxim 10% :). Lumea pur si simplu ignora orice. Mi-aduc aminte de discutia din Iasi cand am fost la o bere cu gasca de-acolo si vorbeam de firme de stat vs firme private. Mda, intradevar asa-i. De rahat.
Prin urmare, am inceput voios sa-mi caut urmatorul job, cu putin noroc l-am si gasit ... ramane de vazut in urmatoarele zile/sapt.
Altfel, am fost la un munte aici si pentru cateva ore bune eram hotarat sa plec din rahatul asta de tara. Am ajuns sa fac un traseu pe cel mai inalt varf din Victoria (Mt Bogong - 1983m parca) si din cauza ca marcajele de pe sosea sunt de rahat, am trecut de locul in care incepea traseul. Singurul marcaj era ca e zona de campat acolo unde incepea traseul :). Si eu nu voiam sa campez!
In fine, am mers mai departe si am dat de un semn pe care zicea ca e traseul pe care trebuia noi sa mergem, asa ca am pus masina la umbra si dai la urcat. Dupa vreo ora de mers am ajuns intr-un punct unde era evident ca numai spre varf nu mergem, prin urmare mi-a picat fisa sa scot GPS-ul sa ii dau sa-mi caute cum ajung pe varf. Ghici ce? Traseul era fix inapoi pe drumul pe care veniseram. Desi de unde era masina nu era niciun semn cum ca traseul s-ar continua in cealalta directie. Asa ca am injurat vreo juma de ora si am zis de bine de Australia si eram hotarat sa plec in State cu prima ocazie sa pot merge si eu la un munte cand vreau. In fine, m-am mai calmat cat de cat intre timp.
Altfel, astept toate petrecerele de craciun (au mai ramas vreo 2) si ziua de craciun si apoi iesirea de rev cu nerabdare si mai ales sa plec din rahatul asta de companie comunista ca m-am saturat de retardati.
Ah, si ma duc cu colinda de craciun :).
Asa, si comparatia. Romania are munti (nici macar n-are sens sa spun ca are munti mai frumosi ... spun doar ca are munti). In general, ca tara, mi se pare muuuuult mai frumoasa decat shitul asta drept cu 2 balti si niste pamant rosu in mijloc. In al doilea rand, profesional vorbind, Bucurestiul mi se pare mult mai deschis la nou. Am cunoscut oameni mult mai creativi acasa decat am cunoscut aici pana acum. E putin prematur sa ma pronunt la asta, ca din ce am mai vorbit cu altii, toti imi spun ca Telstra e de rahat, deci speranta moare ultima ...
Sunday, July 3, 2011
iarna in Australia
din nou, pauza mare la scris ... lucrurile pe-aici sunt cat se pare de normale, m-am acomodat destul de bine, asa ca nu mi se mai pare nica interesant de scris :).
Anyway, daca hitul verii au fost mititeii, hitul iernii se pare ca va fi snowboardingul!! Am fost weekendul trecut la munte la Mt Buller 2 zile, prima zi m-am dat in schi (boring), a doua zi am luat echipament de snowboard pentru prima data. Vreau sa zic ca e belea! Imi place mult mai mult decat schiul, desi a doua zi ma durea fundul de nu mai puteam. Na, riscul meseriei. Asa ca ma gandesc serios sa-mi iau niste echipament mai ieftinel asa, sa am pentru anul asta pana invat bine si trec la profesionisti :), ca altfel inchiriatul e vreo 40 dolari pe zi ... destul de scump daca vrei sa faci asta des. Ah, si pe langa ca e mai fain decat schiatul, mi se pare si mai usor; intr-o zi am reusit sa fac curbe pe ambele parti destul de bine, pe cand la schi mi-a luat mult pana sa ma simt stabil pe ele.
Altfel, am facut un test de pastrama afumata de porc. Am pus-o in mirodenii 3 zile si apoi m-am dus la sefu acasa, ca are afumatoare, si mai c-o bere, mai invarte carnita, s-a umplut o duminica. Spre final nu mai scapam de fiica-sa care se pare ca-i fan vampiri si varcolaci etc si cand i-a spus taica-su ca is din Romania, s-a dezlantuit: mi-a povestit tot ce stia, mi-a adus toate cartile cu vampiri si fantome si varcolaci pe care le-avea, statea langa mine si imi recita tot ce stia ca o poezie, cu mainile pe langa corp :)). Are 12 ani parca.
Alt sef mi-a zis ieri la o bere (cand am sarbatorit ca a fost devansat din functie :) ... nu si-a dorit niciodata sa fie manager, dar a trebuit sa fie o perioada pana i-au gasit inlocuitor, asa ca acu cand a venit ala nou, am facut o bauta dupa program sa sarbatorim) ca are o prietena care vrea sa ma cunoasca ca i-a spus el ca eu is din Transilvania :)). E bun, de-acu m-am hotarat, eu nu sunt din Romania, sunt din Transilvania, ca se pare ca e mai de efect :))
Weekendul asta mi-am luat ramas bun de la mister Edi, Marike si Carsten, familia de m-a primit cand am ajuns aici. Deja mi-e dor de ei. Poate mai bagam totusi o bere impreuna pana pleaca sapt viitoare, ramane de vazut.
Si daca nu stiati, vine craciunul!! Huray! Aici unii sarbatoresc craciunul si in iulie (Christmas in July ii zic ei), ca sa fie iarna, in special cei care is veniti din Europa. Well, eu o sa-l sarbatoresc sambata viitoare cu niste australieni si un englez ... nu stiu exact de ce sarbatoresc australienii, dar na, daca e de baut si de mancat, de ce nu?! Plus ca astia sunt grupul cel mai apropiat de prieteni pe care mi i-am facut pe-aici, cu ei imi petrec majoritatea timpului, asa ca n-are cum sa nu fie fun.
Azi imi fac comanda de niste incaltari de hiking, si in 2 sapt bag prima excursie de mers pe munte. Abia astept. Inca nu ne-am hotarat daca facem camping sau luam cazare; probabil ca luam cazare ca unul din grup are niste bocanci gauriti :), asa ca n-o sa poata merge 2 zile cu aceeasi bocanci fara sa-i puna la uscat putin. Eh, e bun si asa. Oricum o sa fie fun sigur.
Gata o tai la masa. Mai nou am inceput sa ies cu o americanca, destul de ok. Ca veni vorba, o tai la masa, ca gateste ... cica. A avut o tentativa sa imi spuna ca face un cheeseburger minunat, da i-am taiat-o rapid ca sa n-aud de McDonalds si alte de genul :), asa ca azi avem mancare italiana la cina. Sa vedem ce iese.
Anyway, daca hitul verii au fost mititeii, hitul iernii se pare ca va fi snowboardingul!! Am fost weekendul trecut la munte la Mt Buller 2 zile, prima zi m-am dat in schi (boring), a doua zi am luat echipament de snowboard pentru prima data. Vreau sa zic ca e belea! Imi place mult mai mult decat schiul, desi a doua zi ma durea fundul de nu mai puteam. Na, riscul meseriei. Asa ca ma gandesc serios sa-mi iau niste echipament mai ieftinel asa, sa am pentru anul asta pana invat bine si trec la profesionisti :), ca altfel inchiriatul e vreo 40 dolari pe zi ... destul de scump daca vrei sa faci asta des. Ah, si pe langa ca e mai fain decat schiatul, mi se pare si mai usor; intr-o zi am reusit sa fac curbe pe ambele parti destul de bine, pe cand la schi mi-a luat mult pana sa ma simt stabil pe ele.
Altfel, am facut un test de pastrama afumata de porc. Am pus-o in mirodenii 3 zile si apoi m-am dus la sefu acasa, ca are afumatoare, si mai c-o bere, mai invarte carnita, s-a umplut o duminica. Spre final nu mai scapam de fiica-sa care se pare ca-i fan vampiri si varcolaci etc si cand i-a spus taica-su ca is din Romania, s-a dezlantuit: mi-a povestit tot ce stia, mi-a adus toate cartile cu vampiri si fantome si varcolaci pe care le-avea, statea langa mine si imi recita tot ce stia ca o poezie, cu mainile pe langa corp :)). Are 12 ani parca.
Alt sef mi-a zis ieri la o bere (cand am sarbatorit ca a fost devansat din functie :) ... nu si-a dorit niciodata sa fie manager, dar a trebuit sa fie o perioada pana i-au gasit inlocuitor, asa ca acu cand a venit ala nou, am facut o bauta dupa program sa sarbatorim) ca are o prietena care vrea sa ma cunoasca ca i-a spus el ca eu is din Transilvania :)). E bun, de-acu m-am hotarat, eu nu sunt din Romania, sunt din Transilvania, ca se pare ca e mai de efect :))
Weekendul asta mi-am luat ramas bun de la mister Edi, Marike si Carsten, familia de m-a primit cand am ajuns aici. Deja mi-e dor de ei. Poate mai bagam totusi o bere impreuna pana pleaca sapt viitoare, ramane de vazut.
Si daca nu stiati, vine craciunul!! Huray! Aici unii sarbatoresc craciunul si in iulie (Christmas in July ii zic ei), ca sa fie iarna, in special cei care is veniti din Europa. Well, eu o sa-l sarbatoresc sambata viitoare cu niste australieni si un englez ... nu stiu exact de ce sarbatoresc australienii, dar na, daca e de baut si de mancat, de ce nu?! Plus ca astia sunt grupul cel mai apropiat de prieteni pe care mi i-am facut pe-aici, cu ei imi petrec majoritatea timpului, asa ca n-are cum sa nu fie fun.
Azi imi fac comanda de niste incaltari de hiking, si in 2 sapt bag prima excursie de mers pe munte. Abia astept. Inca nu ne-am hotarat daca facem camping sau luam cazare; probabil ca luam cazare ca unul din grup are niste bocanci gauriti :), asa ca n-o sa poata merge 2 zile cu aceeasi bocanci fara sa-i puna la uscat putin. Eh, e bun si asa. Oricum o sa fie fun sigur.
Gata o tai la masa. Mai nou am inceput sa ies cu o americanca, destul de ok. Ca veni vorba, o tai la masa, ca gateste ... cica. A avut o tentativa sa imi spuna ca face un cheeseburger minunat, da i-am taiat-o rapid ca sa n-aud de McDonalds si alte de genul :), asa ca azi avem mancare italiana la cina. Sa vedem ce iese.
Saturday, May 21, 2011
acomodare ... done
oricat de mult mi-as dori sa fac curat in camera, am sa fac o pauza sa mai bag ceva pe-aici ca a trecut ceva vreme si tot zic ca scriu, dar nu mai apuc din motive obiective cu siguranta ... oricare or fi alea.
acu ca m-am uitat sa vad ce-am scris ultima oara ... wow, e ceva de cand n-am mai zis nika aici :D.
So, m-am acomodat ok la munca, incep sa se miste niste treburi pe-acolo, am inceput sa avem niste sedinte de arhitectura si-s foarte incantat ca particip si eu si lumea pare a fi f. deschisa si ok tehnic ... e de la cine invata in general. se pare ca nu prea au nimic acum, e aproape ca si cum as lucra intr-o firma noua :)) ... o sa fie fun!
m-am acomodat si unde stau, desi nici acum nu am dulap sa-mi pun toate hainele, dar chipurile se rezolva weekendul asta (sper nu la fel ca in ultimele 2-3 weekend-uri).
Altfel, in ultima vreme am petrecut aproape toate serile vizionand masini si am ajuns in final sa-mi iau una la licitatie ... si am cam dat-o in bara, ca are niste probleme, dar sper sa le rezolv relativ ieftin :). mi-am luat un Ford Focus din 2005 ... destul de ok masina.
ieri mi-am facut si abonamentul la Optus si mi-am comandat un smart phone (Samsung Galaxy S2, ca il astept de cateva luni bune) ... abia astept sa-l schimb pe asta de-l am acu, ca il pornesc cu o surubelnita si uneori se blocheaza ... complex. plus ca o sa pot si eu sa sun lumea de-aici fara sa vad cum imi zboara banii din buzunar la fiecare minut sunat.
si cu astea cam am terminat perioada de 'acomodare' aici ... am cam tot ce-mi trebuie ... de-acu pot sa-mi vad de munca si fun :). altfel zis, pot sa incep iar cu ore lungi de munca si petreceri toata noaptea :)). si eventual cate un weekend pe ici pe colo.
am fost si la prima nunta in Australia, la domnul Sergiu si Svetlana, weekendul trecut. Am aranjat un carlan la protap (sa clarific: carlan = miel, ca la mine la tara insemna altceva). Foarte frumos, nu atat pentru ca a fost o super petrecere, cat pt ca au fost super oameni acolo. Pacat ca mister Edi ne paraseste curand, dar na, strigatul Europei l-a ajuns. Sa privim partea pozitiva, am unde sta cand ajung in Olanda :).
am mai fost si la cateva meciuri, de fotbal european sau australian, in cateva ore ma duc la altul. e interesant de vazut diferenta intre galeria de la cel european si cel australian. La cel european, nu prea poti sa-ti iei copiii acolo ... injuraturi si huiduieli, ca acasa. La cel australian, vin astia cu catel cu purcel la meci; sa vezi pustanii de 5-6 ani cu fularul echipei sau hanorac; dar aici nu se huiduie, oameni din galerii diferite vorbesc intre ei, nu se lovesc, aplauda cand echipa adversa a facut un joc frumos etc. Fair play-ul e foarte important aici in general. Se mai intampla, desi f. rar, sa se mai ciocaneasca un jucator doi.
Mititeii se pare ca sunt hit-ul verii, le-am facut la astia de la servici si au fost fascinati. Si palinka la fel :). Am facut o petrecere serioasa acu vreo 2 saptamani, unde spre final am incercat sa merg pe carbuni eu si indonezianul si nu stiam a doua zi dimineata de ce am besici in talpa ... se mai intampla.
well, cam atat, ma duc sa fac curat totusi ca chiar e nevoie si apoi hop la meci si intr-un club dupa ;)
numa bine
PS: am uitat sa zic ca incep sa vad asemanarile cu Romania (e.g. drumurile la fel de proaste, intarzierile la metrou etc). Sunt curios care o sa fie sentimentul cand ajung in RO prima oara.
Funny thing, uneori cand vorbesc cu Ryan (englezul de sta aici) incep si-i bag chestii in romana, cand nu-s atent ... aproape ca nu-mi dau seama ca-s in alta parte; si se uita ciudat asa la mine si-mi dau seama ca am bagat o romaneasca :)). Nu se intampla des totusi.
acu ca m-am uitat sa vad ce-am scris ultima oara ... wow, e ceva de cand n-am mai zis nika aici :D.
So, m-am acomodat ok la munca, incep sa se miste niste treburi pe-acolo, am inceput sa avem niste sedinte de arhitectura si-s foarte incantat ca particip si eu si lumea pare a fi f. deschisa si ok tehnic ... e de la cine invata in general. se pare ca nu prea au nimic acum, e aproape ca si cum as lucra intr-o firma noua :)) ... o sa fie fun!
m-am acomodat si unde stau, desi nici acum nu am dulap sa-mi pun toate hainele, dar chipurile se rezolva weekendul asta (sper nu la fel ca in ultimele 2-3 weekend-uri).
Altfel, in ultima vreme am petrecut aproape toate serile vizionand masini si am ajuns in final sa-mi iau una la licitatie ... si am cam dat-o in bara, ca are niste probleme, dar sper sa le rezolv relativ ieftin :). mi-am luat un Ford Focus din 2005 ... destul de ok masina.
ieri mi-am facut si abonamentul la Optus si mi-am comandat un smart phone (Samsung Galaxy S2, ca il astept de cateva luni bune) ... abia astept sa-l schimb pe asta de-l am acu, ca il pornesc cu o surubelnita si uneori se blocheaza ... complex. plus ca o sa pot si eu sa sun lumea de-aici fara sa vad cum imi zboara banii din buzunar la fiecare minut sunat.
si cu astea cam am terminat perioada de 'acomodare' aici ... am cam tot ce-mi trebuie ... de-acu pot sa-mi vad de munca si fun :). altfel zis, pot sa incep iar cu ore lungi de munca si petreceri toata noaptea :)). si eventual cate un weekend pe ici pe colo.
am fost si la prima nunta in Australia, la domnul Sergiu si Svetlana, weekendul trecut. Am aranjat un carlan la protap (sa clarific: carlan = miel, ca la mine la tara insemna altceva). Foarte frumos, nu atat pentru ca a fost o super petrecere, cat pt ca au fost super oameni acolo. Pacat ca mister Edi ne paraseste curand, dar na, strigatul Europei l-a ajuns. Sa privim partea pozitiva, am unde sta cand ajung in Olanda :).
am mai fost si la cateva meciuri, de fotbal european sau australian, in cateva ore ma duc la altul. e interesant de vazut diferenta intre galeria de la cel european si cel australian. La cel european, nu prea poti sa-ti iei copiii acolo ... injuraturi si huiduieli, ca acasa. La cel australian, vin astia cu catel cu purcel la meci; sa vezi pustanii de 5-6 ani cu fularul echipei sau hanorac; dar aici nu se huiduie, oameni din galerii diferite vorbesc intre ei, nu se lovesc, aplauda cand echipa adversa a facut un joc frumos etc. Fair play-ul e foarte important aici in general. Se mai intampla, desi f. rar, sa se mai ciocaneasca un jucator doi.
Mititeii se pare ca sunt hit-ul verii, le-am facut la astia de la servici si au fost fascinati. Si palinka la fel :). Am facut o petrecere serioasa acu vreo 2 saptamani, unde spre final am incercat sa merg pe carbuni eu si indonezianul si nu stiam a doua zi dimineata de ce am besici in talpa ... se mai intampla.
well, cam atat, ma duc sa fac curat totusi ca chiar e nevoie si apoi hop la meci si intr-un club dupa ;)
numa bine
PS: am uitat sa zic ca incep sa vad asemanarile cu Romania (e.g. drumurile la fel de proaste, intarzierile la metrou etc). Sunt curios care o sa fie sentimentul cand ajung in RO prima oara.
Funny thing, uneori cand vorbesc cu Ryan (englezul de sta aici) incep si-i bag chestii in romana, cand nu-s atent ... aproape ca nu-mi dau seama ca-s in alta parte; si se uita ciudat asa la mine si-mi dau seama ca am bagat o romaneasca :)). Nu se intampla des totusi.
Tuesday, April 5, 2011
job nou si altele
iarasi n-am mai scris demult si iarasi s-au intamplat destul de multe si iarasi se plange lumea ca nu mai stie noutatile, asa ca iaca-le :)
M-am mutat la noul job, am inceput cate un pic acum cateva sapt, dar mai serios de sapt asta, oricum mi-am facut o idee destul de buna despre care-i treaba pe-aici. Pe scurt, sa enumerez ce e mai important, bere la pranz, proiect interesant, cu ceva loc de imbunatatit (deci n-o sa ma plictisesc), dar in general destul de ok facute, chipa doar de baieti (cum sade bine unei firme de programatori ... uitasem asta :) ), dar super echipa, toti sunt f.f. de treaba! Tehnic baietii par ok, ca si tehnologii fac Java in special, dar voi mai face Shell scripting (Bash), XSL, Javascript si Python, toate limbaje interesante, prin urmare super cool, abia astept chiar sa fac ceva!!
Eu iau locul unui indonezian super de treaba care se duce cu jobul in Japonia .. pretty cool ca nu e in zona afectata.
Interesant e ca managerul general de la Telstra Operations (clientul) e roman :). Nu am eu mare treaba cu el, azi am stat prima oara putin de vorba cu el, dar cam atat.
Sambata m-am mutat din St. Kilda, unde am stat pana acum, in Carnegie, care e mai aproape cu vreo 30-40 min de servici (deci fac max o ora pana la munca cu transport in comun ... voi face max juma de ora cand imi iau masina). Stau la casa aici, cu un ucrainian si un pakistanez (ucrainianul e super ok, desi nu prea stie engleza, pakistanezul l-am vazut doar putin cand am vazut camera si atunci mirosea numa a marihuana in zona, asa ca n-am incercat sa comunic cu el :), dar oricum par amandoi O.K., cu siguranta mai ok decat ciudatenia de chinez cu care am stat pana acum), am gratarel :D si gradina in spate, si putin spatiu verde in fata, zona e super ok, am statie de tren la 10 min max pe jos si magazine cu orice vreau la 5-10 min de mine, inclusiv niste restaurante ieftine si bune cu mancare chinezeasca sau coreana. Am testat un corean sambata cu indonezianul, dupa ce m-a ajutat cu mutatul, super mancare! Si duminica am testat un chinez, cred ca as putea manca doar de la ei v-o luna asa ... azi am vrut sa-mi iau mancare sa am la pranz, dar nenorocitii nu aveau deschis la 7:30 dimineata cand am trecut eu pe-acolo ...
Am fost la un meci de fotbal vineri cu un englezoi de la munca, super de treaba (ca toti de pe-acolo), si mi-am ales cu ocazia asta si echipa cu care tin (St Kilda), chiar interesant sportul, am racnit de nu mai puteam vorbi a doua zi. Aici toata lumea tine cu o echipa, nu m-ar mira sa fie vreo regula sa te expulzeze din Melbourne daca n-ai o echipa favorita dupa 6 luni de stat aici sau ceva de genul, asa ca m-am conformat.
Weekend-ul care vine ma duc la un meci de rugby cu Edi, asa ca am sa sar peste meciul de fotbal in care joaca St Kilda cu Essendon. Dar recuperez eu dupa :). Nu mai zic ca inainte de meci mergem la o bere ;).
Pe scurt, chiar nu stiu ce as putea sa spun de rau din experienta mea de Australia pana acum, e probabil singurul moment in viata mea cand n-am ceva de naspa de comentat :). Si vorba unui prieten: "da-i putin timp" :)). Romanu tot pesimist, dar f. posibil si ceva mai realist.
Ah, uitam sa zic ca vreau sa-mi iau un Mac Pro, ca tre sa-mi iau un computer ca HP-ul mi-l ia pe ala de-l am si astia nu-mi dau laptop (si de altfel computerul de la servici e cam pe ce lucram eu acum 7 ani in Iasi ... ultimul racnet atunci, computer de copii acum). Partea misto e ca desi un Mac e cam 3000 dolari (cel de 15" cu niste upgrade-uri la memorie si display), statul ma scuteste de 56.5% din pret daca-l folosesc pt servici. Cum oricum o sa-l folosesc destul de mult probabil si pt servici, o sa-l iau prin firma, deci o sa dau max 1500 dolari pe el. Un deal destul de bun zic eu ;).
mda, cam asta ar fi pe scurt.
spor si toate bune!
UPDATE: L-am cunoscut pe pakistanez acu o ora. E din Singapore de fapt si n-are nicio treaba cu pakistan-ul, desi proprietarul casei crede ca-i din Pakistan :)) si e super super ok. Toate bune si frumoase prin urmare :)
M-am mutat la noul job, am inceput cate un pic acum cateva sapt, dar mai serios de sapt asta, oricum mi-am facut o idee destul de buna despre care-i treaba pe-aici. Pe scurt, sa enumerez ce e mai important, bere la pranz, proiect interesant, cu ceva loc de imbunatatit (deci n-o sa ma plictisesc), dar in general destul de ok facute, chipa doar de baieti (cum sade bine unei firme de programatori ... uitasem asta :) ), dar super echipa, toti sunt f.f. de treaba! Tehnic baietii par ok, ca si tehnologii fac Java in special, dar voi mai face Shell scripting (Bash), XSL, Javascript si Python, toate limbaje interesante, prin urmare super cool, abia astept chiar sa fac ceva!!
Eu iau locul unui indonezian super de treaba care se duce cu jobul in Japonia .. pretty cool ca nu e in zona afectata.
Interesant e ca managerul general de la Telstra Operations (clientul) e roman :). Nu am eu mare treaba cu el, azi am stat prima oara putin de vorba cu el, dar cam atat.
Sambata m-am mutat din St. Kilda, unde am stat pana acum, in Carnegie, care e mai aproape cu vreo 30-40 min de servici (deci fac max o ora pana la munca cu transport in comun ... voi face max juma de ora cand imi iau masina). Stau la casa aici, cu un ucrainian si un pakistanez (ucrainianul e super ok, desi nu prea stie engleza, pakistanezul l-am vazut doar putin cand am vazut camera si atunci mirosea numa a marihuana in zona, asa ca n-am incercat sa comunic cu el :), dar oricum par amandoi O.K., cu siguranta mai ok decat ciudatenia de chinez cu care am stat pana acum), am gratarel :D si gradina in spate, si putin spatiu verde in fata, zona e super ok, am statie de tren la 10 min max pe jos si magazine cu orice vreau la 5-10 min de mine, inclusiv niste restaurante ieftine si bune cu mancare chinezeasca sau coreana. Am testat un corean sambata cu indonezianul, dupa ce m-a ajutat cu mutatul, super mancare! Si duminica am testat un chinez, cred ca as putea manca doar de la ei v-o luna asa ... azi am vrut sa-mi iau mancare sa am la pranz, dar nenorocitii nu aveau deschis la 7:30 dimineata cand am trecut eu pe-acolo ...
Am fost la un meci de fotbal vineri cu un englezoi de la munca, super de treaba (ca toti de pe-acolo), si mi-am ales cu ocazia asta si echipa cu care tin (St Kilda), chiar interesant sportul, am racnit de nu mai puteam vorbi a doua zi. Aici toata lumea tine cu o echipa, nu m-ar mira sa fie vreo regula sa te expulzeze din Melbourne daca n-ai o echipa favorita dupa 6 luni de stat aici sau ceva de genul, asa ca m-am conformat.
Weekend-ul care vine ma duc la un meci de rugby cu Edi, asa ca am sa sar peste meciul de fotbal in care joaca St Kilda cu Essendon. Dar recuperez eu dupa :). Nu mai zic ca inainte de meci mergem la o bere ;).
Pe scurt, chiar nu stiu ce as putea sa spun de rau din experienta mea de Australia pana acum, e probabil singurul moment in viata mea cand n-am ceva de naspa de comentat :). Si vorba unui prieten: "da-i putin timp" :)). Romanu tot pesimist, dar f. posibil si ceva mai realist.
Ah, uitam sa zic ca vreau sa-mi iau un Mac Pro, ca tre sa-mi iau un computer ca HP-ul mi-l ia pe ala de-l am si astia nu-mi dau laptop (si de altfel computerul de la servici e cam pe ce lucram eu acum 7 ani in Iasi ... ultimul racnet atunci, computer de copii acum). Partea misto e ca desi un Mac e cam 3000 dolari (cel de 15" cu niste upgrade-uri la memorie si display), statul ma scuteste de 56.5% din pret daca-l folosesc pt servici. Cum oricum o sa-l folosesc destul de mult probabil si pt servici, o sa-l iau prin firma, deci o sa dau max 1500 dolari pe el. Un deal destul de bun zic eu ;).
mda, cam asta ar fi pe scurt.
spor si toate bune!
UPDATE: L-am cunoscut pe pakistanez acu o ora. E din Singapore de fapt si n-are nicio treaba cu pakistan-ul, desi proprietarul casei crede ca-i din Pakistan :)) si e super super ok. Toate bune si frumoase prin urmare :)
Friday, March 4, 2011
final de jobbing
Uite ca am ajuns si la un final de jobbing in Australia dupa o luna de improscat cv-uri in stanga si in dreapta (probabil undeva intre 50 si 100 tot am aruncat, daca nu si mai mult).
De luna urmatoare o sa lucrez la baietii astia (www.dialog.com.au) ca programator la un proiect f. fain (pentru clientul lor Telstra - www.telstra.com.au), cel putin din descrierea lor. Revin cu detalii dupa ce incep :).
Pe scurt o comparatie cu Romania la final de jobbing:
- joburile se gasesc aproape exclusiv prin agentii
- interviurile sunt mult mai usoare decat in Romania si conteaza enorm felul cum te comporti la interiu, mult mai mult decat ce stii tehnic. Din vreo 4-5 interviuri tehnice la care am fost, la niciunul nu m-au intrebat mai mult de 30 min chestii tehnice. La toate in general a inceput cu vreo 10 min in care povesteau ei despre job, apoi vreo 15-20 min povesteam eu ce-am facut pana acum, apoi vreo 20 min intrebari tehnice, dar chestii destul de generale, dupa care intrebam eu despre job si companie. Cam asa a fost peste tot, interviul 'tehnic' fiind de o ora maxim in toate cazurile.
In mare, a fost mult mai usor sa-mi gasesc job decat estimam eu ... eu estimam sa-mi ia undeva intre 2 si 3 luni sa gasesc ceva ok. Se pare ca intr-o luna am primit 2 oferte deja si ma astept sa mai primesc una sapt viitoare, dar oricum cea pe care am acceptat-o e cea mai faina ca si proiect la care lucrez cred.
Asa ca cine vrea sa se mute aici, cel putin pe IT, treaba-i buna ;).
De luna urmatoare o sa lucrez la baietii astia (www.dialog.com.au) ca programator la un proiect f. fain (pentru clientul lor Telstra - www.telstra.com.au), cel putin din descrierea lor. Revin cu detalii dupa ce incep :).
Pe scurt o comparatie cu Romania la final de jobbing:
- joburile se gasesc aproape exclusiv prin agentii
- interviurile sunt mult mai usoare decat in Romania si conteaza enorm felul cum te comporti la interiu, mult mai mult decat ce stii tehnic. Din vreo 4-5 interviuri tehnice la care am fost, la niciunul nu m-au intrebat mai mult de 30 min chestii tehnice. La toate in general a inceput cu vreo 10 min in care povesteau ei despre job, apoi vreo 15-20 min povesteam eu ce-am facut pana acum, apoi vreo 20 min intrebari tehnice, dar chestii destul de generale, dupa care intrebam eu despre job si companie. Cam asa a fost peste tot, interviul 'tehnic' fiind de o ora maxim in toate cazurile.
In mare, a fost mult mai usor sa-mi gasesc job decat estimam eu ... eu estimam sa-mi ia undeva intre 2 si 3 luni sa gasesc ceva ok. Se pare ca intr-o luna am primit 2 oferte deja si ma astept sa mai primesc una sapt viitoare, dar oricum cea pe care am acceptat-o e cea mai faina ca si proiect la care lucrez cred.
Asa ca cine vrea sa se mute aici, cel putin pe IT, treaba-i buna ;).
Saturday, February 26, 2011
oameni in australia
N-am zis mare lucru despre oamenii de pe-aici, si ar cam fi cazul.
Pe scurt: THE BEST!
Sunt fascinat in general de lumea de pe-aici. De la faptul ca foarte usor intri in discutie cu cineva (practic nu trebuie decat sa spui salut si MEREU vei primi raspuns la salut, dupa care poti incepe sa turui cat vrei :) ... vor fi mereu draguti si mereu vor gasi ceva sa spuna si ei, o glumita ceva sau orice pe tema pe care ai deschis-o ... sau cel putin au fost pana acum).
Toti sunt super calmi, vezi de exemplu cand urca cineva in autobuz sau tramvai, uneori intreaba soferul una alta despre traseul etc si intarzie considerabil plecarea, dar nu a spus nimeni nimic niciodata, cel mult s-au bagat si ei sa ajute cu indicatii, dar atat. Si desi am vazut asta de cateva ori, tramvaiele si autobuzele mai mereu ajung aproape la minut.
Azi am fost sa mai testez niste rachete la alt magazin, pentru ca doar astia au noul Volkl Organix 10 si a stat tipul de acolo 2 ore cu mine sa testez rachetele, dupa ce programul lui s-a terminat. Nu a parut niciun moment suparat sau grabit, desi il astepta prietena acasa si l-a sunat fix cand voiam sa plecam si l-a luat la intrebari :). N-a spus absolut nimic nici cand i-am spus ca nu cumpar pe loc racheta. Nota 10! Si sa le fac publicitate sa le cresc rankingul, asta e site-ul lor :) - www.ittennis.com.au.
Apropos, a luat vreo 10 rachete cu noi sa le testez si am testat vreo 6. Am ajuns la o remiza intre (Volkl Organix 10, Volkl PB 10 si Prince EXO3 Tour 100), din pacate toate destul de scumpe - undeva in jur de 250 dolari. Prince-ul m-a impresionat poate chiar mai mult decat Volkl, maine cred ca o iau la un test drive mai serios.
Revenind la australieni, mergeam azi pe tren (in Melbourne, metrourile sunt la suprafata, nu au subteran) si am observat ca toata lumea vorbea in trenul ala, ori fiecare cu grupul lui, ori intre grupuri, motivati probabil si de cateva beri pe care cu siguranta le-au avut mai devreme, dar tot, merita mentionat :).
Ei, intr-o cultura din asta, cred ca e mult mai usor sa inveti sa spui ce gandesti, sa vorbesti in public si sa-ti dezvolti people skills care sunt esentiale cam in orice job, inclusiv in cele tehnice.
Pe scurt: THE BEST!
Sunt fascinat in general de lumea de pe-aici. De la faptul ca foarte usor intri in discutie cu cineva (practic nu trebuie decat sa spui salut si MEREU vei primi raspuns la salut, dupa care poti incepe sa turui cat vrei :) ... vor fi mereu draguti si mereu vor gasi ceva sa spuna si ei, o glumita ceva sau orice pe tema pe care ai deschis-o ... sau cel putin au fost pana acum).
Toti sunt super calmi, vezi de exemplu cand urca cineva in autobuz sau tramvai, uneori intreaba soferul una alta despre traseul etc si intarzie considerabil plecarea, dar nu a spus nimeni nimic niciodata, cel mult s-au bagat si ei sa ajute cu indicatii, dar atat. Si desi am vazut asta de cateva ori, tramvaiele si autobuzele mai mereu ajung aproape la minut.
Azi am fost sa mai testez niste rachete la alt magazin, pentru ca doar astia au noul Volkl Organix 10 si a stat tipul de acolo 2 ore cu mine sa testez rachetele, dupa ce programul lui s-a terminat. Nu a parut niciun moment suparat sau grabit, desi il astepta prietena acasa si l-a sunat fix cand voiam sa plecam si l-a luat la intrebari :). N-a spus absolut nimic nici cand i-am spus ca nu cumpar pe loc racheta. Nota 10! Si sa le fac publicitate sa le cresc rankingul, asta e site-ul lor :) - www.ittennis.com.au.
Apropos, a luat vreo 10 rachete cu noi sa le testez si am testat vreo 6. Am ajuns la o remiza intre (Volkl Organix 10, Volkl PB 10 si Prince EXO3 Tour 100), din pacate toate destul de scumpe - undeva in jur de 250 dolari. Prince-ul m-a impresionat poate chiar mai mult decat Volkl, maine cred ca o iau la un test drive mai serios.
Revenind la australieni, mergeam azi pe tren (in Melbourne, metrourile sunt la suprafata, nu au subteran) si am observat ca toata lumea vorbea in trenul ala, ori fiecare cu grupul lui, ori intre grupuri, motivati probabil si de cateva beri pe care cu siguranta le-au avut mai devreme, dar tot, merita mentionat :).
Ei, intr-o cultura din asta, cred ca e mult mai usor sa inveti sa spui ce gandesti, sa vorbesti in public si sa-ti dezvolti people skills care sunt esentiale cam in orice job, inclusiv in cele tehnice.
Thursday, February 24, 2011
jobing in Australia
Acu ca am ceva experienta in cautat de joburi in Australia, pot comenta :)
Am sa incep prin a spune ca experienta e destul de diferita de Romania, din mai multe puncte de vedere.
- majoritatea joburilor le gasesti doar prin agentii de recrutare, in timp ce in Romania, majoritatea sunt postate pe site-urile de joburi direct de companie. Aici sunt putine cazurile in care compania se ocupa de tot procesul.
- daca o agentie de recrutare a inceput sa vorbeasca cu un anumit client despre tine, nicio alta companie nu are voie sa te reprezinte la compania respectiva, pentru orice job. Cred ca e chiar o lege de genul, nu doar o conventie intre agentii.
- legal agentia nu are voie sa-ti trimita cv-ul la compania angajatoare, decat dupa ce ti-a trimis job description-ul si ti-a spus la ce companie e jobul. Trebuie sa le dai tu ok-ul intai, inainte sa continue.
- in anuntul cu jobul, de cele mai multe ori, specifica clar cati bani ofera pentru job. De obicei e o suma fixa, dar uneori gasesti si interval (e.g. 60-70k etc).
- cand discuti sume, valorile sunt pe an, salariul brut. Important e de tinut cont de 'superanuation' (altfel zis contributia la pensie) care e 9%. Daca iti spune ca iti ofera sa zicem 80k package, asta inseamna ca iti ofera de tot 80k pe an in care e inclus si superannuation. Deci, trebuie sa tii cont ca cei 9% ai sa-i platesti la stat cand iti faci calculele sa vezi cu cat ramai net. Altfel, eu de obicei spun suma si apoi specific 'plus super', ca sa fie clar despre ce vorbim.
- aici se discuta suma de la inceput, practic din primul interviu. din ce m-am prins eu nu prea poti sa o dai in povesti ca nu stii etc, desi am spus si asta de cateva ori la inceput, dar in general cred ca lumea stie clar targetul de la inceput si recruiterul se asteapta sa poti sa-i dai o suma sa stie ce sa caute pt tine.
- salariile NU sunt confidentiale, prin urmare la interviu te intreaba uneori ce salar ai acum si se asteapta sa le spui.
Si cireasa de pe tort: m-a sunat azi unul sa ma intrebe de un job, daca as fi interesat, si undeva in prima sau a doua fraza, ma intreaba
HR: ce salar ai acu.
Eu: nu pot sa-ti spun, e confidential in HP, am semnat contract in care mi se interzice sa spun asa ceva. Dar daca vrei pot sa-ti spun care e targetul meu.
HR: ...(mica pauza) ... asta n-am mai auzit-o pana acum :)
Eu: astea sunt regulile in HP, nimeni nu are voie sa spuna salariul, ne tot arata filmulete din cand in cand cu chestii din astea.
HR: ai semnat un contract in care spune ca nu poti spune?
Eu: da, ditamai contractul.
HR: bine, atunci imi pare rau, dar nu te pot recomanda clientului, ca e una din cerintele clientului sa stie salariul actual si sa-l poata verifica; au mai angajat pe altii inainte care au mintit in legatura cu salariul actual si au cerut cu 30k mai mult si dupa ce compania a aflat ca salariul la compania anterioara a fost mai mic i-a dat afara.
Eu: ?!?!?!?!?!?! (nu-mi venea sa cred ce aud, si m-am dezmeticit cu adevarat abia dupa ce s-a terminat conversatia) Nu e nicio problema sa va dau referinte, si puteti intreba salariul, dar nu cred ca va va spune cineva ce salar am acum.
HR: Ok, atunci nu pot sa te recomand
.... cam asta a fost tot.
Acum sunt foarte curios care e compania aia care a dat oameni afara pt ca au cerut salar prea mare comparativ cu salariul pe care il aveau unde lucrau. Vreau sa stiu, sa nu ajung cumva in compania aia din v-o greseala.
Nu ma prind de ce calculeaza asa valoarea oamenilor din companie, in loc sa estimeze cat anume poate omul ala aduce companiei, indiferent de care a fost trecutul lui. Pe principiul asta saracul Leo, noul CEO al HP-ului, ar fi muritor de foame :)
Am sa incep prin a spune ca experienta e destul de diferita de Romania, din mai multe puncte de vedere.
- majoritatea joburilor le gasesti doar prin agentii de recrutare, in timp ce in Romania, majoritatea sunt postate pe site-urile de joburi direct de companie. Aici sunt putine cazurile in care compania se ocupa de tot procesul.
- daca o agentie de recrutare a inceput sa vorbeasca cu un anumit client despre tine, nicio alta companie nu are voie sa te reprezinte la compania respectiva, pentru orice job. Cred ca e chiar o lege de genul, nu doar o conventie intre agentii.
- legal agentia nu are voie sa-ti trimita cv-ul la compania angajatoare, decat dupa ce ti-a trimis job description-ul si ti-a spus la ce companie e jobul. Trebuie sa le dai tu ok-ul intai, inainte sa continue.
- in anuntul cu jobul, de cele mai multe ori, specifica clar cati bani ofera pentru job. De obicei e o suma fixa, dar uneori gasesti si interval (e.g. 60-70k etc).
- cand discuti sume, valorile sunt pe an, salariul brut. Important e de tinut cont de 'superanuation' (altfel zis contributia la pensie) care e 9%. Daca iti spune ca iti ofera sa zicem 80k package, asta inseamna ca iti ofera de tot 80k pe an in care e inclus si superannuation. Deci, trebuie sa tii cont ca cei 9% ai sa-i platesti la stat cand iti faci calculele sa vezi cu cat ramai net. Altfel, eu de obicei spun suma si apoi specific 'plus super', ca sa fie clar despre ce vorbim.
- aici se discuta suma de la inceput, practic din primul interviu. din ce m-am prins eu nu prea poti sa o dai in povesti ca nu stii etc, desi am spus si asta de cateva ori la inceput, dar in general cred ca lumea stie clar targetul de la inceput si recruiterul se asteapta sa poti sa-i dai o suma sa stie ce sa caute pt tine.
- salariile NU sunt confidentiale, prin urmare la interviu te intreaba uneori ce salar ai acum si se asteapta sa le spui.
Si cireasa de pe tort: m-a sunat azi unul sa ma intrebe de un job, daca as fi interesat, si undeva in prima sau a doua fraza, ma intreaba
HR: ce salar ai acu.
Eu: nu pot sa-ti spun, e confidential in HP, am semnat contract in care mi se interzice sa spun asa ceva. Dar daca vrei pot sa-ti spun care e targetul meu.
HR: ...(mica pauza) ... asta n-am mai auzit-o pana acum :)
Eu: astea sunt regulile in HP, nimeni nu are voie sa spuna salariul, ne tot arata filmulete din cand in cand cu chestii din astea.
HR: ai semnat un contract in care spune ca nu poti spune?
Eu: da, ditamai contractul.
HR: bine, atunci imi pare rau, dar nu te pot recomanda clientului, ca e una din cerintele clientului sa stie salariul actual si sa-l poata verifica; au mai angajat pe altii inainte care au mintit in legatura cu salariul actual si au cerut cu 30k mai mult si dupa ce compania a aflat ca salariul la compania anterioara a fost mai mic i-a dat afara.
Eu: ?!?!?!?!?!?! (nu-mi venea sa cred ce aud, si m-am dezmeticit cu adevarat abia dupa ce s-a terminat conversatia) Nu e nicio problema sa va dau referinte, si puteti intreba salariul, dar nu cred ca va va spune cineva ce salar am acum.
HR: Ok, atunci nu pot sa te recomand
.... cam asta a fost tot.
Acum sunt foarte curios care e compania aia care a dat oameni afara pt ca au cerut salar prea mare comparativ cu salariul pe care il aveau unde lucrau. Vreau sa stiu, sa nu ajung cumva in compania aia din v-o greseala.
Nu ma prind de ce calculeaza asa valoarea oamenilor din companie, in loc sa estimeze cat anume poate omul ala aduce companiei, indiferent de care a fost trecutul lui. Pe principiul asta saracul Leo, noul CEO al HP-ului, ar fi muritor de foame :)
Sunday, February 20, 2011
sport in Australia
In ultima vreme am inceput sa mai socializez si eu, cand pe la o bere, dar in special pe la un tennis sau arte martiale.
Cateva lucruri care m-au impresionat ar fi:
- antrenamentul de arte martiale: desi stilul pe care il, sa zicem, practicam in Romania era mult mai interesant (choy lee fut), antrenamentul de aici mi-a placut mai mult. Antrenamentul incepe cu vreo 20 minute de incalzire, timp in care trebuie sa alergi in jurul salii, sa-ti intinzi muscii, sa faci vreo 3 serii de abdomene cu un partener si vreo 3 serii de flotari. O chestie faina, la ultima serie de flotari, faci flotarea dupa care trebuie sa bati palma cu partenerul ... misto pt socializare. Dupa incalzire incep tehnici ca in orice stil, nimic deosebit.
Ce mi s-a parut foarte fain, e ca la final, toata lumea citeste de pe un perete valorile clubului pe care probabil in timp ajungi chiar sa ti le insusesti. Lucru bun, ca doar nu te duci doar sa te bati acolo. Se cunoaste ca baietii astia stiu leadership, ca in toate cartile de dezvoltare personala si leadership iti spune sa iti gasesti ce anume vrei sa faci, sa le scrii pe o foaie si sa le citesti in fiecare dimineata.
Problema cu artele martiale, pentru moment, e ca m-ar costa 145 dolari pe luna ... putin cam mult pt acum, dar dupa ce imi gasesc job aici vreau sa ma duc.
La tennis am fost de ceva mai multe ori. Este in Albert Park un club de tennis care organizeaza tot soiul de campionate si duminica au Tennis Social. Altfel zis, pt 3 ore, te duci acolo, ca si multi altii si joci tennis cu cine iti spun ei. Azi am fost prima oara.
La capionate, am fost ca inlocuitor pt altii care n-au putut ajunge, pt ca m-am trezit prea tarziu si incepuse campionatul ... dar am jucat si a fost ok.
Ce m-a impresionat a fost spiritul de fair play. E incredibil, practic nu conteaza in ce echipa esti, lumea sta de vorba cu tine de parca ii cunosti de-o viata, te lauda si incurajeaza daca dai o minge buna (sau chiar ok, nu neaparat extraordinara) si la sfarsitul meciului, dai noroc cu toata lumea si le multumesti pt joc. F. tare! Eu sunt impresionat si mi se pare f. tare felul in care se sprijina unii pe altii!
Alt lucru care mi s-a parut fain e ca aici poti sa te duci la cateva magazine si sa iti iei rachete sa faci demo. Platesti 5 dolari pe racheta si o poti lua acasa 2 zile sa te joci cu ea. Cum intentionez sa joc tennis des, vreau sa-mi iau o racheta, ca aia de-acasa n-a incaput in bagaje, asa ca am testat pana acum 4 rachete: Wilson Six-One Tour (racheta lui Federer), Babloat AeroPro Drive GT (racheta lui Nadal), Wilson BLX Blade 98 si Volkl PowerBridge 10 Light.
De la Wilson nu mi-a placut nimic. Racheta lui Federer e faina ca are precizie, dar e extrem de greu de jucat cu ea, trebuie sa ai super conditie fizica. Cealalta de la Wilson pur si simplu parca e facuta de mine, comparat cu Babolat si Volkl. Babolatul lui Nadal e ok, are putere, dar uneori mi s-a parut greu de controlat - altfel zis, mingea nu se ducea unde voiam eu.
Ce m-a impresionat a fost Volkl, o firma de care nu auzisem pana acum. Racheta e foarte faina, mingea se duce exact unde vreau eu, singura problema care am vazut-o e ca nu prea are forta. Trebuie sa lovesti mingea foarte tare sa ajunge unde vrei.
Oricum, maine duc Volkl-ul si Wilson Blade 98 si cred ca am sa iau alt Volkl si inca o data Babolat-ul lui Nadal si sa ma hotarasc la una din astea doua.
Alta chestie faina, e ca tennis-warehouse.com.au garanteaza ca au pretul cel mai mic. Altfel spus, daca gasesc racheta mai ieftin in alte parti, le trimit link-ul si ei imi dau racheta la pretul respectiv. Desigur ca am gasit Volkl-ul pe care cel mai probabil am sa-l cumpar la doar 199 dolari, cand la ei e 275 dolari :D.
In alta ordine de idei, saptamana viitoare ma duc la Yoga Bikram, unde cica transpira si oasele din tine. Am primit recomandare de la o australianca, asa ca sunt ascultator si execut, ca sa ma integrez cum trebuie aici :)
Cateva lucruri care m-au impresionat ar fi:
- antrenamentul de arte martiale: desi stilul pe care il, sa zicem, practicam in Romania era mult mai interesant (choy lee fut), antrenamentul de aici mi-a placut mai mult. Antrenamentul incepe cu vreo 20 minute de incalzire, timp in care trebuie sa alergi in jurul salii, sa-ti intinzi muscii, sa faci vreo 3 serii de abdomene cu un partener si vreo 3 serii de flotari. O chestie faina, la ultima serie de flotari, faci flotarea dupa care trebuie sa bati palma cu partenerul ... misto pt socializare. Dupa incalzire incep tehnici ca in orice stil, nimic deosebit.
Ce mi s-a parut foarte fain, e ca la final, toata lumea citeste de pe un perete valorile clubului pe care probabil in timp ajungi chiar sa ti le insusesti. Lucru bun, ca doar nu te duci doar sa te bati acolo. Se cunoaste ca baietii astia stiu leadership, ca in toate cartile de dezvoltare personala si leadership iti spune sa iti gasesti ce anume vrei sa faci, sa le scrii pe o foaie si sa le citesti in fiecare dimineata.
Problema cu artele martiale, pentru moment, e ca m-ar costa 145 dolari pe luna ... putin cam mult pt acum, dar dupa ce imi gasesc job aici vreau sa ma duc.
La tennis am fost de ceva mai multe ori. Este in Albert Park un club de tennis care organizeaza tot soiul de campionate si duminica au Tennis Social. Altfel zis, pt 3 ore, te duci acolo, ca si multi altii si joci tennis cu cine iti spun ei. Azi am fost prima oara.
La capionate, am fost ca inlocuitor pt altii care n-au putut ajunge, pt ca m-am trezit prea tarziu si incepuse campionatul ... dar am jucat si a fost ok.
Ce m-a impresionat a fost spiritul de fair play. E incredibil, practic nu conteaza in ce echipa esti, lumea sta de vorba cu tine de parca ii cunosti de-o viata, te lauda si incurajeaza daca dai o minge buna (sau chiar ok, nu neaparat extraordinara) si la sfarsitul meciului, dai noroc cu toata lumea si le multumesti pt joc. F. tare! Eu sunt impresionat si mi se pare f. tare felul in care se sprijina unii pe altii!
Alt lucru care mi s-a parut fain e ca aici poti sa te duci la cateva magazine si sa iti iei rachete sa faci demo. Platesti 5 dolari pe racheta si o poti lua acasa 2 zile sa te joci cu ea. Cum intentionez sa joc tennis des, vreau sa-mi iau o racheta, ca aia de-acasa n-a incaput in bagaje, asa ca am testat pana acum 4 rachete: Wilson Six-One Tour (racheta lui Federer), Babloat AeroPro Drive GT (racheta lui Nadal), Wilson BLX Blade 98 si Volkl PowerBridge 10 Light.
De la Wilson nu mi-a placut nimic. Racheta lui Federer e faina ca are precizie, dar e extrem de greu de jucat cu ea, trebuie sa ai super conditie fizica. Cealalta de la Wilson pur si simplu parca e facuta de mine, comparat cu Babolat si Volkl. Babolatul lui Nadal e ok, are putere, dar uneori mi s-a parut greu de controlat - altfel zis, mingea nu se ducea unde voiam eu.
Ce m-a impresionat a fost Volkl, o firma de care nu auzisem pana acum. Racheta e foarte faina, mingea se duce exact unde vreau eu, singura problema care am vazut-o e ca nu prea are forta. Trebuie sa lovesti mingea foarte tare sa ajunge unde vrei.
Oricum, maine duc Volkl-ul si Wilson Blade 98 si cred ca am sa iau alt Volkl si inca o data Babolat-ul lui Nadal si sa ma hotarasc la una din astea doua.
Alta chestie faina, e ca tennis-warehouse.com.au garanteaza ca au pretul cel mai mic. Altfel spus, daca gasesc racheta mai ieftin in alte parti, le trimit link-ul si ei imi dau racheta la pretul respectiv. Desigur ca am gasit Volkl-ul pe care cel mai probabil am sa-l cumpar la doar 199 dolari, cand la ei e 275 dolari :D.
In alta ordine de idei, saptamana viitoare ma duc la Yoga Bikram, unde cica transpira si oasele din tine. Am primit recomandare de la o australianca, asa ca sunt ascultator si execut, ca sa ma integrez cum trebuie aici :)
Thursday, February 10, 2011
sarbatori in australia si dupa
Iar n-am mai scris de multisor, asa ca hai sa mai bag o fisa si pe-aici :)
Ia sa vedem ce-am mai facut ... am petrecut craciunul cu chinezul intr-un club de gay :), n-a recunoscut inca, dar s-a scapat de cateva ori ca-i plac baietii :)). In fine, a fost interesant sa zicem.
Am cunoscut-o pe Nadia, prin blogul meu despre Melbourne :) si am aranjat un mic gratarel pe 26 decembrie, dupa care i-am cunoscut pe Andrew si Mihaela si Antoanela si Michael si inca cativa. F. draguti toti!
Intre craciun si rev, am dat o fuga la Warrnambool, la mister Sergiu, si m-am intalnit si cu Edi si am mai bagat o fisa fara success la vanatoare. Am pierdut si 5 dolari la tragerea la tinta :(.
De rev am fost la Antoanela cu cativa prieteni de-ai lor, un gratarel caldut, preparat de Michael, f. bun si divers, si taca taca pana dimineata pe la 5-6.
Pe scurt, am avut sarbatorile pline si f. faine, desi am ajuns aici de doar cateva luni. Chiar ma gandeam ca am ajuns sa cunosc aici mai multi oameni faini, fara sa fac nimic deosebit pentru asta, decat cunosteam in Bucuresti dupa aceeasi perioada, cand m-am mutat din Iasi. Interesant, nu? :)
De saptamana trecuta am inceput sa-mi caut si eu job activ, vad ca si piata incepe sa se dezghete. Pana acum merge ok. Primul lucru pe care l-am observat e ca oamenii de HR nu sunt atat de draguti ca cei pe care i-am intalnit eu prin RO. Am fost la un interviu la care parca eram criminal si eram in sala de interogatoriu. Daca-mi mai puneau si niste catuse, era clar. Era vineri si probabil aveau toate celulele date peste weekend.
Aici e un sistem interesant cu recruiterii. Imi aduce aminte de agentii imobiliari din Romania. Se bat toti care sa te reprezinte si daca unul apuca sa trimita aplicatia ta la o companie, al lui ramai, altii nu mai au voie. Si trebuie sa-i dai ok-ul si exclusivitatea inainte sa iti trimita aplicatia. Ba chiar preiau aplicatiile si le posteaza si ei pe site-urile de joburi, exact cum fac agentii imobiliari la noi :)). Si castiga si o caruta de bani pe treaba asta ...
Tot sunt incantat de Australia, si tot nu prea am timp decat de munca, dar incet incet sper sa trec si eu spre o viata mai normala :). Azi ma duc la un concert live (free, of course) de exemplu. Noroc de Antoanela ca ne-a anuntat si pe noi, restul :).
Ah, si pe nevasta-mea o cheama Sarah :). Neh, n-o cunosc inca, dar am senzatia ca pe toate femeile in tara asta le cheama Sarah ... ar trebui sa fac un test pe strada sa strig Sarah, sa vad daca se intoarce toata strada la mine :)). Pana acum din ce femei am cunoscut, macar pe jumatate le chema Sarah ... tre sa ma obisnuiesc sa zic "Sarah, draga, adu-mi te rog o bere" :). Exersez zilnic, dar pentru moment mi-o aduc singur :).
Ia sa vedem ce-am mai facut ... am petrecut craciunul cu chinezul intr-un club de gay :), n-a recunoscut inca, dar s-a scapat de cateva ori ca-i plac baietii :)). In fine, a fost interesant sa zicem.
Am cunoscut-o pe Nadia, prin blogul meu despre Melbourne :) si am aranjat un mic gratarel pe 26 decembrie, dupa care i-am cunoscut pe Andrew si Mihaela si Antoanela si Michael si inca cativa. F. draguti toti!
Intre craciun si rev, am dat o fuga la Warrnambool, la mister Sergiu, si m-am intalnit si cu Edi si am mai bagat o fisa fara success la vanatoare. Am pierdut si 5 dolari la tragerea la tinta :(.
De rev am fost la Antoanela cu cativa prieteni de-ai lor, un gratarel caldut, preparat de Michael, f. bun si divers, si taca taca pana dimineata pe la 5-6.
Pe scurt, am avut sarbatorile pline si f. faine, desi am ajuns aici de doar cateva luni. Chiar ma gandeam ca am ajuns sa cunosc aici mai multi oameni faini, fara sa fac nimic deosebit pentru asta, decat cunosteam in Bucuresti dupa aceeasi perioada, cand m-am mutat din Iasi. Interesant, nu? :)
De saptamana trecuta am inceput sa-mi caut si eu job activ, vad ca si piata incepe sa se dezghete. Pana acum merge ok. Primul lucru pe care l-am observat e ca oamenii de HR nu sunt atat de draguti ca cei pe care i-am intalnit eu prin RO. Am fost la un interviu la care parca eram criminal si eram in sala de interogatoriu. Daca-mi mai puneau si niste catuse, era clar. Era vineri si probabil aveau toate celulele date peste weekend.
Aici e un sistem interesant cu recruiterii. Imi aduce aminte de agentii imobiliari din Romania. Se bat toti care sa te reprezinte si daca unul apuca sa trimita aplicatia ta la o companie, al lui ramai, altii nu mai au voie. Si trebuie sa-i dai ok-ul si exclusivitatea inainte sa iti trimita aplicatia. Ba chiar preiau aplicatiile si le posteaza si ei pe site-urile de joburi, exact cum fac agentii imobiliari la noi :)). Si castiga si o caruta de bani pe treaba asta ...
Tot sunt incantat de Australia, si tot nu prea am timp decat de munca, dar incet incet sper sa trec si eu spre o viata mai normala :). Azi ma duc la un concert live (free, of course) de exemplu. Noroc de Antoanela ca ne-a anuntat si pe noi, restul :).
Ah, si pe nevasta-mea o cheama Sarah :). Neh, n-o cunosc inca, dar am senzatia ca pe toate femeile in tara asta le cheama Sarah ... ar trebui sa fac un test pe strada sa strig Sarah, sa vad daca se intoarce toata strada la mine :)). Pana acum din ce femei am cunoscut, macar pe jumatate le chema Sarah ... tre sa ma obisnuiesc sa zic "Sarah, draga, adu-mi te rog o bere" :). Exersez zilnic, dar pentru moment mi-o aduc singur :).
Monday, December 20, 2010
Australia - tot inceputul
N-am mai apucat sa scriu de multisor pe-aici, e multe de facut cand esti in tara noua, mai putin cu fun-ul la inceput :).
Mai nou m-am mutat in Melbourne (mai nou adica acu o luna). Stau in St Kilda, la vreo 5-10 min de mers pe jos pana la Albert Park (unde e pista de Formula 1) si la 5 min de Chapel Street (zona plina cu baruri etc) si la cam 10-15 min de plaja. Overall, zona mi se pare foarte faina, ai cam tot ce vrei in zona. Nu e ca in Romania sa ai chioscul la scara, aici trebuie sa merg cam 10 min pana la un magazin, dar e ok.
Practic stau in gazda la un chinez, fiecare cu camera lui. E mai ieftin si e mai ok pentru inceput, ca am cu cine sa mai pierde vremea, mai ales ca e cam de aceeasi varsta ca mine ... ieri am aflat ca are 34 ani doar pe hartie, ca de fapt el s-a nascut in 79, dar i-au falsificat ai lui actele ca sa-l poata da la scoala la 3-4 ani :)). Si eu care faceam misto de el ca e batran, acu se pare ca-i mai tinerel decat mine :).
Cum ziceam, de cand am venit am cam muncit continuu, fie pentru HP, fie pentru alte proiecte. Ori am mai invatat cate ceva ca vreau sa trec pe programare (vreau o pauza de la management pt moment) si mai am de catch up putin ca sa revin cat de cat pe val.
Pana weekendul asta am avut un program f. naspa, in sensul ca obisnuiam sa lucrez de pe la 5-6 seara pana pe la 10 dimineata, deci practic nu prea vedeam soarele :). Mai bine ma mutam in Norvegia, creca macar catigam mai multi bani :). Oricum, de azi, mi-am schimbat programul, am trecut dupa programul de Australia ca nu prea mai am sedinte cu Europa si in sfarsit pot sa-mi permit sa traiesc normal.
Mi-am cumparat si chitara, ca inca nu vreau sa renunt la ideea de a invata sa cant la un instrument, oricat de slabe performante am avut pana acum :). Vreau sa incerc si la pian putin ca tocmai si-a cumparat unul prietena lui Eric (chinezul) si m-am autoinvitat la ea sa ii incerc instrumentul :). S-ar putea sa mearga mai repede decat la chitara ca stiam candva sa cant la acordeon ... who knows, am sa vad.
De saptamana asta incep sa merg si la sala (am 2 sapt gratis unde merge Eric si am mai vazut o sala unde iti dau la fel :)) ) si vreau sa ma duc si la un club de arte martiale (sunt vreo 4 prin zona si nu e enorm de scump ... cam 60-80 AUD/luna).
Si din initiativa de a mai face si altceva decat munca aveam in plan sa ma duc sa pilotez un avion deasupra Melbourne-ului. Costa cam 150 AUD si poti pilota tu avionul vreo 20-30 min, desigur, cu un pilot langa tine :). Oricum, pare fun, sa vad cand am timp sa ajung, probabil dupa Craciun de-acum. As fi vrut cursurile de parasutism, dar alea sunt vreo 2800 AUD ... putin cam mult pt moment pt mine.
Ca veni vorba de Craciun, asta va fi primul meu Craciun sarbatorit pe plaja :). F. tare, nu? Ma duc cu chinezul la Geelong unde cica se aduna lumea pe plaja de Craciun in fiecare an. Apoi pe 26 bag un gratarel cu un grup de romani (pe care nu-i cunosc inca :) ) aici, in Melbourne, si pe 27-29 ma duc langa Warrnambool sa ma intalnesc cu Edi si Sergiu la o vanatoare, bere, gratarel si o ciorba radauteana (specialitatea lu moi!).
O impresie de ansamplu despre Australia pana acum e cam asa:
- lume diferita de Romania, cum ziceam si in postul celalalt, oamenii par foarte diferiti
- interesant mi s-a parut ca aici cred ca peste 90% dintre oameni sunt atei, spre deosebire de Romania unde procentul cred ca e exact invers. Prin urmare, un loc foarte bun pt mine de trait ca oricum n-am inteles niciodata tot bullshit-ul religios.
- financiar cred ca poate fi mult mai bine decat ma asteptam (din ce m-am prins eu, salariile standard pt IT sunt undeva intre 70k si 140k, ceea ce inseamna undeva intre 4000 si 7000 AUD/luna net. aici totul e cam de 2 ori mai scump, dar totusi, te descurci confortabil cu sumele astea, nu cred ca ai motive sa iti faci multe griji). Eu de exemplu ma descurc ok acum cu aproximativ 1500 AUD/luna. Sigur, daca vrei sa stai singur etc, te duci cu chiria mai mult de 1500 ... :)
- oamenii sunt mult mai relaxati si par destul de prietenosi si dornici sa ajute
- piata de joburi e destul de bogata, dar conteaza sa ai experienta locala, desi nu atat de mult cat credeam.
- parcurile sunt bestiale, e mai mare dragul sa te intinzi pe iarba in orice parc aici, toate sunt curate si ingrijite (funny e ca in RO alergam pe strada fara griji, desi stiu ca nu e tocmai bine pentru genunchi sa alergi pe asfalt ... aici in schimb acum alerg doar pe zgura special amenajata pentru asta in jurul lacului din Albert Park si este o zona mica unde e asfalt; acolo nu alerg, merg pana la zgura si continui de-acolo alergarea :))) ... eh, ce inceamna sa dai de civilizatie, tusesti de la o palma de asfalt :) ).
- gasesti cam tot ce-ti poti dori in oras - de la concerte cu cei mai in voga artisti, spectacole de teatru, tot ce misca in arta etc, competitii sportive cu super sportivi (gen Australian Open sau Australian Gran Prix etc), lucruri care nu le gasesti adunate intr-un loc in multe alte locatii.
- zona e super ok, ai si munte (nu foarte inalti, cam 1700m, dar sunt super ok in NZ la 3 ore de aici) la 1-2 ore de oras si ocean la 30 min de oras (10 min in cazul meu ca stau aproape de plaja St Kilda).
- sunt multe lucruri care le poti face gratis (de ex. terenurile de tenis din ce am vazut sunt gratis aici, si alte terenuri de fotbal, cricket etc)
- statul e super ok, in sensul ca iti face tot soiul de reduceri de taxe (de ex. poti sa iti deduci laptop-ul pretinzand ca il folosesti pentru servici, sau poti sa-ti recuperezi bani de curatat uniforma, daca jobul tau impune o uniforma, sau poti sa primesti un procent semnificativ din banii platiti pentru telefoanele date in interes de servici etc). Statul plateste undeva la vreo 70% din toate cheltuielile astea.
- e o super varietate de natii, asa ca poti invata enorm de multe lucruri noi de la cei de pe-aici si din culturile lor. Eu am aflat multe despre chinezi de exemplu de cand stau cu Eric. Nu mai zic ca mi-a gatit aproape 2 sapt numa chestii sanatoase :).
Multa lume m-a intrebat daca nu mi-e dor de tara. Ciudat poate, dar nu mi-e dor deloc de tara. Uneori, destul de rar, mi-e dor de cateva persoane din tara, mai ales cand vorbesc cu ei la tel sau pe messenger, dar in general nu am niciun fel de simtamant de dor fata de preaiubita Romanie sau de locurile de-acolo. Chiar am mai vorbit si cu altii care au plecat si se pare ca nu-s singurul care nu moare de dorul meleagurilor mioritice.
E adevarat ca am si fost foarte ocupat de cand am ajuns. Voi vedea daca se schimba cumva in timp ...
OK, Craciun Fericit la toti care ajungeti sa cititi radurile astea si multa bafta in 2011 ca cica-i ultimul an (in 2012 caput, s-a terminat distractia)! ;)
Mai nou m-am mutat in Melbourne (mai nou adica acu o luna). Stau in St Kilda, la vreo 5-10 min de mers pe jos pana la Albert Park (unde e pista de Formula 1) si la 5 min de Chapel Street (zona plina cu baruri etc) si la cam 10-15 min de plaja. Overall, zona mi se pare foarte faina, ai cam tot ce vrei in zona. Nu e ca in Romania sa ai chioscul la scara, aici trebuie sa merg cam 10 min pana la un magazin, dar e ok.
Practic stau in gazda la un chinez, fiecare cu camera lui. E mai ieftin si e mai ok pentru inceput, ca am cu cine sa mai pierde vremea, mai ales ca e cam de aceeasi varsta ca mine ... ieri am aflat ca are 34 ani doar pe hartie, ca de fapt el s-a nascut in 79, dar i-au falsificat ai lui actele ca sa-l poata da la scoala la 3-4 ani :)). Si eu care faceam misto de el ca e batran, acu se pare ca-i mai tinerel decat mine :).
Cum ziceam, de cand am venit am cam muncit continuu, fie pentru HP, fie pentru alte proiecte. Ori am mai invatat cate ceva ca vreau sa trec pe programare (vreau o pauza de la management pt moment) si mai am de catch up putin ca sa revin cat de cat pe val.
Pana weekendul asta am avut un program f. naspa, in sensul ca obisnuiam sa lucrez de pe la 5-6 seara pana pe la 10 dimineata, deci practic nu prea vedeam soarele :). Mai bine ma mutam in Norvegia, creca macar catigam mai multi bani :). Oricum, de azi, mi-am schimbat programul, am trecut dupa programul de Australia ca nu prea mai am sedinte cu Europa si in sfarsit pot sa-mi permit sa traiesc normal.
Mi-am cumparat si chitara, ca inca nu vreau sa renunt la ideea de a invata sa cant la un instrument, oricat de slabe performante am avut pana acum :). Vreau sa incerc si la pian putin ca tocmai si-a cumparat unul prietena lui Eric (chinezul) si m-am autoinvitat la ea sa ii incerc instrumentul :). S-ar putea sa mearga mai repede decat la chitara ca stiam candva sa cant la acordeon ... who knows, am sa vad.
De saptamana asta incep sa merg si la sala (am 2 sapt gratis unde merge Eric si am mai vazut o sala unde iti dau la fel :)) ) si vreau sa ma duc si la un club de arte martiale (sunt vreo 4 prin zona si nu e enorm de scump ... cam 60-80 AUD/luna).
Si din initiativa de a mai face si altceva decat munca aveam in plan sa ma duc sa pilotez un avion deasupra Melbourne-ului. Costa cam 150 AUD si poti pilota tu avionul vreo 20-30 min, desigur, cu un pilot langa tine :). Oricum, pare fun, sa vad cand am timp sa ajung, probabil dupa Craciun de-acum. As fi vrut cursurile de parasutism, dar alea sunt vreo 2800 AUD ... putin cam mult pt moment pt mine.
Ca veni vorba de Craciun, asta va fi primul meu Craciun sarbatorit pe plaja :). F. tare, nu? Ma duc cu chinezul la Geelong unde cica se aduna lumea pe plaja de Craciun in fiecare an. Apoi pe 26 bag un gratarel cu un grup de romani (pe care nu-i cunosc inca :) ) aici, in Melbourne, si pe 27-29 ma duc langa Warrnambool sa ma intalnesc cu Edi si Sergiu la o vanatoare, bere, gratarel si o ciorba radauteana (specialitatea lu moi!).
O impresie de ansamplu despre Australia pana acum e cam asa:
- lume diferita de Romania, cum ziceam si in postul celalalt, oamenii par foarte diferiti
- interesant mi s-a parut ca aici cred ca peste 90% dintre oameni sunt atei, spre deosebire de Romania unde procentul cred ca e exact invers. Prin urmare, un loc foarte bun pt mine de trait ca oricum n-am inteles niciodata tot bullshit-ul religios.
- financiar cred ca poate fi mult mai bine decat ma asteptam (din ce m-am prins eu, salariile standard pt IT sunt undeva intre 70k si 140k, ceea ce inseamna undeva intre 4000 si 7000 AUD/luna net. aici totul e cam de 2 ori mai scump, dar totusi, te descurci confortabil cu sumele astea, nu cred ca ai motive sa iti faci multe griji). Eu de exemplu ma descurc ok acum cu aproximativ 1500 AUD/luna. Sigur, daca vrei sa stai singur etc, te duci cu chiria mai mult de 1500 ... :)
- oamenii sunt mult mai relaxati si par destul de prietenosi si dornici sa ajute
- piata de joburi e destul de bogata, dar conteaza sa ai experienta locala, desi nu atat de mult cat credeam.
- parcurile sunt bestiale, e mai mare dragul sa te intinzi pe iarba in orice parc aici, toate sunt curate si ingrijite (funny e ca in RO alergam pe strada fara griji, desi stiu ca nu e tocmai bine pentru genunchi sa alergi pe asfalt ... aici in schimb acum alerg doar pe zgura special amenajata pentru asta in jurul lacului din Albert Park si este o zona mica unde e asfalt; acolo nu alerg, merg pana la zgura si continui de-acolo alergarea :))) ... eh, ce inceamna sa dai de civilizatie, tusesti de la o palma de asfalt :) ).
- gasesti cam tot ce-ti poti dori in oras - de la concerte cu cei mai in voga artisti, spectacole de teatru, tot ce misca in arta etc, competitii sportive cu super sportivi (gen Australian Open sau Australian Gran Prix etc), lucruri care nu le gasesti adunate intr-un loc in multe alte locatii.
- zona e super ok, ai si munte (nu foarte inalti, cam 1700m, dar sunt super ok in NZ la 3 ore de aici) la 1-2 ore de oras si ocean la 30 min de oras (10 min in cazul meu ca stau aproape de plaja St Kilda).
- sunt multe lucruri care le poti face gratis (de ex. terenurile de tenis din ce am vazut sunt gratis aici, si alte terenuri de fotbal, cricket etc)
- statul e super ok, in sensul ca iti face tot soiul de reduceri de taxe (de ex. poti sa iti deduci laptop-ul pretinzand ca il folosesti pentru servici, sau poti sa-ti recuperezi bani de curatat uniforma, daca jobul tau impune o uniforma, sau poti sa primesti un procent semnificativ din banii platiti pentru telefoanele date in interes de servici etc). Statul plateste undeva la vreo 70% din toate cheltuielile astea.
- e o super varietate de natii, asa ca poti invata enorm de multe lucruri noi de la cei de pe-aici si din culturile lor. Eu am aflat multe despre chinezi de exemplu de cand stau cu Eric. Nu mai zic ca mi-a gatit aproape 2 sapt numa chestii sanatoase :).
Multa lume m-a intrebat daca nu mi-e dor de tara. Ciudat poate, dar nu mi-e dor deloc de tara. Uneori, destul de rar, mi-e dor de cateva persoane din tara, mai ales cand vorbesc cu ei la tel sau pe messenger, dar in general nu am niciun fel de simtamant de dor fata de preaiubita Romanie sau de locurile de-acolo. Chiar am mai vorbit si cu altii care au plecat si se pare ca nu-s singurul care nu moare de dorul meleagurilor mioritice.
E adevarat ca am si fost foarte ocupat de cand am ajuns. Voi vedea daca se schimba cumva in timp ...
OK, Craciun Fericit la toti care ajungeti sa cititi radurile astea si multa bafta in 2011 ca cica-i ultimul an (in 2012 caput, s-a terminat distractia)! ;)
Monday, November 1, 2010
Australia - inceputul
Am ajuns in final in Australia, dupa ce hotarasem acum un an sa vin. Initial voiam sa ajung in primavara lui 2011, dar guvernul actual m-a facut sa iau decizia sa ma mut cu jumatate de an mai repede si uite ca intr-un final s-a intamplat. Vorba aia: daca iti doresti cu adevarat, se va intampla. Sau cum imi place mie sa spun cateodata: Nu exista lucruri care vreau sa le fac, exista doar lucruri pe care nu vreau sa le fac si lucruri pe care le fac :)
Am avut si super noroc ca m-am reintalnit cu un fost coleg de generala acum vre-un an pe facebook ... el m-a gasit, eu initial nici nu imi aminteam de el. Deja m-a ajutat enorm si ne-am dat seama ca avem foarte multe lucruri in comun, desi in generala nu prea aveam nicio treaba unul cu altul. Dar uite ca timpul ne-a schimbat si in final nu suntem atat de diferiti si chiar ma bucur ca ne-am reintalnit si ne-am cunoscut mai bine.
Cum ziceam, am ajuns aici, Edi m-a asteptat la aeroport si am venit la el acasa, unde stau de o saptamana deja. El sta in Bendigo, la ca 150 km de Melbourne, intr-o casa foarte faina, spatioasa, cu tot ce ti-ai putea dori in ea.
Primul weekend a fost super fain, am mers prin cateva baruri pe-aici; m-a dus Edi in 3 tipuri diferite de baruri :), dar in toate se putea paria pe curse cu cai, caini etc. Aici se pare ca pariurile sunt sport national, toata lumea pariaza din cand in cand.
La fel, batranii, ii vezi dupa ce iau pensia, cu banii la aparatele alea cu prune, pere si alte nebunii, cum isi joaca seara banii :))
Pe scurt, Australia e complet diferita de Romania si Europa in general. Sunt alte obiceiuri, alti oameni, alte hobby-uri etc. Unde mai pui ca si masinile merg pe partea cealalta si era sa ma urc la volan cand am plecat de la aeroport pana m-a tras Edi de manuta si m-a trimis pe partea cealalta :)).
Ce mi-a placut sunt oamenii, mult mai prietenosi si mai zambitori si un pic mai excentrici decat la noi. Desigur, statutul financiar ii ajuta destul de mult sa fie asa.
La o prima vedere preturile sunt cel putin de 2 ori mai mari decat cele din Romania, si ma doare de cate ori ma uit la ele, dar cumva se pare ca lumea supravietuieste si cu preturile astea ...
In alta ordine de idei, e clar un loc in care vreau sa poposesc macar cativa ani, sa invat ce mai e de invatat de pe la cei de-aici, si dupa ... mai vedem :)
Stef.
Am avut si super noroc ca m-am reintalnit cu un fost coleg de generala acum vre-un an pe facebook ... el m-a gasit, eu initial nici nu imi aminteam de el. Deja m-a ajutat enorm si ne-am dat seama ca avem foarte multe lucruri in comun, desi in generala nu prea aveam nicio treaba unul cu altul. Dar uite ca timpul ne-a schimbat si in final nu suntem atat de diferiti si chiar ma bucur ca ne-am reintalnit si ne-am cunoscut mai bine.
Cum ziceam, am ajuns aici, Edi m-a asteptat la aeroport si am venit la el acasa, unde stau de o saptamana deja. El sta in Bendigo, la ca 150 km de Melbourne, intr-o casa foarte faina, spatioasa, cu tot ce ti-ai putea dori in ea.
Primul weekend a fost super fain, am mers prin cateva baruri pe-aici; m-a dus Edi in 3 tipuri diferite de baruri :), dar in toate se putea paria pe curse cu cai, caini etc. Aici se pare ca pariurile sunt sport national, toata lumea pariaza din cand in cand.
La fel, batranii, ii vezi dupa ce iau pensia, cu banii la aparatele alea cu prune, pere si alte nebunii, cum isi joaca seara banii :))
Pe scurt, Australia e complet diferita de Romania si Europa in general. Sunt alte obiceiuri, alti oameni, alte hobby-uri etc. Unde mai pui ca si masinile merg pe partea cealalta si era sa ma urc la volan cand am plecat de la aeroport pana m-a tras Edi de manuta si m-a trimis pe partea cealalta :)).
Ce mi-a placut sunt oamenii, mult mai prietenosi si mai zambitori si un pic mai excentrici decat la noi. Desigur, statutul financiar ii ajuta destul de mult sa fie asa.
La o prima vedere preturile sunt cel putin de 2 ori mai mari decat cele din Romania, si ma doare de cate ori ma uit la ele, dar cumva se pare ca lumea supravietuieste si cu preturile astea ...
In alta ordine de idei, e clar un loc in care vreau sa poposesc macar cativa ani, sa invat ce mai e de invatat de pe la cei de-aici, si dupa ... mai vedem :)
Stef.
probleme existentiale
Am vrut sa scriu despre asta mai demult, dar tot amanat :(.
Eram acum cateva luni cu un prieten si ne uitam la blogul unuia care scria despre viata lui si viata in general si despre cum femeile l-au marcat pe el in viata si cum viata in doi nu are rost si bla bla ... aia era viziunea lui despre viata. Nu era tocmai o viziune despre existenta noastra, desi dupa cum era scris post-ul, cam despre asta voia el sa vorbeasca cred.
Am facut putin misto despre asta, desigur, si a fost foarte fun :), dar dupa ce-a trecut fun-ul, ma gandeam ca practic toata lumea care a avut curajul sa formuleze o teorie cat de cat completa despre existenta noastra, intr-un final ajunge sa abereze si sa fie incoerent.
Suntem constienti ca suntem incoerenti pe tema asta si cum ne dorim atat de mult sa fim smart, evitam de obicei sa ne formulam propria teorie despre existenta noastra.
Desigur, exista si cei profund religiosi, care sunt oarecum coerenti, pentru ca nu fac decat sa recite dintr-o carte si de la un punct in colo, paseaza totul in necunoscut oricum, deci nu dau o descriere completa in final ...
Altfel zis, daca ai curajul sa discuti sincer despre subiectul asta, e practic imposibil sa nu te faci de ras. Prin urmare, e aproape un subiect tabu, iar cand ajungi sa-l discuti, aproape mereu e o discutie scurta, lasata in aer.
E cam stupida chestia asta, pentru ca nealocand timp pentru asta si neincercand sa scoatem nicio teorie oricat de stupida, sansele sa invatam ceva in directia asta tind spre zero.
Acum multi ani, lumea inca incerca sa-si explice lucruri, momentan majoritatea nu facem decat sa incercam sa ne satisfacem nevoile de fun, prin consum exagerat de orice si suntem multumiti ca am trait o viata 'fericita' desi n-am inteles-o niciodata. E foarte gresit. Nu sustin ca fun-ul nu e ok, dar cred ca e departe de a fi suficient.
Lucrurile ar trebui sa stea mult diferit. Ar trebui sa fim interesati sa invatam lucruri noi si sa avem curajul sa propunem cele mai tampite teorii despre noi si despre orice ne inconjoara si sa ne incurajam unii pe altii sa facem asta. Suntem in final atat de prosti toti (daca comparam cat stim cu cat nu stim ...) incat faptul ca nu stii ceva, nu e deloc o rusine; iar faptul ca incerci sa-ti explici ceva, pe baza informatiilor limitate pe care le ai, ar trebui sa fie laudata, incurajata si luata ca exemplu. Pentru ca cu cat mai multe teorii stupide scoatem impreuna, cu atat vom avea sanse mai mari sa ajungem la ceva cat de cat coerent testand diversele teorii.
Aici o reclama care mie mi se pare foarte profunda ... nu e de mirare ca a devenit virala: Diesel - Be Stupid Philosophy
Eram acum cateva luni cu un prieten si ne uitam la blogul unuia care scria despre viata lui si viata in general si despre cum femeile l-au marcat pe el in viata si cum viata in doi nu are rost si bla bla ... aia era viziunea lui despre viata. Nu era tocmai o viziune despre existenta noastra, desi dupa cum era scris post-ul, cam despre asta voia el sa vorbeasca cred.
Am facut putin misto despre asta, desigur, si a fost foarte fun :), dar dupa ce-a trecut fun-ul, ma gandeam ca practic toata lumea care a avut curajul sa formuleze o teorie cat de cat completa despre existenta noastra, intr-un final ajunge sa abereze si sa fie incoerent.
Suntem constienti ca suntem incoerenti pe tema asta si cum ne dorim atat de mult sa fim smart, evitam de obicei sa ne formulam propria teorie despre existenta noastra.
Desigur, exista si cei profund religiosi, care sunt oarecum coerenti, pentru ca nu fac decat sa recite dintr-o carte si de la un punct in colo, paseaza totul in necunoscut oricum, deci nu dau o descriere completa in final ...
Altfel zis, daca ai curajul sa discuti sincer despre subiectul asta, e practic imposibil sa nu te faci de ras. Prin urmare, e aproape un subiect tabu, iar cand ajungi sa-l discuti, aproape mereu e o discutie scurta, lasata in aer.
E cam stupida chestia asta, pentru ca nealocand timp pentru asta si neincercand sa scoatem nicio teorie oricat de stupida, sansele sa invatam ceva in directia asta tind spre zero.
Acum multi ani, lumea inca incerca sa-si explice lucruri, momentan majoritatea nu facem decat sa incercam sa ne satisfacem nevoile de fun, prin consum exagerat de orice si suntem multumiti ca am trait o viata 'fericita' desi n-am inteles-o niciodata. E foarte gresit. Nu sustin ca fun-ul nu e ok, dar cred ca e departe de a fi suficient.
Lucrurile ar trebui sa stea mult diferit. Ar trebui sa fim interesati sa invatam lucruri noi si sa avem curajul sa propunem cele mai tampite teorii despre noi si despre orice ne inconjoara si sa ne incurajam unii pe altii sa facem asta. Suntem in final atat de prosti toti (daca comparam cat stim cu cat nu stim ...) incat faptul ca nu stii ceva, nu e deloc o rusine; iar faptul ca incerci sa-ti explici ceva, pe baza informatiilor limitate pe care le ai, ar trebui sa fie laudata, incurajata si luata ca exemplu. Pentru ca cu cat mai multe teorii stupide scoatem impreuna, cu atat vom avea sanse mai mari sa ajungem la ceva cat de cat coerent testand diversele teorii.
Aici o reclama care mie mi se pare foarte profunda ... nu e de mirare ca a devenit virala: Diesel - Be Stupid Philosophy
Tuesday, August 3, 2010
individ vs specie
Ca tot am promis unei prietene ca am sa detaliez mai mult tema cu o singura limba in toata lumea, in loc de cate avem ... dar n-am mai apucat (sau avut chef), am sa revin la topic acum ca tot nu reusesc sa dorm :(.
Pe scurt ideea e asa. Este destul de evident ca individul (eu, tu etc) are o importanta minima in comparatie cu specia (umanitatea). Tot ce facem noi, se reflecta intr-un fel sau altul asupra societatii. Cum nu e inca foarte clar care e "scopul" nostru aici (in ghilimele scopul, ca nu stiu daca asa trebuie pusa problema ... ca ar tb sa fie un scop. mai exact gandirea unama e dornica/programata sa gaseasca un scop/finalitate in orice, dar desi e singurul lucru pe care il avem, nu e sigur ca e si rationamentul corect .. depinde in ce context il plasam), singurul lucru pe care putem sa-l facem e sa incercam sa ne dezvoltam ca specie, sa intelegem mai mult din mediul inconjurator si poate in ceva timp sa stim mai multe despre noi.
Sigur, e greu sa acceptam ca personal nu suntem decat o parte dintr-un tot, asa cum probabil si o celula din corpul nostru (daca ar rationa) i-ar fi greu sa accepte ca traieste o perioada, se divide dand nastere la o copie identica, si moare, totul pentru ca noi sa putem sa supravietuim (noi, care suntem de fapt toata comunitatea de celule). Nu e cu nimic diverit de situatia noastra comparat cu umanitatea.
Prim urmare, atunci cand hotarasti sa faci ceva, cred ca e important sa-ti dai seama daca ceea ce faci e in beneficiul umanitatii si nu al tau personal.
Societatea umana s-a dezvoltat tocmai pentru ca am invatat sa comunicam si sa lucram impreuna. Tocmai pentru ca grupuri si grupuri am avut un limbaj comun. Dar momentan suntem ca un organism in care diverse organe nu pot comunica unele cu altele, nu pot cu adevarat interactiona. O limba comuna si unica ar fi un inceput pentru o mai buna unitate internationala.
Intamplator citeam zilele trecute "Albert Einstein - Cum vad eu lumea" si am regasit exact aceeasi viziune asupra vietii si lumii. Sigur, asta nu inseamna ca e garantat corecta.
Este si varianta unei lumi spirituale, pe care desi Einstein n-a luat-o in calcul nicicum, nu putem sa o ignoram complet (stim inca mult prea putin ca sa o infirmam complet, chiar daca suficient de mult cat sa ignoram diversele institutii religioase).
Oricum ar fi, chiar si diversele religii, practic spun acelasi lucru, individul trebuie sa slujeasca umanitatea.
Ideea ar fi, atunci cand iei o decizie, eu cel putin consider ca, trebuie sa privesti lucrurile mai detasat de viata de zi cu zi si sa vezi daca acea decizie, chiar ajuta lumea sa se dezvolte, pentru ca pe tine personal nu te prea ajuta decat pe termen relativ scurt.
Stef.
Pe scurt ideea e asa. Este destul de evident ca individul (eu, tu etc) are o importanta minima in comparatie cu specia (umanitatea). Tot ce facem noi, se reflecta intr-un fel sau altul asupra societatii. Cum nu e inca foarte clar care e "scopul" nostru aici (in ghilimele scopul, ca nu stiu daca asa trebuie pusa problema ... ca ar tb sa fie un scop. mai exact gandirea unama e dornica/programata sa gaseasca un scop/finalitate in orice, dar desi e singurul lucru pe care il avem, nu e sigur ca e si rationamentul corect .. depinde in ce context il plasam), singurul lucru pe care putem sa-l facem e sa incercam sa ne dezvoltam ca specie, sa intelegem mai mult din mediul inconjurator si poate in ceva timp sa stim mai multe despre noi.
Sigur, e greu sa acceptam ca personal nu suntem decat o parte dintr-un tot, asa cum probabil si o celula din corpul nostru (daca ar rationa) i-ar fi greu sa accepte ca traieste o perioada, se divide dand nastere la o copie identica, si moare, totul pentru ca noi sa putem sa supravietuim (noi, care suntem de fapt toata comunitatea de celule). Nu e cu nimic diverit de situatia noastra comparat cu umanitatea.
Prim urmare, atunci cand hotarasti sa faci ceva, cred ca e important sa-ti dai seama daca ceea ce faci e in beneficiul umanitatii si nu al tau personal.
Societatea umana s-a dezvoltat tocmai pentru ca am invatat sa comunicam si sa lucram impreuna. Tocmai pentru ca grupuri si grupuri am avut un limbaj comun. Dar momentan suntem ca un organism in care diverse organe nu pot comunica unele cu altele, nu pot cu adevarat interactiona. O limba comuna si unica ar fi un inceput pentru o mai buna unitate internationala.
Intamplator citeam zilele trecute "Albert Einstein - Cum vad eu lumea" si am regasit exact aceeasi viziune asupra vietii si lumii. Sigur, asta nu inseamna ca e garantat corecta.
Este si varianta unei lumi spirituale, pe care desi Einstein n-a luat-o in calcul nicicum, nu putem sa o ignoram complet (stim inca mult prea putin ca sa o infirmam complet, chiar daca suficient de mult cat sa ignoram diversele institutii religioase).
Oricum ar fi, chiar si diversele religii, practic spun acelasi lucru, individul trebuie sa slujeasca umanitatea.
Ideea ar fi, atunci cand iei o decizie, eu cel putin consider ca, trebuie sa privesti lucrurile mai detasat de viata de zi cu zi si sa vezi daca acea decizie, chiar ajuta lumea sa se dezvolte, pentru ca pe tine personal nu te prea ajuta decat pe termen relativ scurt.
Stef.
Sunday, July 18, 2010
workflow-ul vietii normale - continuare
pe aceeasi directie ca postul meu anterior (aici) am gasit la un prieten pe blog link catre filmuletul asta:
care practic spune acelasi lucru, dar mai frumos decat mine :).
care practic spune acelasi lucru, dar mai frumos decat mine :).
Monday, May 31, 2010
viziunea - marele absent al vietii noastre
Ma gandesc frecvent la cum ar arata o lume 'perfecta', ce anume trebuie schimbat pentru a asigura progresul si o frumoasa comuniune. Cred in general ca felul in care ne-am dezvoltat ca specie are destul de multe carente care probabil, mai mult fortati de nevoie, vom trebui sa le adaptam in timp.
Cred ca e important sa ne putem imagina o lume perfecta, pentru a putea compara mereu daca ceea ce facem fiecare ajuta sau nu la construirea ei.
Nu am o imagine completa a unei lumi perfecte, dar poate candva voi avea :).
Oricum, momentan as vrea sa iau sub vizor subiectul "Leadership". Cred ca e unul dintre cele mai importante potentiale calitati ale noastre si ca toti ar trebui sa avem aceasta calitate intr-o anumita masura.
O definitie a Leadership-ului este: "Leadershipul este despre cum putem crea un mod prin care oamenii sa realizeze lucruri extraordinare". Traducerea lasa putin de dorit cred, dar atat am reusit pe moment :).
Leadership-ul este despre motivatie, despre idealuri, despre viziunea viitorului, despre ce si cum vrem sa realizam. Este practic ceea ce ne pune in miscare. Cu cat vom avea mai multi capacitatea de a exprima o viziune asupra viitorului la care altii sa adere, cu atat mai multa lume se va pune in miscare intr-o directie. E mai putin important in ce directie, important e sa ne miscam.
De multe ori uitam sa visam, uitam sa incercam sa proiectam viitorul asa cum ni-l dorim, uitam ca putem chiar noi sa facem lucrurile sa mearga in directia bune (sau care consideram noi a fi buna). Si prin urmare ne limitam la a face lucrurile asa cum le face lumea.
Leadership-ul este despre schimbare, despre curajul de a te readapta la noul context, la noua lume care s-a construit in jurul tau si se construieste mereu si la setarea de noi viziuni care pot misca lucrurile in jurul tau si care poate acum 10-20 de ani erau de neimaginat.
Leadershipul insemna creatie, inseamna iesirea din monotonie, inseamna intr-un final o viata mai frumoasa, o viata in care la sfarsitul zilei nu vii rupt acasa si speri sa se faca weekend cat mai repede. Leadership-ul te poate ajuta sa transformi acel standard "OK" pe care il raspunzi mai mereu la intrebarea "Ce faci?" sau "Cum a fost ziua de azi?" intr-o insiruire de vise, idei si un zambet plin de satisfactie atunci cand povestesti cum ai ajutat tu la transformarea lumii in bine.
Si cel mai important, leadership-ul este chiar foarte simplu. Iti trebuie doar o viziune, nimic mai mult. Care-i viziunea ta, cum iti imaginezi tu lumea? Dar lumea ta mai mica? Acum nu trebuie decat sa o impartasesti cu cei din jurul tau ... si vezi ce se intampla :).
Si in final, vreau sa mentionez ca primii followeri (cei care recunosc si adopta ideile extraordinare propuse de altcineva) sunt cei mai importanti, mai importanti chiar decat leaderii.
Deci, care e viziunea ta? :)
Stef.
Cred ca e important sa ne putem imagina o lume perfecta, pentru a putea compara mereu daca ceea ce facem fiecare ajuta sau nu la construirea ei.
Nu am o imagine completa a unei lumi perfecte, dar poate candva voi avea :).
Oricum, momentan as vrea sa iau sub vizor subiectul "Leadership". Cred ca e unul dintre cele mai importante potentiale calitati ale noastre si ca toti ar trebui sa avem aceasta calitate intr-o anumita masura.
O definitie a Leadership-ului este: "Leadershipul este despre cum putem crea un mod prin care oamenii sa realizeze lucruri extraordinare". Traducerea lasa putin de dorit cred, dar atat am reusit pe moment :).
Leadership-ul este despre motivatie, despre idealuri, despre viziunea viitorului, despre ce si cum vrem sa realizam. Este practic ceea ce ne pune in miscare. Cu cat vom avea mai multi capacitatea de a exprima o viziune asupra viitorului la care altii sa adere, cu atat mai multa lume se va pune in miscare intr-o directie. E mai putin important in ce directie, important e sa ne miscam.
De multe ori uitam sa visam, uitam sa incercam sa proiectam viitorul asa cum ni-l dorim, uitam ca putem chiar noi sa facem lucrurile sa mearga in directia bune (sau care consideram noi a fi buna). Si prin urmare ne limitam la a face lucrurile asa cum le face lumea.
Leadership-ul este despre schimbare, despre curajul de a te readapta la noul context, la noua lume care s-a construit in jurul tau si se construieste mereu si la setarea de noi viziuni care pot misca lucrurile in jurul tau si care poate acum 10-20 de ani erau de neimaginat.
Leadershipul insemna creatie, inseamna iesirea din monotonie, inseamna intr-un final o viata mai frumoasa, o viata in care la sfarsitul zilei nu vii rupt acasa si speri sa se faca weekend cat mai repede. Leadership-ul te poate ajuta sa transformi acel standard "OK" pe care il raspunzi mai mereu la intrebarea "Ce faci?" sau "Cum a fost ziua de azi?" intr-o insiruire de vise, idei si un zambet plin de satisfactie atunci cand povestesti cum ai ajutat tu la transformarea lumii in bine.
Si cel mai important, leadership-ul este chiar foarte simplu. Iti trebuie doar o viziune, nimic mai mult. Care-i viziunea ta, cum iti imaginezi tu lumea? Dar lumea ta mai mica? Acum nu trebuie decat sa o impartasesti cu cei din jurul tau ... si vezi ce se intampla :).
Si in final, vreau sa mentionez ca primii followeri (cei care recunosc si adopta ideile extraordinare propuse de altcineva) sunt cei mai importanti, mai importanti chiar decat leaderii.
Deci, care e viziunea ta? :)
Stef.
Wednesday, May 5, 2010
diferentele culturale si traditia
Na ca am ajuns sa le punem si pe astea sub lupa.
Dupa parerea mea, un lucru extraordinar in lume ar fi sa ramana o singura limba, sa putem astfel comunica liber orice ne trece prin cap cu ultimul taliban ramas in varful avionului si ultimul chinez proaspat emigrat in Europa si cu ultimul neamt dat afara din fabrica Nokia etc. Toti avem de beneficiat din aceasta comunicare.
Oricum, nu despre asta e vorba, dar mi-am adus aminte de faptul ca intr-o discutie despre renuntarea la toate limbile in afara de una singura, mi s-a argumentat ca sunt nebun si ca desigur ca nu e bun ca se pierde din diversitate si ca lumea ar fi plictisitoare prin urmare.
Eu ma intreb: oare cat de ignoranti putem fi?! Oare cum ne putem imagina ca lumea asta ar putea fi plictisitoare cand noi stim atat de putin despre ea. Cum poate fi plictisitor sa studiezi plantele, animalele, natura, planeta, galaxia, universul, omul etc etc? Nu, se pare ca dupa unii, faptul ca avem atatea limbi diferite ne face viata frumoasa.
OK, prin absurd sa zicem ca acceptam varianta cu limba e singura care face viata frumoasa. Eu cred ca noi am uitat ca supravietuirea speciei e principalul motor al evolutiei noastre. Sigur ca nu e asa vizibil ca nu am ajuns intr-o criza atat de mare cat sa ne puna atat in pericol ... dar probabil vine cat de curand cu incalzirea globala. Daca nu crezi ca supravietuirea e cel mai important lucru, gandeste-te din nou de ce ai facut copilul ala, sau intentionezi sa-l faci. Nu e pentru ca-ti place, cum ai vrea sa crezi, ci in primul rand ca ai fost programat sa te reproduci ;).
So, hai sa fim si putin eficienti si sa ne indreptam putin inspre evolutie si sa incercam sa pastram din trecut doar invatamintele, nu sa caram tot trecutul dupa noi.
Dupa parerea mea, un lucru extraordinar in lume ar fi sa ramana o singura limba, sa putem astfel comunica liber orice ne trece prin cap cu ultimul taliban ramas in varful avionului si ultimul chinez proaspat emigrat in Europa si cu ultimul neamt dat afara din fabrica Nokia etc. Toti avem de beneficiat din aceasta comunicare.
Oricum, nu despre asta e vorba, dar mi-am adus aminte de faptul ca intr-o discutie despre renuntarea la toate limbile in afara de una singura, mi s-a argumentat ca sunt nebun si ca desigur ca nu e bun ca se pierde din diversitate si ca lumea ar fi plictisitoare prin urmare.
Eu ma intreb: oare cat de ignoranti putem fi?! Oare cum ne putem imagina ca lumea asta ar putea fi plictisitoare cand noi stim atat de putin despre ea. Cum poate fi plictisitor sa studiezi plantele, animalele, natura, planeta, galaxia, universul, omul etc etc? Nu, se pare ca dupa unii, faptul ca avem atatea limbi diferite ne face viata frumoasa.
OK, prin absurd sa zicem ca acceptam varianta cu limba e singura care face viata frumoasa. Eu cred ca noi am uitat ca supravietuirea speciei e principalul motor al evolutiei noastre. Sigur ca nu e asa vizibil ca nu am ajuns intr-o criza atat de mare cat sa ne puna atat in pericol ... dar probabil vine cat de curand cu incalzirea globala. Daca nu crezi ca supravietuirea e cel mai important lucru, gandeste-te din nou de ce ai facut copilul ala, sau intentionezi sa-l faci. Nu e pentru ca-ti place, cum ai vrea sa crezi, ci in primul rand ca ai fost programat sa te reproduci ;).
So, hai sa fim si putin eficienti si sa ne indreptam putin inspre evolutie si sa incercam sa pastram din trecut doar invatamintele, nu sa caram tot trecutul dupa noi.
scopul limbajului
Mereu ma lovesc de acelasi lucru si probabil o sa mai scriu mult despre asta, chiar daca mereu despre cazuri diferite. Astazi luam cazul: cat de important e sa vorbesti corect gramatical!
Nu o singura data vezi lumea stramband din nas la ce spune x sau y, ca nu face acordurile corect intre subiect si predicat, ca a folosit un cuvant prea putin elevat, ca a facut o pauza prea mare intre propozitii, ca a facut o cacafonie bla bla bla. Sigur oricine a intalnit cazuri din astea si sigur toti am judecat pe altii in acest fel. Eu cu siguranta am facut-o ... de nenumarate ori.
Totusi, ce as vrea sa scot in evidenta e ca cred ca punem putin prea mult accent pe aceste mici defecte de exprimare. De ce spun asta? Pentru ca pentru a judeca drept o greseala, ar trebui sa revizuim care este scopul limbajului. Scopul limbajului (motivul pentru care a fost creat si dezvoltat) este sa comunici ce gandesti si simti celorlalti si ei sa inteleaga pe cat posibil exact ce ai vrut tu sa comunici.
De cele mai multe ori (aproape mereu de fapt) mesajul este transmis corect pentru ca creierul nostru e capabil sa faca corectiile de rigoare (atat timp cat nu sunt foarte mari) si prin urmare sa inteleaga exact mesajul transmis. Altfel spus, limbajul folosit si-a facut treaba si prin urmare nu avem de ce sa comentam ceva legat de asta. Este sufucient de bun si nici nu are nevoie sa fie mai bun de-atat. Nimic din lume nu e cu adevarat exact, la orice masinarie facuta de om sau nu, exista marja de eroare acceptata si totul totusi merge excelent.
Dintr-un motiv sau altul, noi invatam in copilarie sau chiar mai tarziu lucruri care ne sunt prezentate ca bune si apoi impunem tuturor sa le stie, desi nici noi n-am judecat cu adevarat daca sunt sau nu utile si daca sunt suficient de perfectionate si eficiente.
As vrea sa inchei cu parerea mea despre cacafonie. Este un cacat inventat de oameni care se plictiseau tare. Nu are nicio logica, nu e in niciun fel de ajutor comunicarii, prin urmare n-ar trebui sa faca parte din limbajul de comunicare. Pentru cei care sunt mandri ca au asa o mizerie in limba lor, cititi mai jos:
ca ca ca ca caca caca cac ac a ca c ac a cacc acca c ac c a
ca c aca ca c aca c ac a ca ca c a ac a ca c acaccacacaca cc a cac ac
ca c ac ac aca cacacac a cac ac ca cac ac
Cu drag,
Stef.
Nu o singura data vezi lumea stramband din nas la ce spune x sau y, ca nu face acordurile corect intre subiect si predicat, ca a folosit un cuvant prea putin elevat, ca a facut o pauza prea mare intre propozitii, ca a facut o cacafonie bla bla bla. Sigur oricine a intalnit cazuri din astea si sigur toti am judecat pe altii in acest fel. Eu cu siguranta am facut-o ... de nenumarate ori.
Totusi, ce as vrea sa scot in evidenta e ca cred ca punem putin prea mult accent pe aceste mici defecte de exprimare. De ce spun asta? Pentru ca pentru a judeca drept o greseala, ar trebui sa revizuim care este scopul limbajului. Scopul limbajului (motivul pentru care a fost creat si dezvoltat) este sa comunici ce gandesti si simti celorlalti si ei sa inteleaga pe cat posibil exact ce ai vrut tu sa comunici.
De cele mai multe ori (aproape mereu de fapt) mesajul este transmis corect pentru ca creierul nostru e capabil sa faca corectiile de rigoare (atat timp cat nu sunt foarte mari) si prin urmare sa inteleaga exact mesajul transmis. Altfel spus, limbajul folosit si-a facut treaba si prin urmare nu avem de ce sa comentam ceva legat de asta. Este sufucient de bun si nici nu are nevoie sa fie mai bun de-atat. Nimic din lume nu e cu adevarat exact, la orice masinarie facuta de om sau nu, exista marja de eroare acceptata si totul totusi merge excelent.
Dintr-un motiv sau altul, noi invatam in copilarie sau chiar mai tarziu lucruri care ne sunt prezentate ca bune si apoi impunem tuturor sa le stie, desi nici noi n-am judecat cu adevarat daca sunt sau nu utile si daca sunt suficient de perfectionate si eficiente.
As vrea sa inchei cu parerea mea despre cacafonie. Este un cacat inventat de oameni care se plictiseau tare. Nu are nicio logica, nu e in niciun fel de ajutor comunicarii, prin urmare n-ar trebui sa faca parte din limbajul de comunicare. Pentru cei care sunt mandri ca au asa o mizerie in limba lor, cititi mai jos:
ca ca ca ca caca caca cac ac a ca c ac a cacc acca c ac c a
ca c aca ca c aca c ac a ca ca c a ac a ca c acaccacacaca cc a cac ac
ca c ac ac aca cacacac a cac ac ca cac ac
Cu drag,
Stef.
Sunday, May 2, 2010
crearea de teorii vs cercetarea si adunarea de informatii
Am vazut recent un filmulet pe www.ted.com in care creatorul Palm si Treo, care mai nou s-a apucat de cercetat creierul uman, spunea ceva foarte interesant.
Astfel, spunea ca in domeniul nou in care activeaza, exista foarte multa informatie despre cum lucreaza creierul, cum reactioneaza, care sunt partile active din creier in cazul diferitelor activitati etc. Totusi, noi habar n-avem cum functioneaza creierul uman cu adevarat.
In discutiile pe care le-a avut cu diversi specialisti in domeniu, toata lumea se pare ca este deacord ca inca nu avem suficiente informatii si ca avem nevoie sa studiem mai mult.
Foarte interesant mi s-a parut ca el nu era deacord cu restul, ci considera ca este foarte important sa incercam sa cream o teorie pe baza informatiilor pe care le avem, dupa care sa incercam sa validam teoria. Desigur, ideal ar fi sa fie chiar mai multe teorii pentru a creste sansele ca una sau o combinatie dintre ele sa fie adevarate.
Mi s-a parut foarte valid argumentul lui cum ca doar in felul acesta putem ajunge la ceva si desigur a dat si cateva exemple din trecut cand intai a aparut teoria care mai tarziu a fost validata.
Prin urmare, pe masura ce studiezi ceva nou, e foarte util ca de la un punct in colo pe parcursul studiului sa incerci teorii si sa permiti altora sa vina cu alte teorii. In timp teoriile se vor valida sau nu, dar macar ai deja ceva ce iti da o directie in cercetare.
Mi s-a parut atat de interesanta ideea de a permite tuturor sa isi expuna o teorie despre aproape orice (tinand cont ca, raman la parerea mea, nu stim nimic inca despre noi si existenta noastra) care mai tarziu va fi sau nu validata, dar poate da directii specialistilor/cercetatorilor care lucreaza in diverse domenii, incat am dat repede sa vad daca exista site-ul www.theories.com. Se pare ca exista si e unul dintre cele mai vizitate, lucru care ma bucura mult. Curand am sa incep sa scriu si eu acolo :).
Astfel, spunea ca in domeniul nou in care activeaza, exista foarte multa informatie despre cum lucreaza creierul, cum reactioneaza, care sunt partile active din creier in cazul diferitelor activitati etc. Totusi, noi habar n-avem cum functioneaza creierul uman cu adevarat.
In discutiile pe care le-a avut cu diversi specialisti in domeniu, toata lumea se pare ca este deacord ca inca nu avem suficiente informatii si ca avem nevoie sa studiem mai mult.
Foarte interesant mi s-a parut ca el nu era deacord cu restul, ci considera ca este foarte important sa incercam sa cream o teorie pe baza informatiilor pe care le avem, dupa care sa incercam sa validam teoria. Desigur, ideal ar fi sa fie chiar mai multe teorii pentru a creste sansele ca una sau o combinatie dintre ele sa fie adevarate.
Mi s-a parut foarte valid argumentul lui cum ca doar in felul acesta putem ajunge la ceva si desigur a dat si cateva exemple din trecut cand intai a aparut teoria care mai tarziu a fost validata.
Prin urmare, pe masura ce studiezi ceva nou, e foarte util ca de la un punct in colo pe parcursul studiului sa incerci teorii si sa permiti altora sa vina cu alte teorii. In timp teoriile se vor valida sau nu, dar macar ai deja ceva ce iti da o directie in cercetare.
Mi s-a parut atat de interesanta ideea de a permite tuturor sa isi expuna o teorie despre aproape orice (tinand cont ca, raman la parerea mea, nu stim nimic inca despre noi si existenta noastra) care mai tarziu va fi sau nu validata, dar poate da directii specialistilor/cercetatorilor care lucreaza in diverse domenii, incat am dat repede sa vad daca exista site-ul www.theories.com. Se pare ca exista si e unul dintre cele mai vizitate, lucru care ma bucura mult. Curand am sa incep sa scriu si eu acolo :).
Wednesday, April 28, 2010
echipa lumii e in stadiul de storming
Ma gandeam acum ceva timp la faptul ca momentan lumea nu functioneaza chiar eficient ... in sensul ca nu este un obiectiv clar al nostru, al tuturor, pentru care toti sa faca particica lor.
In general, toata lumea este focusata pe chestii relativ marunte, mici bucurii de zi cu zi, care nu au mare relevanta asupra existentei noastre. Din pacate nu e atat de relevant ce ne ofera noua confort, pentru ca e un lucru temporar. In schimb ceea ce ofera confort umanitatii, e cam singurul lucru cat de cat permanent pe care il putem controla intr-o anumita masura.
Ma gandeam si la faptul ca concurenta, asa cum o percepem noi, nu e tocmai constructiva, desi asigura un oarecare progres. De exemplu, in loc sa-ti omori adversarul, mai productiv ar fi sa incerci sa-l depasesti ... desigur, productiv vorbind pe termen lung. In cele din urma, la ce te ajuta mica victorie pe care o obtii ... tot la fel de nestiutor ai sa ramai. Mult mai util ar fi daca n-am mai da in cap concurentei doar in ideea de a ne asigura noua o victorie mica, si un pic de confort, si umanitatii un pas inapoi sau pe loc.
Din pacate, va mai trece ceva timp pana se va modifica conceptia si ne vom da seama ca suntem toti de aceeasi parte si vom incepe sa concuram cu adevarat cu adevaratele provocari ... anyway, astept cu nerabdare :)
De exemplu, alt lucru cu care nu sunt deacord, e conceptul de natie/tara (si nu vorbesc de delimitarea geografica sau administrativa ... cu asta sunt deacord :) ). Nu vad de ce unii sunt romani, altii rusi, altii nemti, altii americani etc. Toti suntem oameni si traim in acelasi rahat. Desigur, ca sa constientizezi asta (rahatul), trebuie sa privesti lucrurile putin de mai sus, detasat putin de problemele de zi cu zi.
In fine, acum mi-am dat seama ca noi suntem inca foarte la inceput ca si civilizatie si inca nu suntem o echipa. Daca faci o analogie cu stadiile prin care trece o echipa (forming, storming, norming, performing, abnorming), noi momentan suntem in stadiul de storming. Altfel spus, tot incercam sa preluam conducerea, unii sau altii si sa ne stabilim niste roluri clare in 'organizatie'. Probabil vor mai trece ceva ani pana cand va exista o organizatie clara a lumii si fiecare va putea alege in masura capacitatii in care zona se poate incadra si vom incepe cu adevarat sa performam intr-o directie. Probabil principala problema acum este ca nu exista cu adevarat o viziune, o directie clara comunicata si prin urmare nu prea are lumea la ce sa adere ... mai e pana va fi, dar eu chiar cred ca va fi candva o directie general acceptata de lume si in care toti vom investi timp sa o rezolvam (in timpul programului de munca desigur :) ).
Pana atunci, raman la opinia lui Socrates: The only thing we know for sure is that we know nothing.
In general, toata lumea este focusata pe chestii relativ marunte, mici bucurii de zi cu zi, care nu au mare relevanta asupra existentei noastre. Din pacate nu e atat de relevant ce ne ofera noua confort, pentru ca e un lucru temporar. In schimb ceea ce ofera confort umanitatii, e cam singurul lucru cat de cat permanent pe care il putem controla intr-o anumita masura.
Ma gandeam si la faptul ca concurenta, asa cum o percepem noi, nu e tocmai constructiva, desi asigura un oarecare progres. De exemplu, in loc sa-ti omori adversarul, mai productiv ar fi sa incerci sa-l depasesti ... desigur, productiv vorbind pe termen lung. In cele din urma, la ce te ajuta mica victorie pe care o obtii ... tot la fel de nestiutor ai sa ramai. Mult mai util ar fi daca n-am mai da in cap concurentei doar in ideea de a ne asigura noua o victorie mica, si un pic de confort, si umanitatii un pas inapoi sau pe loc.
Din pacate, va mai trece ceva timp pana se va modifica conceptia si ne vom da seama ca suntem toti de aceeasi parte si vom incepe sa concuram cu adevarat cu adevaratele provocari ... anyway, astept cu nerabdare :)
De exemplu, alt lucru cu care nu sunt deacord, e conceptul de natie/tara (si nu vorbesc de delimitarea geografica sau administrativa ... cu asta sunt deacord :) ). Nu vad de ce unii sunt romani, altii rusi, altii nemti, altii americani etc. Toti suntem oameni si traim in acelasi rahat. Desigur, ca sa constientizezi asta (rahatul), trebuie sa privesti lucrurile putin de mai sus, detasat putin de problemele de zi cu zi.
In fine, acum mi-am dat seama ca noi suntem inca foarte la inceput ca si civilizatie si inca nu suntem o echipa. Daca faci o analogie cu stadiile prin care trece o echipa (forming, storming, norming, performing, abnorming), noi momentan suntem in stadiul de storming. Altfel spus, tot incercam sa preluam conducerea, unii sau altii si sa ne stabilim niste roluri clare in 'organizatie'. Probabil vor mai trece ceva ani pana cand va exista o organizatie clara a lumii si fiecare va putea alege in masura capacitatii in care zona se poate incadra si vom incepe cu adevarat sa performam intr-o directie. Probabil principala problema acum este ca nu exista cu adevarat o viziune, o directie clara comunicata si prin urmare nu prea are lumea la ce sa adere ... mai e pana va fi, dar eu chiar cred ca va fi candva o directie general acceptata de lume si in care toti vom investi timp sa o rezolvam (in timpul programului de munca desigur :) ).
Pana atunci, raman la opinia lui Socrates: The only thing we know for sure is that we know nothing.
Subscribe to:
Posts (Atom)